Peştişorul de aur
Sandu Catinean
Un copilaş, flămând şi gol
Stătea la Dunăre, pe-un plaur
Şi tot visând la mama lui
Apare-un peştişor de aur
„Cu ce te-ajut, copile drag?”
Întreabă pe cel mic, deodată
„Mi-e foame, nu ştiu să înot”
Răspunse pruncul, şi pe dată...
Pe plaur se întinse-o masă
Pe ea, mâncăruri fel de fel
Şi prăjituri şi ciocolată
Şi fructe de prin Israel
Văzând copilul ce minune
Făcut-a iute peştişorul
A vrut să-l ia în palma lui
Să-i fie prieten, puişorul
Dar peştişorul fiind grăbit
Şi vrând să plece-n ţara lui
Nu poate decât trei dorinţe
A-ndeplini copilului
„Doar trei dorinţe-ndeplinesc
Acum ţi-au mai rămas doar două
Hai, spune iute, ce să fac?
Hai, că apare luna nouă”
„Păi, aş dori să vină mama
Acuma până nu se lasă seara
Şi-apoi, copiii de pe baltă
Să-mi fie prieteni toată vara”
„Aşa va fi, precum doreşti”
I-a spus cel mic, copilului
Iar dintre trestii, pe o barcă
Apare mama pruncului...
Îl strânse pe copil în braţe
Cum altul strânge o comoară
De-atâta drag, simţea fiori
Ce-o săgetau prin inimioară
Şi-n vara ce venea cu soare
Ştiind că joaca tare-i place
De prin vecini, de peste tot
Veneau copiii să se joace
Dar despre peştişorul mic
Ce-l ştim şi noi de la părinţi
Copilul n-a vorbit oricui
Decât... copiilor cuminţi…
Sandu Cătinean din Bonţida
„Cel care vine din brazi”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu