$$$

 11 Martie

SFÂNTUL SFINTIT MUCENIC PIONIE , PREOTUL DIN SMIRNA

Și sfătuia Sfântul Pionie pe cei căzuți, zicându-le: "Nu vă deznădăjduiți, fraților, deși ați căzut în foarte mare greșeală, jertfind idolilor, ci pocăiți-vă cu adevărat și din toată inima; și vă întoarceți iarăși la Hristos, Dumnezeul nostru, că este milostiv și gata a primi pe toți cei ce vin la Dânsul cu pocăință și vă va primi cu bucurie și pe voi, ca pe niște fii ai Săi". Iar ei căindu-se cu tânguire mare, de greșeala lor, s-au întors iarăși la Hristos Dumnezeu.

După această a mers la temniță Polemon, economul jertfelor idolești, iar Teofil magistrianul era cu oaste și cu popor și, scoțând afară pe sfinți, le zicea: "Iată Evctimon, episcopul vostru, s-a închinat zeilor noștri și le-a adus jertfă, deci plecați-vă și voi și faceți aceeași ca dânsul; iar dacă nu, veți fi judecați de Lepidon popa și de Evctimon în capiștea zeilor".

Sfântul Pionie răspunse: "Dacă Evctimon episcopul a jertfit idolilor, ce avem noi? Noi nu vom jertfi și se cuvine să ne judece antipatul, iar nu Lepidon, nici Evctimon, nici voi. Dar voi pentru ce, neașteptând venirea antipatului, ați luat stăpânirea lui?" Iar cei ce veniseră, grăind multe sfinților, au plecat și s-au întors iarăși cu oaste și cu popor, grăind cu nedreptate că antipatul a trimis să fie duși în Efes, la întrebare. Pionie răspunse: "Să vină trimisul, să ne ia și să ne ducă". Teofil zise: "Nu credeți ceea ce zic? Sunt vrednic de credință". Apoi, aruncând o funie după grumazul Sfântului Pionie, l-a dat ostașilor să-l ducă în capiștea idolească. Și, luându-i pe toți, îi duceau cu sila, că sfinții nu voiau să meargă la idoli, ci strigau cu mare glas: "Suntem creștini, ce avem noi cu cei ciopliți?"

Deci, împingând pe sfinți, îi târau, iar pe Sfântul Pionie, trăgându-l cu ștreangul de grumaz, puțin era de nu l-au sugrumat. Fiind ei scoși în mijlocul priveliștii și aproape de capiște, Sfântul Pionie a căzut la pământ, mărturisind că este creștin, și nu voia nici a intra în capiște; deci, năvălind șase slujitori la dânsul, îl băteau cu mâinile și cu picioarele și-l loveau cu genunchii în coaste; apoi, luând pe cel ce li se împotrivea foarte tare, îl duceau cu mâinile și l-au aruncat în capiște, înaintea necuratului altar, unde sta încă ticălosul episcop Evctimon, săvârșindu-și idoleasca jertfă. Și a zis Lepidon: "Pentru ce voi, o, Pionie, nu voiți să aduceți jertfe zeilor?" Sfântul răspunse: "Deoarece suntem creștini".

Zis-a Lepidon: "Pe care Dumnezeu cinstești?" Răspuns-a Pionie: "Pe Acela cinstim, Care a făcut cerul și pământul, marea și toate cele ce sunt într-însele". Întrebat-a Lepidon: "Dar cine a fost răstignit?" Răspuns-a sfântul: "Acela a fost, pe Care L-a trimis Dumnezeu Tatăl pentru mântuirea lumii". Iar boierii strigând tare, au râs. Dar Lepidon a început cu cuvinte dosăditoare a defăima și a ocărî pe fericitul Pionie. După aceea, cu silă punând cununi pe sfinții mucenici și, după cum le era obiceiul paginilor ca să joace lingă jertfe, îi sileau să guste din jertfele idolești. Iar ei au rupt cununile și, aruncându-le la pământ, le-au călcat cu picioarele și au scuipat idoleștile jertfe. Deci, făcând necurații strigare și gâlceava, iarăși i-au dus în temniță pe sfinți, cu ocări și cu bătaie.

Iar pe Sfântul Pionie, intrând pe ușile temniței, unul din ostași l-a lovit cu ceva tare în cap și l-a rănit. Și îndată cel ce l-a lovit s-a îmbolnăvit de mâini. Și cu totul s-a aprins de durere și s-a umplut de bube trupul lui, apoi s-a umflat, încât abia mai putea să răsufle. După aceea a mers antipatul Cvintilian în Smirna și șezând la judecată, a pus înainte singur pe Sfântul Pionie, la întrebare. Deci, ispitind și aflându-l că nu se înduplecă, a poruncit ca să-l spânzure și cu unghii de fier să-i strujească trupul. Astfel fiind muncit sfântul, îi ziseră: "Pentru ce te grăbești la moarte?" Răspuns-a sfântul: "Nu la moarte, ci la viața veșnică mă grăbesc". Apoi, după acea mucenicie, a osândit pe sfântul la moarte și se citea, după obiceiul romanilor, sentința de moarte, cea scrisă astfel: "Pe Pionie, care singur pe sine s-a mărturisit că este creștin, am poruncit ca să-l răstignească și să-l ardă în foc de viu".

Deci, fiind dus sfântul mucenic la locul cel de răstignire și de ardere, singur s-a dezbrăcat de hainele sale și, privind la trupul său, s-a umplut de mare bucurie pentru curăția trupească și, căutând spre cer, a mulțumit lui Dumnezeu că într-acest fel, până în sfârșit l-a păzit, întru curăție neprihănită. Și era pe pământ lemnul cel pregătit asemenea crucii, pe care era să-l răstignească. Apoi singur s-a culcat și s-a întins pe lemnul acela și se dădea ostașilor ca să-l pironească, care, după ce l-au pironit, ziceau către dânsul: "Ascultă, Pionie, și te supune poruncii împărătești, căci îți vom scoate îndată piroanele și doctorii te vor vindeca și vei fi sănătos". Iar sfântul, după tăcere, a zis: "Doresc a adormi, ca mai bun să mă scol la învierea cea de obște".

După aceea, pironindu-l, au ridicat lemnul acela și l-au pus drept, iar capătul cel de jos îngropându-l în pământ și întărindu-l, au îngrămădit împrejur mulțime de lemne și le-au aprins. Deci para aceea mare l-a înconjurat pe sfântul, iar el închizând ochii, se ruga lui Dumnezeu în taină și nu ardea; și toți, văzându-l cu ochii închiși, au socotit că acum a murit. Dar el, după câtăva vreme, potolindu-se văpaia încet, își săvârșea rugăciunea cea făcută în taina inimii și și-a deschis ochii; iar poporul foarte mult s-a mirat, văzându-l încă viu și într-atâta de mare foc. Apoi cu fața veselă, la sfârșitul rugăciunii sale, zicând "Amin", a adaus a zice: "Doamne, primește duhul meu!" Și a adormit.

Iar după ce s-a stins focul, s-a aflat trupul lui cu totul întreg și nici un păr din capul lui n-a ars. Iar fața îi era luminoasă, strălucind de dumnezeiescul dar, care a fost dovedit semn despre bucuria sufletului celui sfânt care întru cereasca bucurie a intrat și a luat cununa biruinței din dreapta lui Hristos. Aceasta a fost pe vremea împărăției lui Deciu (249-251), în cetatea Smirna, și pe vremea antipatului Cvintilian, în al cincilea idiș al lui martie, după obiceiul romanilor; iar după al Asiei întru a șaptea lună (adică în lună martie, care este a șaptea de la septembrie), întru al unsprezecelea număr, sâmbăta și al zecelea ceas din zi. Până aici sunt cuvintele Sfântului Simeon Metafrast despre Sfântul Pionie.

Iar pentru ceilalți sfinți mucenici care împreună cu Sfântul Pionie au fost prinși și ținuți în legături, nu este scris cu ce fel de munci și-au săvârșit nevoința. Însă este cu neîndoire că au pătimit pentru Hristos și cereasca viață împreună cu Sfântul Pionie au câștigat. Acest Sfânt Pionie, presbiterul, a scris viața și pătimirea Sfântului Sfințit Mucenic Policarp, episcopul Smirnei, dar mai pe urmă și el însuși cu dânsul s-a învrednicit de aceeași parte, întru împărăția Domnului nostru Iisus Hristos, Care împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh împărățește în veci. Amin.

NOTĂ - În cartea întâi a împăraților, în capitolul 28, se scrie, cum că Samuil proorocul a grăit către Saul astfel: "Dimineață, tu și fiii tăi vor cădea cu tine"; iar în altă tălmăcire se citește: "Dimineață tu și fiii tăi veți fi cu mine". Iar Metafrast într-aceasta istorie a Sfântului Pionie a scris astfel: "și tu astăzi cu mine vei fi". Și în altă parte, asemenea s-a scris ca și la Metafrast. Și socotește Sfântul Pionie, cum că în chipul lui Samuil s-a arătat diavolul și voia să ia la sine sufletul lui Saul după uciderea aceluia.

Încă sunt unii care socotesc că, într-adevărat, sufletul lui Samuil, fără trup, mai înainte de vrăjitoria femeii aceleia, prin porunca lui Dumnezeu, s-a arătat lui Saul; și se întăresc cu acea părere cuvintele lui Isus Sirah, care, în capitolul 46, la sfârșit, zice de Samuil astfel: "După adormirea sa a proorocit și a arătat împăratului sfârșitul lui, apoi a înălțat din pământ glasul său prin proorocie".