$$$

 România este o colonie. Nu își decide singură direcția. Execută. Planurile sunt făcute în altă parte, iar aici sunt puse în aplicare fără discuție.

 Bolojan nu decide nimic. Bolojan execută.

 Nu vine cu idei proprii, nu propune un proiect național, nu apără interesul românilor. Creează contextul pentru capitalul străin, împovărează populația cu taxe absurde și continuă sărăcirea acestei țări. Totul este ambalat frumos sub cuvântul „reformă”, dar în realitate înseamnă pierderea controlului, pierderea resurselor, pierderea suveranității.

 Susține Ucraina deși nu este războiul nostru, fără mandat, fără consultare, fără să-i pese ce urmează pentru România.

 Nu există opoziție. Nu există limită. Dacă ordinul este sacrificarea interesului public, se face. Dacă ordinul este ca România să intre într-un conflict, se execută. Nu contează consecințele. Contează doar obediența.

 Bolojan nu conduce pentru români. Bolojan execută indiferent de cât rău face acestei țări.

 A umilit persoanele cu dizabilități. A înghețat pensiile care trebuiau indexate cu inflația, deși era un drept constituțional. A tăiat bursele studenților și sporurile profesorilor. A redus sprijinul pentru cei vulnerabili. A tăiat și de la mămici, lovind direct în indemnizațiile și siguranța familiilor tinere.

 În sănătate, mesajul a devenit cinic. Au existat scandaluri legate de lipsa medicamentelor pentru bolnavii de cancer și de accesul întârziat la tratamente. În paralel, Partidul POT a propus un proiect legislativ care introduce ideea de coplată în oncologie. Chiar și faptul că o astfel de propunere există arată cât de puțin mai contează omul.

 Bolnavii au devenit o cheltuială. Prima zi de concediu medical a devenit neplătită. Boala a devenit suspectă.

 Nici antreprenorii nu au fost cruțați. Aproape 100.000 de firme s-au închis. Nu erau doar cifre. Fiecare firmă avea angajați. Iar angajații aveau familii. Oameni care au rămas fără venit, fără siguranță, fără perspectivă. Nu mai zic de impozitele absurde și ilegale..

 Iar România plătește. Cu sărăcie. Cu frică. Cu viitorul.

Angelica Alexe