_$$_

 

"Nu ne învață nimeni cum să plecăm. Ne învață să rămânem, să iertăm, să ne agățăm de oameni, de povești, de iluzii. Ne învață că iubirea înseamnă sacrificiu, răbdare, compromis. Și da, uneori e așa. Dar nu întotdeauna. Nu când rămânerea te frânge, nu când iubirea pentru celălalt te face să te pierzi pe tine.

Să pleci nu înseamnă că n-ai iubit. Nu înseamnă că renunți prea ușor. Uneori, plecarea e ultima formă de iubire pe care ți-o mai poți oferi. E momentul în care alegi să nu te mai convingi că durerea e normală, că absența e iubire, că tăcerea e liniște.

Să pleci poate fi gestul cel mai curajos. Pentru că nu fugi, ci te eliberezi. Nu abandonezi, ci alegi să te salvezi. Iar asta nu e egoism, e respect de sine. E acel moment în care înțelegi că meritai mai mult decât jumătăți de prezență, mai mult decât vorbe goale și așteptări neîmplinite.

Poate doare să pleci, dar doare și mai tare să rămâi acolo unde nu mai ești văzut. Să înveți să pleci înseamnă să înțelegi că iubirea adevărată începe cu tine. Că nimeni nu e responsabil pentru fericirea ta, decât tu.

Pentru că iubirea nu trebuie să doară tot timpul. Iar iubirea de sine nu trebuie să fie ultima pe listă."

#Gânduri