***

 Dumnezeu este iubire

      de Cornelia Climov 

Dumnezeu e glas de pace, în furtuni un far aprins,

E lumină ce străbate tot ce-i trist și necuprins.

În iubirea Lui, străluce orice suflet rătăcit,

El culege lacrimi multe și te face fericit.

Din iubire-a creat lumea, cerul, marea, florile,

Din iubire ne-a dat viața, soarele și zorile.

El ne poartă peste vreme, chiar și-n clipe de-ncercări,

E răspunsul ce ne-alină în hidoase întristări.

Dumnezeu e veșnicie, har divin și drum spre cer,

El revarsă milă sfântă peste omul efemer.

În tăcerea rugăciunii, ne răspunde cu-al său dar,

Fiind tot ce este iubire, Tată blând, Mântuitor.

Când apusul ne coboară și în suflet bate vânt,

El e brațul care ține și ne cheamă în Cuvânt.

În a Lui privire caldă, orice teamă se destramă,

Fiind o dragoste supremă, depărtare de cea teamă.

Dumnezeu e-n zori și-n noapte, în izvor și-n cer senin,

Este al vieții chintesență ce ne poartă prin destin.

În iubire Lui eternă stă secretul existenței,

Fără El nimic nu este nici chemarea dimineții.

Să purtăm în piept iubirea ce din ceruri El o dă,

Să iubim precum iubește fără pic de laudă.

Dumnezeu e tot ce este, tot ce-a fost și va să fie,

În iubirea Lui găsim cea lumină-n veșnicie.

04.01.24

***

 E iarnă afară

Văd munții albi în depărtare 

Lucesc la Soare argintii

Are veșmânt alb de ninsoare

Priponit e cerul, ninge la răspântii

Acolo sus e viscol vijelie 

Trosnesc de frig pinii și brazii

Se incalzesc, zăpada parca-i vie

Solemn așteaptă se clatină verzii

Pe piscuri Luna sus răsare 

Împrăștie si stelele pe cer

Încânt de noapte ce nu moare

Strălucește muntele etern

Ascuns e totul sub zăpadă

Arbuști și florile de ieri

Doar animale vor să creadă 

Că mâine iese Soarele pe cer

Noi așteptăm să ningă și pe vale

Dar zăbovește vine numai ger

Pe ici colea mai dau târcoale 

Ploia si cu vântul fac măcel 

E iarnă totul hibernează

Natura incremenită mai veghează

Când animalele în căutare

Mai găsesc hrană, de mâncare 

Aici nu ninge nu-i zăpadă 

Doar ploile mai vor să cadă

Ecaterina Ostaficiuc 

04/01/2025

Florența.It

***

 TABLOU DE IARNĂ 

Dormi pădure în ninsoare, hibernal să-ți fie somnul 

Pân' s-arată primăvara, pân" ce-nmugurește pomul!

Cerbii mândrii își lasă urma prin zăpada lucitoare,

Când se logodesc în taină cu gingașe căprioare.

Vântul șuierănd sălbatic printre crengile uscate...

Este Crivățul pornit și iscat din miazănoapte

Iarna își arată colții ca un lup flămând în noapte 

Deși o știam departe uite-o, deodat' aproape!

 Iar plâng ciutele-n pădure dupa-un smoc uscat de paie,

Un sihastru aprinde lampa și se roagă într-o odaie 

Așa-i iarna în pădure, țipă vântul peste toate,

Zgribulite vrabiuțe tremură de frig în noapte. 

Stă la pândă o coțofană ca să fure câte-un bob,

De la un arici simpatic sau de la un biet hârciog

Ici și colo face tumbe, câte-un iepure isteț, 

Cu urechile ciulite când zărește un mistreț!

Numai Ursul doarme adânc și nu are nicio treabă, 

Somnul lui e un preludiu pentru iarna asta-ntreagă

Spuneți dacă ați mai văzut, un tablou mai minunat, 

Cum e iarna în pădure și pădurea la iernat! 

~Aurica Crudu Lalu ~

**#

 Răni în Suflet 

Cel mai mult, în această viață,

Cei care m-au rănit și mi-au dat povață 

Sunt oamenii apropiați inimii mele,

Cei cărora le-am purtat multă apreciere.

Nu sunt cel mai perfect om de pe lume

Am și defecte dar și părți mai bune,

Însă condamn cu fermitate, ale vieții nedreptăți 

Trădarea și minciuna de apropiați.

Sinceritatea este din ce în ce mai rară,

Iubirea de aproape a-nceput să dispară, 

Mi-am construit un castel cu ziduri înalte 

În care, rar mai permit oamenilor să mai intre. 

De vei dori vreodată să-mi fii apropiat,

Să îți croiesti cărarea către al meu palat

Fă bine și adu cu tine un pic de mângâiere 

Căci de vindecat Răni în Suflet nu mai am putere.

✍️Autor Petrus Dumitru 

4 ianuarie 2025

***

 Secretul inimii

Of, inimă! Cum duci tu așa multe?

În ce care le porți pe al tău drum?

Cum de găsești doar drumul înainte,

Și din văpăi, ieși fără a fi scrum?

Of, inimă! De unde ai putere

În tine să le ții pe toate, chiar,

Dacă ispita ți-ar da mare avere

Să-ți spui oful la lume, e-n zadar?

Of, inimă! Cum poți păși-n neștire

Fără a ține cont de vânt și ploi,

Fără a te-nfrupta cu amăgire

Că-ți este bine dacă privești ‘napoi?

Of, inimă! Ce vrajă te ajută

Ca moartea să nu vină când nu poți,

Din munți de greu tu să nu ieși strivită

Când moartea ta simți c-o așteaptă toți?

Of, inimă! Cum de le duci pe toate,

Și grele și ușoare, câte sunt?

Cum de faci zi atunci când este noapte,

O noapte de durere pe pământ?

Of, inimă! Mereu ești minunată,

Și-atunci când râzi, și-atunci când te-ntristezi!

Care-i secretul tău când încercată

De greul vieții, tu numai luminezi?

Lili Șipoteanu

***

 Miroase a iarnă, a geruri devreme,

A fum care iese prin hornuri de case,

Miroase a sobă ce mângâie lemne,

A flăcări albastre, iubito, miroase.

Miroase a trupuri, iubiri efemere,

Aprinse dorințe, săruturi târzii,

Miroase a tine, a gând ce te cere,

A suflet oftând ce așteaptă să vii.

Miroase a vânt înghețat de uitare,

A seară în care alături nu-mi ești,

Miroase a plânset de stea căzătoare,

Ce caută-n ceruri ascunse povești.

Miroase a lacrimi din fulgi de zăpadă,

Topiți peste buze ce nu le săruți,

A iarnă ce parcă refuză să creadă,

Că-ți spun te iubesc, însă tu nu asculți.

             Adi Conțu - Suspin în alb

***

 LA MULȚI ANI, 

OAMENI MINUNAȚI!

HAPPY NEW YEAR!

FROHES NEUES JAHR!

BOLDOG ÚJ ÉVET!

BONNE ANNÉE!

FELIZ ANO NUEVO!

BUON ANNO!

Ծնունդդ շնորհավոր!

Честит Рожден ден!

χαρούμενα γενέθλια!

Buon compleanno!

Срећан рођендан!

Doğum günün kutlu olsun!

З Днем народження!

„Oamenii au nevoie de lacrimi de bucurie, de îmbrăţişări calde, de gesturi tandre, de vorbe frumoase, de sinceritate, de încredere şi de finaluri fericite.

Iar pentru toate astea… oamenii au nevoie de alţi oameni!”

Oamenii au nevoie de iubire. Au nevoie să se simtă iubiţi, au nevoie ca inima lor să bată la unison cu inima altcuiva. Au nevoie să simtă fluturi în stomac, să li se spună lucruri frumoase, să primească afecţiune. Au nevoie de atenţie, au nevoie de îmbrăţişări calde şi sincere. Au nevoie de acea siguranţă pe care ţi-o dă doar iubirea. Au nevoie de o jumătate a lor.

Oamenii au nevoie de prietenie. Au nevoie de un suflet care să le fie aproape şi care să-i asculte. Să le asculte bucuriile şi tristeţile. Să se bucure şi să plângă alături de ei. Au nevoie să nu se simtă singuri, neajutoraţi. Au nevoie de două mâini care să se întindă pentru ei atunci când sunt la pământ. Oamenii au nevoie şi caută toată viaţa prieteni.

Oamenii au nevoie de speranţă . Au nevoie să creadă că atunci când lucrurile merg doar prost o să apară ceva care o să schimbe situaţia în bine. Au nevoie să ştie că viaţa nu ia fără să dea înapoi. Oamenii au nevoie de speranţă pentru a continua drumul anevoios al vieţii, pentru că speranţa e calea pe care mergem căutând luminiţa de la capătul tunelului.

Oamenii au nevoie de pace. Au nevoie să se simtă bine în pielea lor, să fie împăcaţi cu viaţa lor, cu realizările şi cu eşecurile lor. Au nevoie să se împace cu trecutul şi cu ce a rămas acolo. Oamenii au nevoie să îşi simtă sufletul uşor şi nu îngreunat de suferinţă.

Oamenii au nevoie de libertate. Au nevoie să nu se simtă îngrădiţi, sufocaţi. Au nevoie să simtă că deţin controlul asupra deciziilor lor. Au nevoie să fie ei înşişi, nu nişte indivizi obligaţi să poarte o mască a societăţii.

Oamenii au nevoie de curaj. Au nevoie să se simtă puternici. Să simtă că pot. Ei au nevoie de curaj pentru a infrunta tot ce pare fără rezolvare...Oamenii au nevoie de credinţă. Au nevoie să simtă că undeva, acolo Sus, cineva îi iubeşte şi îi ocroteşte de tot ce e rău. Au nevoie să simtă că nu le este dat mai mult decât pot ei să ducă.

Oamenii au nevoie de lacrimi de bucurie, de îmbrăţişări calde, de gesturi tandre, de vorbe frumoase, de sinceritate,de încredere şi de finaluri fericite.

Iar pentru toate astea oamenii au nevoie de alți oameni!"

Vă îmbrățișez cu sufletul, astăzi și mâine, mereu...