*†*

 

Singurii vinovați pentru acești mulți de Goe sunteți doar voi

Azi, după 20 de ani de carieră, am clacat în clasă. Am preferat să ies din clasă, ca să nu plesnesc pe cineva. Azi mi-a ajuns cuţitul la os. Elevii au ajuns la un grad de nesimţire și tupeu maxim. Un elev şi-a deschis telefonul și a început să filmeze în oră, părerea mea e că făcea live pe Tik tok. I-am cerut să închidă și să îmi dea telefonul. Intenţia mea era să îl pun pe catedră pentru a putea să îmi continui ora. Elevul în cauză și colegii au sărit cu gura că nu am voia să le iau lucrurile personale, o fată aproape că țipa că de ce ating elevul că nu am voie să pun mâna pe el, în condiţiile în care nu am atins copilul nici măcar cu un deget. M-am întors spre domnişoara respectivă și am atenţionat-o cu calm să îşi coboare tonul vocii și să fie mai atentă ce afirmaţii face și să nu distorsioneze faptele pentru că vorbele neadevărate, indiferent de natura lor, pot afecta un om. Ştiţi ce mi-a răspuns? „Știi că pe mine mă vor crede, pe mine și pe colegii mei pentru că toţi vom spune că l-aţi atins”. Nu te puteai înţelege cu ei, parcă erau „posedaţi”. E o clasă cu probleme dar niciodată nu au făcut aşa. Am ieşit din clasă ca să nu îmi pocnească ceva la cap, mă mir că nu am făcut vreun AVC până acum. Bine că era spre sfârşitul orei. Nu am fost om toată ziua. Vorbim de clasa a VII-a, scoală de cartier. Probleme au mai fost la această clasă, nu doar la ora mea ci și la alți profesori sau în pauze, părinţii chemaţi la şcoală dar depăşiţi de situaţie. Ridicau din umeri și spuneau „nici eu nu mai știu ce să fac cu el” sau „aşa face și acasă”.

Poliția a fost chemată de câteva ori la școală în urma unor incidente, dar a rămas la stadiul de constatare.

Dacă nu se va face ceva curând în școli, unde gradul de violență, tupeu, nesimţire a atins cote maxime, dacă vom continua să tolerăm asemenea derapaje și să acceptăm la nesfârșit toate tâmpeniile debitate de diverse ONG-uri că noi nu ştim să educăm, că şcoala e despre jocuri și fericire, că se cuvine să educăm cu blândeţe, ne ducem de râpă cu toţii.

Am făcut o facultate, am învăţat atât de mult ca să mă duc la un loc de muncă unde un copil de 13-14 ani îşi bate joc de mine și eu nu pot să îi fac nimic? Ăsta e balamuc, nu școală! Intru în școală zâmbind, relaxat și plec cu capul bubuind și cu teama că îmi pocneşte inima? Chiar nu se mai poate! Vreau să mă duc la școală să îmi fac orele în linişte, să am linişte la ore și îmi dau și sufletul pentru ei. Susţinere? Nu ai de la nimeni. Eşti lăsat singur în cuşca cu lei. Pe ușă scrie ȘCOALĂ. Ar fi mai corect să scrie BALAMUC, pentru că asta nu e o şcoală din Uniunea Europeană.”

Preluată de pe pagina de Facebook a Colegiului Cadrelor Didactice. Declarația unui profesor în 2023

Unul dintre comentariile la această postare spunea așa:

„Recent în Coreea de Sud a fost o grevă a profesorilor din cam aceleași motive: manifestarea terorii elevilor și a părinților asupra cadrelor didactice. În ultimii 5 ani peste 100 cadre didactice coreene s-au sinucis. Ultima sinucidere a dus la grevă. Cutremurător!”

Iar alt comentariu:

„Și eu am ieșit din clasă (clasa a-IV-a)! Elevul avea pe bancă mai multe bancnote de 100 de lei și două telefoane la care asculta manele! A spus să nu mă ating de lucrurile personale, chiar dacă sunt tentată… a auzit el că avem salariile mici și ne fac ochii ca la ‘păcănele’ când vedem atâția bani!”

Dragi părinți, cum vă creșteți copiii? Singurii vinovați pentru acești mulți de Goe sunteți doar voi. Dacă vouă vă lipsește respectul pentru învățător și profesor, cum să îl aibă copilul vostru?

Cum adică „nu am ce îi face. Așa face și acasă?”.

„Aici v-a adus lipsa de educație, limite și reguli care se pun copiilor încă de la 2 ani. Aici v-a adus educația cu libertate deplină unde copilul conduce o casă și lui îi sunt îndeplinite și cele mai aberante dorințe.

Pe vremuri un părinte ar fi intrat în pământ de rușine să fie chemat la școală și să i se spună toate tâmpeniile făcute de copilul lui. E logic și normal să îi iei apărarea copilului tău atunci când i s-a făcut o nedreptate! Dar nu să aperi comportamente de derbedeu. Nu mai justificați că acasă e cuminte. E imposibil! Doar dacă suferă de bipolarism. Altfel, sigur îi vedeți de acasă cu acest mod deplasat de a reacționa, dar îl tolerați. Nu e și treaba profesorului de a o face.

Respectul se învață de acasă! Nu școala face asta cu copiii voștri. Voi aveți această responsabilitate de a vă educa frumos copiii. Să nu vă mirați când copiii voștri se vor purta cu voi așa cum o fac cu profesorii. Cine le-a pus ecranele în braţe de când gângureau? Cine le-a dat totul, „pentru că noi nu am avut?”.

Culegeți ce ați semănat.

Din nefericire, până să vă dați seama de propriile greșeli, mai au mulți profesori de plătit pentru lipsa voastră de implicare.

Tot ce au copiii nevoie este un acoperiș deasupra capului, mâncare pe masă și părinți aproape.

Dar când le oferiți palate, icre negre și bone thailandeze, să nu vă mai mire de ce veți avea lângă voi mai târziu…

Sursa: pagina facebook a dnei Eliza Norocel şi Colegiul Cadrelor Didactice

 Text preluat de la Alcora Marinescu