$$$

 Anna de NOAILLES 

Femme de lettres française (d’origine familiale roumaine) elle écrivit des romans mais est surtout connue comme une grande poétesse. Son style passionné fit l’admiration du public et de ses contemporains. Edmond Rostand l’a bien décrite : « Elle était plus intelligente, plus malicieuse que personne. Ce poète avait la sagacité psychologique d'un Marcel Proust, l'âpreté d'un Mirbeau, la cruelle netteté d'un Jules Renard. » 

. 

      IMPRESSION DU SOIR

                  ANNA DE NOAILLES 

Je sens ce soir qu’on peut mourir de poésie.

Le coucher du soleil s’élargit, s’extasie,

Quel rêve brûle en moi ! Comme on est triste et seul

Sous ce voile odorant, sous cet ardent linceul…

En vain je clos les yeux ô musiques ! lumières !

Le cœur tendre et pâmé se meurt sous les paupières.

Hélas ! que tout est beau pour les sens éblouis !

Douceur de tous les cieux ! Noms de tous les pays !

Un humide bonheur enveloppe la plaine,

Il semble que le soir retienne son haleine.

Je n’entends que l’écho de mon sang diligent.

Le sublime univers est un rocher d’argent

Contre qui mon désir bondit, sanglote et s’use…

Ô nuit de Bénarès, ô matin de Raguse !

Le parfum des jasmins s’élance à mon côté.

Tu comprends, j’ai le cœur déchiré de beauté…

.

Impresie de seară 

(IMPRESSION DU SOIR)

                         Anna de Noailles 

                         (trad.en roumain Nicolae Mușa)

Apusul soarelui lărgeşte fără de răgaz

Miraculoasa pânză în lumina cea târzie

Ce îmi acoperă ca un lințoliu azi

Această stare ce-o numim melancolie...

Şi simt acum pe seară, din prea mult extaz,

Că aş putea să mor subit de poezie...

Degeaba ochii mei închişi îi strâng sub pleoape

Când se rotesc halucinant, tot mai aproape

Mirosuri, muzici şi lumini amețitoare

Din ceruri măreția a-nceput să se coboare

Şi se prelinge-n unde pe câmpie.

Îmi simt ecoul sângelui în tâmple cum vibrează

Memoria fidelă îmi păstrează

Superbe nopți din Indii, dimineți siciliene

Atâtea nume -Bénarès, Raguse- , țară după țară

Unde mirosul iasomiei te-nfăşoară.

Sublimul univers e o imensă stâncă de argint

Pe care-ncerc în van să o cuprind -

Dorințele tresaltă, se uzează şi se-nşiră,

Trăirile îți vin şi nu le-alegi -

Mă-ntreb dacă tu poți să înțelegi

Cum inima, de frumusețe, se deşiră ...