$$$

 Cântarea slavei  

Alexei Mateevici

Voi, munţi singuratici, moşnegi cununaţi

Cu stele în ceruri albastre,

În leagănul vostru de codri păstraţi

În taină cântările voastre,

Căci păsări sălbatice, cu ochii arzând

Din tainica voastră dumbravă

Se-nalţă cu fală în sus, proslăvind

Nespusa a Domnului slavă.

*

În voi îşi deşteaptă plânsorile lor

Pădurile-n toamna târzie,

Pe când le apucă al luptei fior

Şi-a vântului groază, mânie,

Şi mare vi-i jalea, când vânturi străbat

Prin tainica voastră dumbravă,

Dar vifori, furtuni şi chiar frunze ce cad

Vă cântă a Domnului slavă.

*

La voi m-a adus în cărările ei

A zilelor soartă săracă,

Pădurea cea mândră din ani mititei

Mi-a fost şi iubită şi dragă;

Cântarea frumoasă din codrii bătrâni

Dă strunelor mele viaţă;

Şi mândre poveşti din strămoşii creştini

Truditul meu suflet învaţă, --

Poveşti — de pe când oameni sfinţi locuiau

Prin tainica voastră dumbravă,

Poveşti — de pe când ne-ncetat proslăveau

Nespusa a Domnului slavă.

*

Din văile voastre, în largul cuprins,

Privirea mea zboară departe

Şi-n mintea mirată răsare aprins

Fiorul măririlor moarte...

Un cântec de jale eu parcă aud,

Ce moare în zvonuri de ape,

El plânge frumoasele vremi ce-au trecut

A sfintei iubiri de aproape,

Vremi, de pe când lume multă venea

Prin tainica voastră dumbravă

Şi scârbele lumii cei sfinţi mângâia

Spre marea a Domnului slavă.

*

Nu mai vezi pustnici prin dese păduri,

Prin tainici dumbrăvi şi poiene:

Vremi grele de patimi, păcate şi uri

Venit-au amarnic viclene...

Dar ştiu eu, schimba-se-vor vremile iar,

Căci toate în lume se schimbă;

Aşa-mi povesteşte bătrânul stejar

Cu-a frunzelor tainică limbă;

Iar slava Preasfântului este în veac,

Luceşte în toată schimbarea,

Şi răul şi binele într-un şirag

Ne-urmează în veci îndrumarea.

Amarele vremi de păcate şi uri,

Cum au venit — se vor duce;

Şi iarăşi în pacea umbroasei păduri

Luci-va a sfântului cruce;

Pătrunde-vor cântece sfinte de foc,

Prin tainica voastră dumbravă,

Copacul şi fiara cea rea la un loc

Cânta-vor a Domnului slavă.

Adeseori vara, când soarele-n dungi

Verdeaţa bogată vă-nvie,

Porniţi credincioşi preaînaltei porunci,

Năprasnica voastră mânie.

Din urletul vostru, sub cerul nestins

Din ploaie cu trăsnete grele,

Se naşte atunci, ca un fulger aprins,

Cântarea cântărilor mele.

Când vâjâie vântul, urlând mânios,

Prin tainica voastră dumbravă,

Atunci prin strune-mi răsună frumos

Nespusa a Domnului slavă.

Voi, munţi singuratici, moşnegi cununaţi

Cu stele în ceruri albastre,

În leagănul vostru de codri păstraţi

În taină cântările voastre,

Căci păsări sălbatice, cu ochii arzând,

Din tainica voastră dumbravă

Se-nalţă cu fală în sus, proslăvind

Nespusa a Domnului slavă.