***

 

25 martie- SĂRBĂTOAREA BUNEI VESTIRI se mai numește și ZIUA CUCULUI, denumire legată de cântecul cucului care începe întotdeauna de BLAGOSLOVENIE și se sfârșește la SÂNZIENE 24 iunie .

Dintre toate păsările care înfruntă rigorile iernilor specifice climatului temperat-continental sau care poposesc aici numai pentru vărat, cucul ocupă un loc privilegiat. În ornitologia românească nu există o altă pasăre căreia poporul să-i fi dedicat atâtea legende, povești, cântece și proverbe. Cucul nu este o pasăre cântătoare și nici nu încântă prin coloritul penelor sale. Ca înfățișare este un uliu în miniatură. Fiind o pasăre mică, aportul ei la distrugerea dăunătorilor este neglijabil. Cucul nu-și face cuib, nu-și clocește ouăle și nu-și hrănește puii. Își depune ouăle prin cuiburile altor păsări, iar puii săi, mai robuști, își răstoarnă frații vitregi peste marginile cuibului pentru a profita de un surplus de hrană și a se dezvolta mai rapid. Fiind simbol al primăverii, al timpului frumos și al dragostei pătimașe, poporul îi iartă toate păcatele.

În povestiri de o rară frumusețe, cucul este antropomorfizat, fiind argat, slugă, tâlhar, haiduc, părinte, soț, amant etc. Sursă inepuizabilă de inspirație în cântecele de dor și jale, cucul amplifică sentimentul de înstrăinare și singurătate. Această pasăre ar fi puțin cunoscută în folclorul românesc dacă prin comportamentul său nu ar marca succesiunea a două importante fenomene astronomice: echinocțiul de primăvară, când începe să cânte (25 martie: BUNA VESTIRE sau BLAGOVEȘTENIA), și solstițiul de vară, când încetează brusc a cânta (24 iunie: SÂNZIENEsau DRĂGAICA);

 „Și cucul, cum a sosit și i s-a dezlegat limba, îndată începe a cânta, și cântă necontenit de la BUNA VESTIRE până la SÂNZIENE sau până la SÂNPENTRU)”, de la echinocțiul de primăvară până la solstițiul de vară. La SÂNZIENE sau DRĂGAICĂ cucul s-ar îneca cu orz și, nemaiputând cânta, se preface până în primăvara viitoare, la BLAGOVEȘTENIE, în uliu. El prevestește prin cântec venirea primăverii, dar și norocul omului. De aceea, la auzul primului său cântec, toți doreau să fie veseli, curat îmbrăcați, bine hrăniți și cu bani în buzunar.

Ion Ghinoiu – Calendarul țăranului român. Zile și mituri (Univers Enciclopedic Gold, 2019)