EU CRED ÎN OAMENI BUNI
Eu, totuşi, încă cred în oameni buni,
În inimile lor deschise şi sincere,
Cu anii ele se-năspresc fără rugăciuni,
Şi oamenii de rând se prefac în vipere.
Şi deodată au mai multă fantazie,
De parcă se schimbă cunoştinţa,
Azi, pentru câştig, pe mama o vinde,
Şi lasă-n urmă numai suferinţă.
Eu, totuşi, încă cred în oameni buni,
Care la nevoile altora nu-s indiferenţi,
Nu când soţia se-nnoieşte c-un bărbat bun,
Cu acela, care are de toate permanent.
Dar bărbatul tot mai tânără-şi alege,
O schimbă ca şi piesele de la maşină,
Trăiesc fără griji şi fără nici-o lege,
Şi părinţii se-mpacă fără nici-o vină.
Eu, totuşi, încă cred în oameni buni,
Deşi cu sinceritatea şi-ndurarea mea,
Cu nimica n-am rămas azi în mâini,
Neuitând de compătimirea cuiva.
Noi azi cu toţii umblăm pe căi deşarte,
Trăim mereu în pofte şi-n păcat,
Dar Dumnezeu ne tot iartă de păcate,
Deşi noi, dragii mei, n-am mai meritat.
Cu mare drag-Sofia Roșca.
(Cernăuți-Ucraina)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu