***

 

,, Sunt obosit. Am fost ,, generația de sacrificiu " și am crezut că după un drum lung și greu o să ajungem într-o poiană cu soare și flori. Drumul nu ducea nicăieri și într-o zi , sătui de foame și mizerie ne-am revoltat, ne-am ucis conducătorii și am crezut după un alt drum lung și greu, că o să ajungem la malul unei ape dulci. Apa este însă sălcie , terenul mlăștinos și cei mai nevolnici și netrebnici dintre noi se răsfață în calești scumpe , copiii lor ni se urcă în cap și dansează țonțoroiul , iar părinții noștri mor încet de piocianic. Frații fug scârbiți și-și căuta fericirea în alte zări. În față nu văd decât beznă și întuneric , în jurul nostru doar dezmăț și mizerie și nu mai pot și nu mai am răbdare. Am inima uscată și-n gură gust de cenușă.

Vă blestem conducători ai României, și-n pușcărie de v-aș băga pe toți, cu nimenea nu aș greși.

Vă blestem să muriți stând la coadă , să trăiți din salariu și să vă petreceți bătrânețea cu o pensie obișnuită , într-un oraș obișnuit , cu doi copii obezi și beți în sufragerie și cu părinții în întreținere pe veci. Sunt obosit și drumul nu se mai zărește."

                   -  ANDREI GHEORGHE  -

Pe 19 martie 2018 jurnalistul a plecat dintre noi ,dar cuvintele sale memorabile au rămas.