$$$

 ALBERT CAMUS - MITUL UI SISIF

Mitul lui Sisif este un eseu al filosofului și laureat al Premiului Nobel, Albert Camus, publicat în 1942 de Éditions Gallimard din Franța. Textul este inspirat de personajul mitologic Sisif, care a primit de la Zeus pedeapsa de a împinge o piatră pe o pantă până în vârful ei, unde piatra cade la început și Sisif a trebuie să coboare și să urce din nou, și așa mai departe. Din această poveste, Camus dezvoltă idei despre absurd, sinucidere, speranță și sensul vieții. Acest eseu este considerat unul dintre marii piloni ai existențialismului.

Cum este compus Mitul lui Sisif?

Mitul lui Sisif este format din patru capitole și o anexă, care sunt:

Capitolul 1: Un raționament absurd: Acest capitol este compus din subcapitolele: „Absurdul și sinuciderea”, „Zidurile absurde”, „Sinuciderea filosofică” și „Libertatea absurdă”. În această secțiune, Albert Camus se întreabă dacă viața merită trăită sau dacă omul ar trebui să se sinucidă.

Capitolul 2: Omul absurd: Acest capitol este compus din subcapitolele: „Don Juanism”, „Comedie” și „Cucerirea”. În această secțiune, Albert Camus afirmă că ființele umane, conștiente de faptul că viața este absurdă, renunță la legile divine și la întrebările filozofice pentru a se dedica altor activități, cum ar fi iubirea, acțiunea sau cucerirea, printre altele.

Capitolul 3: Creația absurdă: Acest capitol este compus din subcapitolele: „Filozofia și romanul”, „Kirilov” și „Creația fără ziua de mâine”. În această secțiune, Albert Camus vorbește despre creațiile absurde ca mărturii că lumea nu este clară, altfel arta nu ar exista. Astfel, el analizează opera lui Dostoievski, deși o respinge ca pe o compoziție absurdă, deoarece personajele găsesc speranța de a continua să trăiască.

Capitolul 4: Mitul lui Sisif: în această secțiune, Albert Camus îl indică pe Sisif ca fiind reprezentantul maxim al absurdului, deoarece urăște moartea și trăiește din plin, în ciuda faptului că este condamnat să se cațere pe o piatră infinit. El sărbătorește faptul că acest personaj este conștient și acceptă situația sa absurdă.

În această secțiune, Albert Camus îl descrie pe Kafka ca pe un scriitor care ar reprezenta perfect absurdul, cu excepția faptului că scrierile sale posedă o fărâmă de speranță.

Cine este Sisif?

Sisif, în mitologia greacă, a fost fiul lui Enaretha și Aeolus, regele și fondatorul Ephyra, cunoscut mai târziu sub numele de Corint. El a fondat Jocurile Istmice ca un omagiu adus lui Melicertes, pe care l-a descoperit întins pe o plajă din Corint. Era cunoscut ca unul dintre cei mai înțelepți și mai vicleni oameni, dar și ca un mincinos și un zgârcit care ucidea călători pentru a-și crește averea. Din acest motiv, deși alte surse susțin că Zeus l-a pedepsit pentru că i-a dezvăluit lui Asopus că i-a răpit fiica. La început, Thanatos a mers să-l caute, dar Sisif i-a încătușat mâinile, așa că nimeni nu a pierit până când Ares nu a reușit să-l elibereze. După aceasta, Sisif a fost trimis în lumea infernului, de unde a reușit să scape spunându-i lui Thanatos că soția sa nu face sacrificii pentru el și că o va pedepsi pentru asta. Astfel, a putut să mai trăiască câțiva ani printre cei vii până când a fost dus în cele din urmă înapoi în lumea subterană pentru a-și îndeplini pedeapsa: împingând o piatră pe un deal din nou și din nou până la infinit.