$$$

 APUS

M-ai dat pradă iubirii subtil,fără regrete,

Îmi luai din suflet seva, mai rău ca un burete.

Îmi sugerai, iubito,că fără min' n-ai rost, 

Dar n-ai avut regrete, când spatele-ai întors.

M-ai ridicat la stele, spunând cuvinte mari, 

Mi-ai dat ca hrană minții, senzațiile tari, 

M-ai învățat, șireato, cuvinte să rostesc

Spunându-le din suflet, acum mă prăbușesc. 

Mi-ai pus în brațul tare virtutea de copilă, 

Să-ți pângăresc ființa, puteam, dar mi-a fost milă.

Stăteai pe patul moale știind că te doresc, 

Dar n-am avut o clipă curaj să te rănesc. 

Dar ai crescut, copilă și-ai devenit femeie.

Îmi ferecasei trupul și inima sub cheie. 

Nu te-ai gândit o clipă, atunci când ai fugit, 

Că inima și trupul, sub cheie au murit. 

Și zi de zi te caut ,iar nopțile aștept, 

Sperând clipă de clipă, c-o să te strâng la piept.

Îmi torn venin în suflet, mă otrăvesc mereu, 

Sperând că tu vei arde, cum ard acum și eu.

Nelson Ciotoi