**$

 Să ne mințim că este primăvară

Îmi amintesc cum te-așteptam odată

să-nhami la sanie un bidiviu

și să ascunzi sub ia ta brodată

fructul oprit ce n-am să-l mai descriu

că după el îmi lasă gura apă,

iar noaptea îmi provoacă insomnii

de nu mai pot să pun lacăt pe pleoapă

și nici să mă ascund de calomnii.

Acuma plouă, n-am avut zăpadă

de mai mulți ani... De când nu te-am văzut,

temperatura nu mai vrea să scadă

și iarna e ceva neprevăzut.

Când mă gândesc că nu mai poți conduce

o sanie cu șină pe asfalt,

mă rog la zei cu inima pe cruce

să-mi dea aripi să fac spre tine-un salt

și poate ne-ntâlnim pe-un drum de seară

chiar dacă plouă și e vreme rea.

Ne vom minți că este primăvară,

că sunt al tău și ești numai a mea.

Lăsăm să doarmă sania în șură

și caii albi să pască pe imaș, 

mi-ar fi de-ajuns să-mi dai numai o gură

să te posed flămând și pătimaș.

versuri: Ioan Grigoraș