Pe crestele abrupte ale munților, acolo unde vântul șuieră printre stânci și aerul devine limpede ca un cristal, trăiește capra neagră , atletul inegalabil al Carpaților. Este o siluetă zveltă, aproape ireală, care se mișcă pe versanți cu o siguranță ce sfidează gravitația.
Corpul ei suplu, desenat parcă din mușchi și elasticitate, este făcut pentru înălțime. Cu o singură săritură, poate traversa prăpăstii de peste 6 metri, iar copitele sale speciale – cu margini dure și un strat interior moale – îi oferă aderență perfectă chiar și pe stâncă umedă sau acoperită de gheață. Este o ființă care cunoaște fiecare piatră a muntelui și fiecare curent de aer care suflă printre creste.
Blana sa este un miracol al adaptării. Vara poartă o culoare brun-roșcată, caldă ca soarele alpin, iar iarna devine aproape neagră, cu reflexe albăstrui, perfectă pentru camuflaj în umbra stâncilor. Coarnele curbate înapoi, fine și simetrice, îi dau un aer nobil, aproape mitic.
Caprele negre trăiesc în mici turme, conduse de femele, iar masculii devin solitari mai ales în afara sezonului de împerechere. Ele preferă culmile înalte și inaccesibile, acolo unde liniștea e spartă doar de vânt și de strigătul acvilei de munte. În fața pericolului, nu fug haotic – dispar ca o umbră, o mișcare precisă și sigură care le poartă instantaneu pe o stâncă imposibil de atins.
Pentru oamenii de munte, capra neagră a devenit un simbol al forței, al demnității și al libertății alpine. În legendele carpatine, se spune că sufletul muntelui însuși trăiește în aceste ființe, vegheând asupra piscurilor și păstrând echilibrul tăcut dintre om și natură.
Privind-o pe un pisc, în lumina rece a dimineții, simți că timpul se oprește. Capra neagră nu aparține trecutului sau prezentului – ci veșniciei munților. Este spiritul viu al înălțimilor, o inimă care bate la unison cu Carpații, deasupra lumii, în libertate absolută.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu