CETĂȚEANUL SI TOBOSARUL
Alexandru MACEDONSKI
— Ce ciudat lucru îmi pare
Când eu trec pe la palat
Ș-aud garda de onoare
Bătând toba ne-ncetat.
Toboșar, vă cer iertare,
Fi-va oare ce-am aflat ?...
Mi s-a spus cu-ncredințare,
La palat,
La palat,
La palat c-ar fi mezat ?
— E mezat fără-ndoială,
Însă vezi-ți de-al tău drum,
Căci n-ai bani de-arturiseală...
Prea sărac ești !— Durudum,
Durudum ! — S-arturisească
Numai la-mpărați e dat,
Fapta nu e românească
La palat,
La palat,
S-a scos țara la mezat .
Durudum ! Această țară
A trecut prin multe, dar
Azi mi-e teamă să nu piară,
Căci de ea n-aveți habar.
Moșii și strămoșii noștri
Ca s-o vândă n-au lăsat ;
Deci deschideți ochii voștri
La palat,
La palat,
S-a scos țara la mezat !
Ce să facă toboșarul
Singur fără ajutor ?
În tăcere-și bea amarul,
Căci stă mort acest popor.
Dar ridice-se odată,
Ca un val înfuriat,
Și-i dau mâna mea îndată.
La palat,
La palat,
Țara nu va sta-n mezat !
— Ce mi-ai spus mă îngrozește,
Însă șterge-ți plânsul tău,
Cu trădarea ura crește...
Marea-și umflă valul său.
Aibi speranță, toboșare,
Din senin ieri a tunat
Răzbunare ! Răzbunare !
La palat,
La palat,
S-a scos țara la mezat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu