***

 Nu mi-e totuna

      de Cornelia Climov 

Nu mi-e totuna când tăcerea doare,

Când ploaia plânge, rece, pe pământ,

Și pașii mei rătăcitori mă poartă

Prin labirintul unui trist cuvânt.

Nu mi-e totuna când uitarea cade

Peste priviri ce-n noapte s-au pierdut,

Când visele, în colțuri prăfuite,

Nu mai găsesc nici loc, nici început.

Nu mi-e totuna când răsar lumini

Pe-un cer străin ce nu îmi aparține,

Când glasul tău răsună undeva,

Dar timpul trece fără să mai țină.

Nu mi-e totuna când inima tace,

Și-n strigăt mut își caută alin,

Când lumea-i gri și dorul se înalță,

Dar tot ce prinde zbor se schimbă-n chin.

Nu mi-e totuna să te știu departe,

Când amintirea ta îmi curge-n vene,

Ești cântecul ce încă mă încearcă,

Și pasul greu ce calcă-n mii de semne.

Nu mi-e totuna, sufletu-mi mă ceartă,

Când trec prin viață fără să-ți zâmbesc,

Căci fără tine cerul mi-e povară,

Și tot ce sunt nu pot să mai găsesc.

06.01.25