&&&

 Ștefan Bănică Senior – viața boemă, marile iubiri și destinul unei familii încercate

 

Ștefan Bănică Senior a fost unul dintre acei artiști rari care au trăit scena cu o intensitate totală, transformând fiecare apariție într-un moment memorabil pentru public.

Fiu de lăutar

Ștefan Bănică Senior rămâne unul dintre cei mai talentați artiști ai României. A văzut lumina zilei în Bărăgan, într-o căsuță modestă din târgul de pe malul Borcei. Locuința există și astăzi la Călărași, însă aproape nimeni nu știe că acolo s-a născut Ștefan Bănică Senior. Dragostea sa pentru muzică s-a transmis în familie, din generație în generație. Tatăl său a fost celebrul lăutar Drăgan Costandache Bănică, iar talentul moștenit de la tată s-a transmis și fiului său, Ștefan Bănică Junior. Mereu vesel, molipsitor și veșnic boem, viața sa a fost presărată cu numeroase drame și suferințe.

Nimeni din familia actorului nu mai trăiește în orașul Călărași, iar locuința a fost vândută de mai multe ori, după ce familia Bănică s-a mutat la București. În semn de cinstire, călărășenii i-au ridicat un frumos bust în oraș, iar pe peretele casei în care s-a născut a fost amplasată o placă comemorativă, ambele dezvelite în prezența lui Ștefan Bănică Jr. De asemenea, anual, la Călărași se desfășoară Festivalul teatrelor de amatori „Ștefan Bănică”. O stradă din cartierul Livada din oraș poartă numele marelui actor.

După ce familia sa s-a mutat la București, a cântat în Corul de copii Radio și a participat, tot la radio, la emisiuni dedicate copiilor. A absolvit Liceul „Dimitrie Cantemir” din București, apoi, în anul 1955, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, la clasa profesorului Alexandru Finți.

O viață boemă și agitată

Talentul său actoricesc a fost remarcat rapid de Radu Beligan, care i-a deschis drumul spre scena Teatrului Giulești și apoi la Teatrul Bulandra. „Sunt un om care n-ar supăra pe nimeni niciodată și care înțelege să dăruiască tuturor oamenilor un surâs, o glumă, o butadă. În tinerețe am fost un vagabond, mai bine zis un hoinar. Am iubit oamenii, vinul, fetele frumoase și la fel de nătângi ca mine și voi rămâne în acest lanț vrăjit toată viața”, spunea în trecut Ștefan Bănică Senior.

Fiul său junior adăuga că: „Tata era un tip care iubea viața și asta se simțea cel mai tare la el. Era un bonviveur, dar știa să-și ascundă necazurile, atunci când apăreau. De multe ori, viața lui n-a fost tocmai roz”. „Problemele lui de sănătate au fost tributul pe care l-a plătit pentru eforturile pe care le făcea, pentru credința pe care a avut-o în profesie. Tata era un tip care iubea viața și asta se simțea cel mai tare la el. Era un bonviveur, dar știa să-și ascundă necazurile, atunci când apăreau. De multe ori, viața lui n-a fost tocmai roz.”, declara în urmă cu ceva timp Ștefan Bănică Jr., într-un interviu acordat pentru Formula AS.

Ștefan Bănică a fost însurat de două ori și a avut doi copii. Din păcate, unul dintre ei a murit. Întâi, s-a căsătorit pe data de 18 octombrie 1967 cu Sandra Vlad-Liteanu, mama lui Ștefan Bănică Jr., un artist atât de cunoscut și apreciat în zilele noastre. Cei doi au avut o relație specială, chiar dacă Ștefan Bănică Senior va divorța destul de repede. Din nefericire, povestea lor de dragoste s-a terminat încă de când juniorul era doar un copil. Ștefan a rămas alături de mama lui, fiind crescut de bunici. Mama sa a stat întotdeauna în spatele camerei și l-a sprijinit pe fiul ei: „Tu știi cât de mândră sunt de tine!!”, spunea mai mereu distinsa doamnă. Puțini știu însă cu ce s-a ocupat, de fapt, distinsa doamnă Liteanu: jurnalist la Agerpres.

Bănică Senior și-a refăcut viața, s-a recăsătorit, devenind din nou părinte. Despre Iulia, a doua soție a lui Ștefan Bănică Sr., informațiile publice sunt surprinzător de puține, semn că a fost o persoană foarte discretă și în afara lumii mondene. Totuși, din fragmentele biografice existente se pot reconstitui câteva lucruri importante. Iulia era creatoare de modă la întreprinderea „Mătasea Populară”, iar cu ea Ștefan Bănică Sr. a avut al doilea fiu, Alexandru Silviu Bănică.

Spre deosebire de prima soție, Sandra Vlad-Liteanu, care era cunoscută în mediul publicistic, Iulia a rămas o prezență discretă, legată mai degrabă de viața privată a actorului decât de lumea artistică. Alexandru Silviu Bănică, fiul lui Ștefan Bănică Sr. și al Iuliei, a murit pe 13 ianuarie 2001, într-un accident rutier, la vârsta de 25 de ani. În doar câțiva ani, familia lui a fost „decimată”, după ce a doua lui soție, fratele, dar și un fiu au decedat. Iulia a murit în 1985, cu aproximativ 10 ani înaintea actorului.

Un actor de excepție

Deși a iubit muzica de mic (fiind fiu de lăutar), a strălucit ca actor atât pe scenele teatrelor, cât și în cinematografie. Rămâne celebru pentru interpretările sale de pe scena Teatrului Bulandra, dar și pentru aparițiile efervescente în scheciurile de televiziune sau vocea caldă de interpret. A fost recunoscut pentru capacitatea sa de a aduce zâmbetul pe buze publicului, afișând mereu o energie debordantă și o jovialitate molipsitoare.

Pe scena Teatrului Bulandra a evoluat alături de mari nume ale scenei românești, realizând creații actoricești de excepție în „D’ale carnavalului” (Iordache), „O scrisoare pierdută” (Ghiță Pristanda), „Revizorul”, „Furtuna”, „Victimele datoriei”. Roluri memorabile a făcut, de asemenea, și pe scena Teatrului de Revistă. Ștefan Bănică a jucat, de asemenea, în piese pentru Teatrul Național Radiofonic, între acestea numărându-se „Anecdota provincială”, „Bărbierul din Sevilla”, „Districtul celălalt”, „Visul unei nopți de iarnă” etc.

În cinematografie și-a făcut debutul în 1965, fiind distribuit în filmul „Dincolo de barieră” (regia Francisc Munteanu). A mai jucat în filmele: „Golgota” (regia Mircea Drăgan, 1966), „Tunelul” (regia Francisc Munteanu, 1966), „Împușcături pe portativ” (regia Cezar Grigoriu, 1967), „Zile de vară” (regia Ion Niță, 1967), „Vin cicliștii” (regia Aurel Miheleș, 1968), „Brigada Diverse intră în acțiune” (regia Mircea Drăgan, 1970), „Cântecele mării” (regia Francisc Munteanu, 1971), „Brigada Diverse în alertă!” (regia Mircea Drăgan, 1971), „Proprietarii” (regia Șerban Creangă, 1973), „Păcală” (regia Geo Saizescu, 1974), „Fair Play” (regia Alexandru Danciu Sătmari, 1977), „Septembrie” (regia Timotei Ursu, 1977), „Cianura și picătura de ploaie” (regia Manole Marcus, 1978), „Singur printre prieteni” (regia Cornel Todea, 1979), „Nea Mărin miliardar” (regia Sergiu Nicolaescu, 1979), „De ce trag clopotele, Mitică?” (regia Lucian Pintilie, 1982), „Harababura” (regia Geo Saizescu, 1990), „Cel mai iubit dintre pământeni” (regia Șerban Marinescu, 1993), potrivit volumului „1234 cineaști români” (Editura Științifică, București, 1996).

În teatrul de revistă, Bănică Senior a alcătuit un cuplu memorabil cu Stela Popescu, înainte ca actrița să joace alături de Alexandru Arșinel. Împreună cu Stela Popescu a interpretat roluri în spectacole de revistă și divertisment, în duet. Au cântat împreună la Grădina Boema în „Duete… cu vedete”, au jucat în „Punctuație cu… bucluc”. Ștefan Bănică avea o voce foarte frumoasă și a interpretat melodii de neuitat, precum: „Îmi acordați un dans”, „Cum am ajuns să te iubesc”, „Gioconda se mărită”, „Cine umblă prin vecini”, „Astă seară mă fac praf”, „Of, inimioară”, „Altădată”, „Știu de mult”, „Spune-mi mie București” ș.a. Vocea i-a apărut pe 8 discuri apărute la Electrecord.

O iubire neîmpărtășită a fost cea pe care i-a purtat-o Cristina Stamate. „Unul dintre primele suspine de amor, cred că mă îndrăgostisem într-un fel de Ștefan Bănică Senior și cred că odată i-am trimis o carte poștală. Viața a făcut să ne întâlnim și să jucăm în aceleași spectacole și i-am mărturisit lui Ștefan. De atunci, de câte ori ne vedeam în spectacole, venea lângă mine și îmi șoptea la ureche: «Vaporul e afară. Când terminăm, te iau și fugim în lume»”, mărturisea Cristina Stamate. Cristina s-a măritat la vârsta de 20 de ani și a fost căsătorită cu actorul Dan Ivănescu, mai mare ca ea cu șapte ani, timp de 11 ani.

I s-a oprit inima

A plecat mult prea devreme din această lume. Inima lui avea să se oprească de mai multe ori, ca urmare a efortului intens depus pe scenă și pentru publicul pe care îl iubea. Marele actor a murit la doar 61 de ani, la data de 27 mai 1995, la o vârstă la care ar mai fi avut multe de oferit cinematografiei și teatrului românesc.

„ În ’83 jucam în două teatre: Bulandra şi GiuIeşti, duceam în spinare 12 spectacole pe săptămână… şi ce spectacole, cu tone de text! Pe 18 ianuarie, jucam „Escu”, în sală erau 3-4 grade, publicul cu paltoane şi căciuli pe cap. Nu m-a durut, atât, am transpirat şi mi s-a făcut rău. Am ajuns la doctorul Pompiliu Popescu. Zice: „Ce-ai făcut, Fane?” Ce-am făcut? „Ai făcut un infarct!“ În ’90 terminasem filmul lui Pintilie „De ce bat clopotele Mitică?“ Pe 7 iunie, vine o mașină să mă ducă la post-sincron în Buftea, atunci l-am făcut pe-al doilea… În august ’91, eram la Covasna, mă sună fiu-meu Alexandru: „Tată, nu vor să mă lase să dau treapta la „Tonitza”. Am făcut de trei ori drumul ca să-l conving pe un inspector să-l lase, atunci l-am făcut pe-al treilea…”           ”

Dincolo de roluri și aplauze, a rămas imaginea unui om care a iubit viața cu toată forța lui și care a lăsat în urmă nu doar amintiri, ci o emoție care nu se stinge.

Surse bibliografice:

CORCICOVESCU, Cristina, RÂPEANU, Bujor T., 1234 cineaşti români, Editura Științifică, Bucureşti, 1996, p. 32.

TUDOR, Constantin, Județul Călărași, Editura ”Pământul”, Călărași, 1995, p. 122.

ŢARĂLUNGĂ, Ecaterina, Enciclopedia identității românești. Personalităţi, Editura Litera, București, 2011, p. 79.

SCĂUNAȘ, Nicolae, Municipiul Călăraşi în literatură (Antologia personalităţilor şi textelor literare legate de municipiul Călăraşi), vol. II,  [s.n.], [Călăraşi],  [2005], pp. 21.

MUNCACIU, Ileana, ”Teatrul Magazine”, XXX, nr. 9, September 1985, back cover (http://www.cimec.ro/teatre/revista/1985/Nr.9.anul.XXX.septembrie.1985/originalimages/19043.1985.09.coperta2.jpg)

Surse website:

[https://www.ro.biography.name/actori/112-romania/527-stefan-banica-sr-1933-1995](https://www.ro.biography.name/actori/112-romania/527-stefan-banica-sr-1933-1995) (15 februarie 2015, articol scris de Ionuț Vornicu și postat în ”Actori din România”)

[https://en.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_B%C4%83nic%C4%83_Sr](https://en.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_B%C4%83nic%C4%83_Sr)

[https://adevarul.ro/locale/calarasi/Stefan-banica-senior-vazut-lumina-zilei-calarasi-arata-casa-s-a-nascut-marele-artist-1_54e5de22448e03c0fdc6165a/index.html](https://adevarul.ro/locale/calarasi/Stefan-banica-senior-vazut-lumina-zilei-calarasi-arata-casa-s-a-nascut-marele-artist-1_54e5de22448e03c0fdc6165a/index.html) (3 martie 2015, articol scris de Ionela Stănilă)

[https://okmagazine.ro/uite-cum-arata-acum-mama-lui-stefan-banica-jr-video/a18584736](https://okmagazine.ro/uite-cum-arata-acum-mama-lui-stefan-banica-jr-video/a18584736)

[http://www.primariacalarasi.ro/index.php/despre-calarasi/galeria-cetatenilor-de-onoare](http://www.primariaca larasi.ro/index.php/despre-calarasi/galeria-cetatenilor-de-onoare)