$¢

 MEMORIE CULTURALA - MIRCEA ELIADE 

     "Poporul român este prea umil, îi lipseşte mândria şi tendinţa de a tinde spre înălţimi"...

Ilustrul Mircea Eliade s-a născut în 13 martie 1907 în București (1907 - 1986) este o valoare incontestabilă, cu ajutorul căruia România a pătruns la nivelul cel mai înalt al literaturii europene. 

Mircea Eliade, a fost un scriitor de ficțiune, filozof și profesor român la Universitatea din Chicag, cu talent înnăscut, un bun cunoscător al istoriei religiilor, filosof cu un intelect impresionant. Universitatea din Chicago nu a ezitat niciun moment când a acceptat ca Mircea Eliade să facă parte din echipa sa. Mircea Eliade părăseşte România, o ţară care nu-i oferea prea multe, şi devine titular al catedrei de Isoria Religiilor la Universitatea din Chicago în 1962. 

Formarea filosofica a intelectualului a avut loc în România, după un intens studiu al marilor scriitori ai lumii. Nemulţumit de aspectul său fizic şi de accentuarea problemelor de vedere, Mircea Eliade se refugiază în citit şi în scris. Primele opere nu întârzie să apară, scriitura lui reuşind să-i surprindă chiar şi marii critici literari ai vremii. 

Adolescenţa sa este marcată de publicarea a numeroase articole de entomologie şi a primelor sale romane, precum "Gaudeamus" şi "Romanul Adolescentului Miop". La puţin timp, în anii studenţiei, îl cunoaşte pe filosoful Nae Ionescu, care îşi va pune amprenta asupra carierei lui. În calitate de profesor al diamantului încă neşlefuit în vremea aceea, în persoana lui Mircea Eliade, Nae Ionescu îi observă imediat talentul şi decide să-i ofere un loc în redacţia ziarului "Cuvântul". 

În 1928, Mircea Eliade obţine o bursă la o Universitate din India, dar decide să mai zăbovească puţin în Himalaya, unde avea să trăiască povestea vieţii lui. Romanul "Maitryi" descrie în totalitate această perioadă din viaţa intelectualului. Aici învaţă limbile sanscrita, pali şi bengali cu tatăl misterioasei adolescente Maitreyi, şi îl cunoaşte pe Mahatma Gandhi, care îi va deveni mentor în probleme de spiritualitate. După plecarea din Himalaya, Mircea Eliade publică o carte despre practicile Yoga. Savantul român devine fascinat de cultura şi filosofia indiană, dar mai cu seamă de frumuseţea indiencei Maitreyi, cu care leagă o poveste de dragoste interzisă de barierele culturale. Dovada iubirii ce i-a purtat-o acestei tinere o face publicarea romanului care îi poartă numele şi care exprimă intensitatea cu care a trăit fiecare clipă alături de aceasta, precum şi suferinţa pricinuită de despărţirea dintre cei doi. Mircea Eliade nu le-a putut avea pe toate. Ghinionul în dragoste l-a urmat şi la întoarcerea în ţară, când în sfârşit trece peste decepţia trăită în India şi o cunoaşte pe Nina Mareş, cu care întemeiaza o familie. La scurt timp, soţia este lovită de blestemul cancerului şi moare în urma unui avort. Lovitura a fost prea mare pentru Eliade şi intră într-o depresie profundă de care scapă cu greu. Se mută în Franţa, împreuna cu fiica Ninei Mareş dintr-o altă căsătorie şi o cunoaşte pe Christinel Cotescu, o femeie refugiată acolo, alături de care rămâne până la sfârşitul zilelor. Sfârşit dureros pentru Mircea Eliade, îşi găseşte sfârşitul pe pământ american, afectat de vocile rele din România care il acuzau de a fi simpatizat cu gruparea fascista, situaţie care conduce la deteriorarea sănătăţii sale. Se gândea că moartea îi va aduce linişte, dar faptele aveau să-l contrazică. Adriana Berger, femeia care se ocupa cu aranjarea hârtiilor din biblioteca lui Eliade, îl acuză pe cel care a hrănit-o, de antisemitism, fără a prezenta, însă, nicio dovadă. Ca urmare a acestei acţiuni, situaţia a degenerat la nivel naţional, astfel că în România post-decembristă, lucrările eliadeşti au fost publicate doar o parte. 

Aprecierea pentru scrierile lui Eliade a venit din partea altor ţări, lucrările sale fiind traduse post-mortem în limbile spaniolă, italiană şi portugheză. În mod cert, literatura ar fi avut de suferit fără romanele, nuvelele fantastice sau cărţile de istorie a religiilor ce se află sub titulatura marelui Mircea Eliade. Toată viaţa sa a fost în slujba literaturii, răpindu-şi din programul de somn, în scopul scrisului şi a cititului.

Citate Mircea Eliade:

“Nici un alt om nu ştie nimic despre dragostea altuia. Este întotdeauna un alt miracol sau un alt blestem şi fiecare om este destinat să şi-l poarte singur, fără putinţă de evadare, fără nădejdea unei destăinuiri care să comunice cu adevărat substanţa. Zadarnice sunt toate confesiunile în dragoste; chiar dacă e mărturisită, rămâne neînţeleasă celuilalt, fiecare o traduce prin experienţa lui, şi deci nimeni nu o poate judeca.”

”Suntem foarte departe de ceea ce eram la origini... Lipsa de omenie a lumii moderne se datorează tocmai faptului că e cârmuită de sferturi de oameni. De la o vreme nu mai întâlnim decât jumătăţi de oameni, sferturi şi câtimi de oameni. Nimeni nu e om întreg, liber şi viu.”

„Gândiţi-vă cât timp pierdeţi cu oameni care nu vă înţeleg, câtă afecţiune risipiţi pentru oameni care nu simt, iar pentru acei foarte puţini care vă sunt adevăraţi fraţi, nu găsiţi decât câteva minute, câteva zâmbete, câteva vorbe goale. 

 Tot ce e mai bun în noi dăm oamenilor care nu au ce face cu darurile noastre..."