Confuz
Pășesc grăbit către o lume nouă
Către ceva necunoscut,
În urma mea rămân doar urme,
Cu stropi de rouă-n asfințit!
Sunt pași mărunți dar îndesați,
Sunt pași care se vor uitați,
Sunt umbre ale vieții grele,
Oare pășesc din nou pe ele?
O linie imaginară
Între trecut dar și prezent
Unde pășesc eu oare iară?
E viitor sau e absent?
Nu pot să deslușesc nimic
Din tainele neînțelese…
Culeg ce am sădit demult
Pe urmele din suflet dense!
Sunt oare eu sau ce-am făcut?
Am șters de tot trecutul meu?
Am luat-o iar de la nceput?
Fără să știu cât e de greu?
Unde e viitorul
Cel către care am pornit?
S-a îndepărtat din nou de mine
E vis, sau oare l -am găsit?
Pornesc în căutare iar,
Realitate sau coșmar?
Prezentul mă atinge fin
Trezește-te, îmi strigă lin!
Nu te grăbi să înțelegi
Ceea ce-i scris demult pe veci!
Destinul e necunoscut,
E viitor, prezent, trecut!
Tu oare cine esti?
Jurnalul unui ego
✍️ Cristina Fathali
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu