Destinații de primăvară. Oriunde călătorești, comunicarea e floare la ureche cu Vasco

 

Mă uit pe geam şi mă trec cu fiori. Tare aş vrea să ies din casă şi să iau o gură de aer proaspăt, dar e întunecat şi mai mult ca sigur ploaia stă să cadă. Ultimii ani de activitate intensă m+au adus într+o stare de epuizare greu de suportat. Orice pas mă aduce într-o stare vecină cu leșinul. Și nu este o oboseală predominant fizică ci una pe plan emoțional. Chiar că mi-ar trebui o pauză, dar una activă, o pauză în care nu doar să dorm și să lenevesc, ci una în care să citesc mult și să... călătoresc.

Să călătoresc... da, ar fi o idee perfectă, În primul rând aș ieși din mediul stresant de zi cu zi, În al doilea rând aș cunoaște locuri noi, oameni noi, aș cunoaște obiceiuri, tradiții, obiective turistice noi. Mi-aș vizita țara dar aș ieși cu mare drag și dincolo de granițele ei.

Dar indiferent unde aș merge, ar putea apărea o problemă: bariera lingvistică. Recunosc că în Romînia nu ar fi o problemă cu comunicarea. În principiu limba română este folosită peste tot, Dar recunosc că o dată am avut o experiență mai puțin plăcută. Copil fiind, am trecut prin Miercurea Ciuc, un oraș în care populația de etnie maghiară este destul de numeroasă. Pentru localnici  asta nu ar fi o problemă de comunicare, practic fiecare poate învăța și limba celuilalt; ungurii pot vorbi satisfăcător limba română după cum românii pot învăța să se descurce binișor în ungurește. Dar pentru mine, unul care vine dintr-o zonă în care se vorbește curent doar românește, e o problemă. Am intrat într-un magazin cu articole de îmbrăcăminte în ideea să cumpăr ceva din denim (doc cum îi spuneam pe atunci materialului de acest gen). Am aruncat o privire prin magazin, dar cum nu am văzut ce căutam, am cerut ajutorul vânzătoarelor. La întrebarea ”Aveți ceva de doc?” formulată în româneste, mi s-a răspuns pe  ungurește. Eu, ca și copil, nu am înțeles nimic, dar mama se pare că a intuit că nu aveau genul acesta de îmbrăcăminte, a mulțumit și am ieșit. 

Episodul mi-a lăsat un gust amar. Am realizat că, la un moment dat, aflându-mă în alte locuri, să nu mă descurc cu comunicarea: nici eu să nu cunosc limba vorbită în mod curent la fața locului, nici localnicii să nu cunoască limba în care vorbesc eu. O idee ar fi să se comunice într-o limbă de largă circulație, dar s-ar putea ca nici aici să nu existe potrivire. Chiar dacă aș învăța una sau mai multe limbi straine, posibilitățile mele sunt limitate. Să mă explic... În principiu aș putea să mă apuc să învăț căteva limbi străine. Una, două... chiar și patru sau cinci... Este însă greu de presupus că aș putea atinge cu ușurință nivelul de exprimare a unui localnic, chiar dacă vorbim despre limba literară respectivă. În realitate însă, chiar dacă o limbă de circulatie oarecare este vorbită larg în mai multe țări, pot exista variante regionale ale limbii în zone situate la distanță unele de altele, cu influențe din alte libi ce și-au pus amprenta de-a lungul timpului.

O variantă comodă ce te poate scoate din impas ar putea fi folosirea unui traducător instantaneu, un traducător electronic, un traducător instant. Poate fi un translator vocal, poate fi un translator imagine, poate fi un translator texte sau ceva care să le înglobeze pe toate. Nu neg importanța învățării unei limbi străine, nu orbește, ci țintit, exact limba țării în care prevezi că vei ajunge în viitorul apropiat, dar până ajungi la acel nivel în care să te descurci satisfăcător în limba respectivă, un traducător instant te ajută să mergi mai departe în viața din țara în care ai ajuns la un momet dat.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2024