$$$

 URSULA K. LE GUIN 

Ursula K. Le Guin este o scriitoare americană de literatură SF, a cărei operă a început să fie publicată la începutul anilor ’60. Multe dintre scrierile ei au fost premiate cu unele dintre cele mai prestigioase premii pentru literatura SF, cum ar fi Locus (Deposedații, 1975 - publicat în română de ed. Nemira, Sfâșierea cerului, 1971 - publicat în română de ed. Trei, Nebula (Mâna stângă a întunericului, 1969 - publicat în română de ed. Nemira, Deposedații, Puteri, 2008 - publicat în română de ed. Corint) sau Hugo (Mână stângă a întunericului, Deposedații, Lumii îi spuneau pădure, 1976 - publicat în română de ed. Mondial). Întreaga ei operă se învârte în jurul câtorva civilizații de pe mai multe planete din galaxia noastră, toate descendente din rasa Hainish, cea mai veche dintre toate, ce care își cunoștea istoria din urmă cu milioane de ani. Pe lângă proză SF, Ursul K. Le Guin a scris și poezie, care însă nu a fost tradusă în română.

Ciclurile

Scrierile Ursulei K. Le Guin se împart în cicluri, intercalate ca interval de creație. Astfel, ciclul fantastic Earthsea este compus din 5 romane scrise între 1968 și 2001, ciclul Hainish din 9 romane scrise între 1966 și 2000, ciclul Cronicile Ținuturilor din Apus din 3 romane scrise între 2004 și 2007. Aceste cicluri sunt completate de povestiri scurte, care individual au fost și ele premiate de nenumărate ori. Mai există ciclul Orsinia, care însă este compus din trei povestiri scurte care au apărut disparat în diferite colecții. Celelalte romane și colecții de povestiri care nu fac parte din cicluri, au totuși unele elemente în comun cu acestea. În întreaga ei operă, Ursula K. Le Guin ține să combine elementele universului creat de ea, așa încât nu prea se poate vorbi efectiv de opere independente.

Teme predilecte

În orice studiu critic despre opera Ursulei K. Le Guin se vorbește de 4 teme predilecte: Sociologie, antropologie și psihologie, luate ca o singură temă, Mediul și tendința omului de a-l supune și distruge, Anarhism și Daoism, ca filosofii capabile să înfrângă regimurile politice dictatoriale, și Dezrădăcinarea, călătoria revelatoare și întoarcerea acasă, ca mijloace de maturizare a personajelor.

Toate romanele și povestirile autoarei tratează, chiar și într-o măsură abia observabilă, toate aceste patru teme. În general este vorba despre un oarecare conflict generat de situația socială a lumii în care se petrece acțiunea, diferitele rase humanoide implicate dezvoltând probleme specifice, conflict care are impact asupra întregii civilizații și care riscă să modifice sau să distrugă mediul, ceea ce determină o persoană sau un grup de persoane să ia atitudine, fie printr-o revoltă totală, care va duce la schimbarea radicală a orânduirii sociale, fie prin determinarea tuturor celorlalți de a se conforma cu regulile impuse. În general acest lucru este realizat printr-o călătorie inițiatică, o migrație în masă sau printr-o fugă, o evadare a unui singur personaj.

Stilul

În pofida faptului că fiecare roman sau povestire în parte are o tentă politică, ascunde un mesaj de instigare la revoltă sau este în sine un astfel de mesaj, scriitura Ursulei K. Le Guin este extrem de liniștită. Calmul transpare din textele ei chiar și atunci când tensiunea este maximă. Un asemenea paradox este destul de rar în literatură și conferă operei sale o unicitate aparte. Stilul ar putea fi comparat cu cel al suedezei Selmei Lagerlöf sau al iranienei Doris Lessing, doar că este mult mai monoton, reușind să păstreze acea notă de „poveste la gura sobei” chiar și în cele mai critice momente ale acțiunii.

Marea reușită pe care i-am apreciat-o dintotdeauna este însă faptul că nimic din ceea ce propune în opera ei nu este ostentativ. Opiniile sale politice sunt, cumva, sugerate ca un lucru oarecum normal, ca un eveniment care urmează să aibă loc, fără să implice vreo revoluție. Diferențele – uneori colosale – dintre rasele umane pe care le prezintă sunt descrise ca un studiu antropologic, nu ca ciudățenii demne de literatura SF. Atunci când un anumit aspect al rasei descrise este inedit – precum capacitatea de schimbare a sexului a locuitorilor lumii Gethen/Iarnă – Ursula K. Le Guin trece mai departe la analize de ordin social sau politic, astfel că respectivul aspect devine nu o ciudățenie în sine, ci vehiculul unui mesaj, o motivație pentru speculații care, altfel, ar părea politic incorecte sau chiar tendențioase.

Traducerile în română

Din păcate nu toată opera Ursulei K. Le Guin a fost tradusă în română. Mai mult chiar, nici măcar ciclurile – cu excepția ultimului, Cronicile Ținuturilor din Apus – nu au fost traduse integral. Totuși, pentru cei interesați, voi încerca să ofer aici tot ceea ce am descoperit eu. Evident, dacă există completări, aștept comentarii cu mult interes:

Cărți din ciclul Terramare

Un vrăjitor din Terramare - editura Alexandria 2007, traducere Raluca Pușcău și Diana Groza

Mormintele din Atuan - editura Alexandria 2008, traducere Raluca Pușcău și Diana Groza

Cel mai îndepărtat țărm - editura Alexandria 2010, traducere Raluca Pușcău și Diana Groza

Tehanu - editura Alexandria 2010

Cărți din ciclul Hainish

Lumea lui Rocannon - editura Orion 1990 și editura Nemira 2006, traducere Mihai-Dan Pavelescu

Mâna stângă a întunericului - editura Nemira 1994 și 2006, traducere Mihai-Dan Pavelescu

Deposedații - editura Nemira 1995, traducere Emil Sârbulescu

Lumii îi spuneau pădure - editura Mondial 1993

Cărți din ciclul Cronicile Ținuturilor din Apus

Daruri - editura Corint Junior 2010, traducere Mihai-Dan Pavelescu

Voci - editura Corint Junior 2011, traducere Laura Blebea

Puteri - editura Corint Junior 2012, traducere Mihai-Dan Pavelescu

Diverse

Sfâșierea cerului - editura Trei 2013

Ochiul bâtlanului - editura Infotronic 1996

Roza vânturilor - editura Infotronic 1997, traducere de Mihai Samoilă

Pescarul de pe marea interioară - editura Infotronic 1996

Surse: 

-Wikipedia; 

-site-ul personal al autoarei: ursulakLe Guin.com; 

-diferite site-uri ale editurilor românești menționate în articol și ale colaboratorilor acestora.