$¢$

 Plânsul mării

Sandu Catinean 

Aseară-am ascultat cum plânge marea

Şi-am tresărit uimit, la plânsul ei

Pe valuri albe, lin curgea-nserarea

Iar eu oftam așa… fără-un temei

Căci ţărmul mării îmi cânta un cânt

Ce-l murmurau tăceri nedesluşite

Părea că vine dintr-un trist adânc

Învălmășit de voci înăbuşite…

Eu ascultam aceste lungi suspine

De prin străfunduri negre-ntunecate

Și-am deslușit cum voci se căinau

Pe fundul mării-n mii de ani plecate

Am tresărit uimit de perfidia mării

Ce suflete jertfeşte-n val de ape

Căci ea ca și-un călău ce-și face cruce

A conștiinței milă vrea s-adape…

Al mării cânt nu-mi mai era o odă

Ci doar concert de suflete pribege

Şi înfrățit cu-a morţii tânguire

Mi-am spus în gând: ”nici marea n-are lege”…

Sandu Cătinean din Bonţida

”Cel care vine din brazi”