Nu mai sunt și nu mai ești,
Scrisă-n cartea cu povești
Nu ești tu și nu sunt eu
Primăvară-n dorul tău.
Și nu mai vreau să fiu de vină
Să nu mai văd bolta senină,
Să nu mai știu culoarea mării
Să nu știu de m-așteaptă zorii.
Nu vei mai fi nicicum, nicicând,
În zborul tău o muză-n gând,
Nu mai aștept și sunt iar viu,
Trăiesc în vis și-n vis rescriu
Plăcerea de-a cunoaște viața,
De a chema din nou speranța,
Să pot s-alerg pe drumul meu
Și să zâmbesc de-acum mereu.
S-ascult și sunet și tăcere,
Regret să n-am nici de-mi vei cere,
Cu ochii larg deschiși mereu
Să văd iubire-n jurul meu...
..... Daniel Leonard Moraru .....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu