***

 "Nu mă iubește nimeni!". Asta aud. Din ce în ce tot mai des. O întrebare: Tu ești nimeni? Tu îți ești nimeni? Să presupunem că nu o să ne iubească acel om dorit, sperat, așteptat. Poate că nu toți vom avea parte de acea iubire de cursă lungă cu un copilot de nădejde lângă noi. Ce ar trebui să facem? Să ne condamnăm la așteptare toată viața? Să tresărim la fiecare mic semn, închipuit în unele cazuri, pe care destinul catadicsește să ni-l arunce doar așa pentru amuzamentul său? Iubirea nu vine întotdeauna sub forma unui Harap-Alb sau a unei Ilene Cosânzene. Nu toți suntem norocoși. Dar asta nu înseamnă un final. Nu-i un capăt de drum ori de viață. Iubirea are multe forme și destui alți destinatari pe lista de așteptare: o floare, un copac, un suflet necuvântător, Marea, un om necăjit... Se spune că nu trebuie să ai așteptări de la nimeni. Același lucru e valabil și în cazul iubirii: nu aștepta ceea ce poate să nu vină . Nu te așeza la coadă ca să cumperi iluzii. Împarte iubirea și altfel. Primește iubirea și altfel. Important este să nu lași iubirea să moară!! Fiindcă atunci chiar vei fi un om sărac cu adevărat. Nici măcar suflet nu vei mai avea... Uite eu, spre exemplu, nu am tras niciodată lozul câștigător la capitolul ăsta. Am înțeles și am acceptat. Am înțeles și mi-am acceptat destinul ☺️. Și rămân o optimistă la modul dens înlăuntrul meu. Mereu am câte o speranță pe undeva prin vreun colțișor ascuns în sufletul meu. Cum reușesc? Păi...... Mă bucur că sunt aici. Împreună cu sufletul din dotare. Iubesc la timpul prezent....... Iubesc că pot să văd. Iubesc că pot să vorbesc. Iubesc că pot să aud. Iubesc că pot să merg. Iubesc că am două mâini. Iubesc că pot zâmbi. Iubesc că pot să mă și bucur. Iubesc că l-am regăsit pe Dumnezeu. Iubesc că pot să scriu și să împărtășesc. Iubesc că pot fi de ajutor și astfel. Iubesc foarte simpla casă pe care o am. Și o iubesc pentru că o am. Iubesc puținele lucruri din ea și de lângă ea. Le iubesc pentru că le am. Iubesc animăluțele care mă așteaptă în fiecare zi. Le iubesc pentru că numai ele mă mai așteaptă. Iubesc fiecare felie de pâine și fiecare cană cu apă pe care mi le dă Dumnezeu. Iubesc fiecare nouă zi ce-mi este dată. Iubesc fiecare gură de aer....... Iubesc. IUBESC TOT ce-mi iese în cale. Iubesc tot ce mi se întâmplă. Fiindcă trăiesc, sufăr, învăț și continui să merg mai departe. Îmi umplu viața iubind. Unde e nevoie și unde mi se dă voie. Iubesc. Simplu. Nu complicat........ Iubesc deoarece pot, fiindcă vreau și pentru că trebuie....... Îmi iubesc viața așa cum e ea. Și o iubesc pentru că o am, pentru că mi-a fost dăruită, deci sunt unul dintre cei norocoși..... A iubi, verb. Iubire, substantiv cu substanță. A iubi iubire. De aici începe orice. De aici începe totul. Întotdeauna. Iubește ceea ce ai. Iubește atunci când ai. Și iubește cât ai. Iubește- ți sufletul. Iubește cu sufletul. Iubește suflete, nu orgolii!! ( Autor Ivona Ifigenia ❤️, Ianuarie 3, 2025 anul de grație, 18:32 trecute fix ❤️ ) ☘️🌹☺️