Nu e om pe lumea asta
Adevăr să fi grăit,
Când a spus că de la viață
A primit tot ce-a dorit.
Unii s-ar grăbi să spună
Că servici bun au și casă,
În garaj mașină nouă
Și-o familie frumoasă.
Doar că-n marea alergare
Prin a lumii labirint,
Astăzi simt plumb în picioare
Și la tâmple flori de-argint.
Alții,ciugulind pe-alocuri
Din plăcerile mărunte,
Duc în spate bruma vremii
Pe cărări nepotrivite.
Pe când unii doar visează
Bunăstare și confort,
Alții, moștenesc imperii
Fără minim de efort.
Nu poți cântări pe brațe
Bogăția pământească,
Laolaltă cu iubirea
Și căldura sufletească.
Cum nu poți schimba destinul
Tipărit de la născare,
Dintr-un martor al trăirii
Într-un bulgăre de sare.
Scena vieții-i pardosită
Cu iluzii fermecate.
Poartă sufletu-n ispită
Zi de zi, noapte de noapte.
Tot ce-i mult, poate distruge
Rațiunea, sănătatea
Și-n final se poate-ajunge,
Să umbrească libertatea.
Azi te bucuri când ți-e bine,
La necaz te crezi imun
Însă, nu uita că-n viață,
Ești un simplu pelerin.
autor Rodica Larie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu