$$$

 Mămico, te iubesc!

Cândva, demult, tu, maiculiţă, mi-ai cântat

Şi glasul tău cel dulce nici azi nu l-am uitat,

Acel cântec de iubire, nespus de frumos,

Şi-acuma îmi răsună, în minte, duios.

Aş mai vrea, mamă, să-ţi aud glasul tău blând,

Ce de multe ori, în viaţă, îl căutam plângând,

Era atât de fermecat şi chiar foarte îngeresc,

Dar nu ţi-am spus odată: ”Mamă, te iubesc”.

Pe braţul tău cel dulce aş vrea să stau culcat,

Să simt odihna de cândva, cu sufletu-mpăcat,

Ca, sufletul rănit de ani şi ani, să mi-l alin

Şi de greutatea soartei să nu mai suspin.

Cuvântul cel dulce, mamă, de la tine l-am primit,

Odată cu ultima ta sărutare, mult m-a uimit,

Eram doar şcolăriţă şi nu înţelegeam mult,

Cât mi-aş dori eu, scumpă mamă, azi să te ascult.

Dacă ai şti tu, dragă mamă, cât de mult aş vrea

Să întorc dragostea ta şi să-ţi spun durerea mea,

Sunt de tine însetată şi, la fel, ca tine îmi doresc,

Să-mi spună copiii mei odată: „Mămico, te iubesc!”

Cu mare drag-Sofia Roșca.

    (Cernăuți-Ucraina)