&&&

 

„În nouăzeci și nouă de cazuri, femeile se poartă ca niște nebune, dar în al suta – sunt mai viclene decât orice bărbat.”

– Agatha Christie

Înainte de a deveni scriitoarea legendară pe care o cunoaște întreaga lume, Agatha Christie a lucrat ani buni ca farmacistă într-o farmacie. În timpul Primului Război Mondial, s-a oferit voluntar ca soră medicală și a îngrijit răniți, muribunzi, infirmi în spitale militare. De altfel, chiar ea a numit această perioadă drept cea mai nobilă și semnificativă din întreaga sa viață.

Pe parcursul celui de-Al Doilea Război Mondial, și-a reluat munca în spitale, sprijinind soldații răniți. Iar atunci când a devenit scriitoare, nu și-a uitat trecutul printre flacoane și rețete, lucru ce a influențat profund tematica romanelor sale.

Cea mai mare parte a crimelor din cărțile ei – nu mai puțin de 83 – sunt comise prin otrăvire. Așadar, în viața reală, Agatha Christie era o femeie empatică, o infirmieră devotată, grijulie, care pleda pentru bunătate și compasiune. Dar în universul ei ficțional, devenea o maestră a otrăvurilor, o criminală desăvârșită. Două laturi complet opuse ale aceleiași persoane – coexistând fără a se contamina una pe cealaltă. Și ambele Agathe erau adevărate.

În lumea reală, salva vieți. În cea literară – le curma. Și reușea în ambele cu aceeași măiestrie. Nu ar fi fost o surpriză dacă ar fi ajuns liderul unei organizații criminale în locul unui cenaclu literar. Soțul ei a avut, fără îndoială, un noroc uriaș.

Aflând într-o zi că soțul său, bravul colonel, vânător de tigri și seducător de domnișoare – sir Archibald – are o amantă tânără, cu care își petrece timpul într-un club de golf, cheltuind sume considerabile pe capriciile acesteia, Agatha a fost cu adevărat șocată de o asemenea grosolănie. Iar atunci când acest „domn” i-a comunicat sec că intenționează să divorțeze și să se căsătorească cu tânăra, Agatha a decis să se răzbune.

În 1926, Marea Britanie și întreaga lume au fost zguduite de știrea că pe marginea unui drum fusese descoperit un automobil abandonat, în care se afla doar o haină de damă. În scurt timp s-a aflat că mașina aparținea Agathei Christie – iar ea dispăruse fără urmă.

Scotland Yard a fost pus în alertă maximă, interogând lumea interlopă, lansând anchete în toate direcțiile. Nimic. În mod straniu, toată lumea știa că Archibald intenționa să divorțeze, deci ar fi putut... să o ucidă. Mai ales că, în noaptea dispariției, se afla cu amanta în vila lor de vacanță.

Poliția bănuia că era vorba de o tentativă de construire a unui alibi. Presa, opinia publică, toți cereau cu furie arestarea infamului soț. Archibald a fost linșat moral, abandonat de societate, iar amanta – rușinată, a fugit în grabă. Nunta mult visată devenise imposibilă.

În disperare, ancheta l-a implicat și pe Sir Arthur Conan Doyle, care trebuia – prin metodele lui Sherlock Holmes – să o găsească pe Agatha. Potrivit legendei, l-ar fi ajutat un medium. Dar versiunea mai prozaică susține că cineva a sunat la poliție și a dezvăluit că Agatha se află la hotelul de lux „Swan Hydropathic Hotel”.

Acolo, scriitoarea se distra, dansa, participa la tratamente spa și consuma vinuri scumpe – cu un zâmbet larg pe buze. Trăia sub numele de „Theresa Hill”. Ulterior, a afirmat că suferise o criză de amnezie din cauza durerii. Nu-și mai amintea cum ajunsese acolo și nici ce se întâmplase.

Psihologii, însă, au declarat că totul a fost o farsă bine pusă la punct. O persoană cu pierderi de memorie nu participă la baluri, nu interpretează la pian și nu savurează cabernet scump în halate de mătase. A fost o răzbunare perfect regizată, o înfrângere absolută a trădătorului și prăbușirea definitivă a unei posibile căsătorii viitoare. Iar amanta, precum șobolanii de pe corăbii, a fost prima care a părăsit vasul în scufundare.

Agatha a ales calea subtilă. A cruțat, de fapt, viața lui Archibald. Putea să-l otrăvească cu ușurință...

A divorțat și s-a recăsătorit cu un bărbat cu 15 ani mai tânăr decât ea, pasionat de arheologie. Iar când a fost întrebată despre diferența de vârstă, Agatha Christie a răspuns cu umorul ei celebru:

„E minunat să ai un soț arheolog – cu cât îmbătrânești, cu atât devii mai valoroasă pentru el.”

Sursa Marcus de seară