***

 Eu m-am născut pe-acest pământ,

Să-ndur și vremuri de nevoi...

Și fără gând de-a fi un sfânt,

S-aduc iubire printre voi!

Un biet poet, ce-n vremuri grele,

Să fie sprijin tuturor,

S-arunce-n jur cu praf de stele

Și să aline răni ce dor!

Nu am puteri paranormale,

Am slăbiciuni chiar, uneori,

Însă aș vrea, pe-a vieții cale,

În urma mea să crească flori!

Prin viață nu doresc să trec,

Un anonim lipsit de sens,

Și de aici când o să plec,

Să las în loc, un gol imens!

În viața mea, perfect normală,

Când amintiri îmi trec prin minte,

Din ochii mei curge cerneală,

Și se transformă în cuvinte!

Privesc pe-a inimii fereastră,

Și-aștern pe foaia de hârtie,

Povești mai vechi din viața noastră,

Și le transform în poezie!

Nu sunt decât un biet poet,

Care iubirea-n piept v-o poartă,

Și între file de caiet,

Strânge tristețea lumii...toată!

-----------------------------------------------------

             Dorel Mărgan ✍️