Irepetabil
Simt cum plutesc și nu mai sunt hotare
pe care azi să nu le depășesc
că inima s-a învățat să zboare
de când te țin în palmă și iubesc
freamătul tău prin versuri, răsăritul,
tot ce-ai adus frumos în viața mea.
Ești astăzi începutul și sfârșitul,
ce mi-am dorit și n-am putut avea.
În univers știu că nu pot să fie
mai multe stele de mărimea ta,
am colindat prin galaxii, o mie,
și altă zee n-am putut afla.
Irepetabil de frumoasă, timpul,
oricât de mult ar curge, n-ar putea
să zămislească una, nici Olimpul
nu are în grădini așa ceva.
De vei rămâne-n palma mea, capabil
voi fi să-ți dau întreaga viață-n dar
că ești un vis, divin, irepetabil,
și fără tine viața-i în zadar.
versuri: Ioan Grigoraș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu