***

 Atingere de înger...

    m-am hotărât, îi spun că n-am s-o mai iubesc

străină vreau să-mi fie și să plece 

oricât de greu ar fi, știu, îmi va trece 

m-am hotărât, să plece de acum 

și am să-i spun!

       dar ... când o văd așa o primăvară 

și mă privește blând ca-ntâia oară 

sfioasă prin tăceri și prin cuvinte 

la toate -atentă, la toate -mi ia aminte 

eu,tac! și redevin la fel ca înainte!

     și totuși,am să-i spun: s-a terminat!

și-o voi privi în ochi, ca pe-o străină 

un rămas bun, ne luăm c-o strângere de mână 

două destine,pe două drumuri diferite vor pleca 

se vor uita!

   dar...pot? când văd în ochii ei mărgele?

nu-s lacrimile ei..ci ale mele 

când văd atâta frumusețe cum se frânge 

plânge un cer și un pământ de mână plânge 

iar când mă strigă -așa micuță și frumoasă 

toate tresar,toate -mi tresar din casă!

   și-atunci,cum să mai fac,mai pot să-i spun 

decât atât:

că-mi este primăvară 

cu ea la braț,iubesc, trăiesc, visez ca-ntâia oară 

că-mi este toată -toată -n piept la mine 

și -atâta mi-o iubesc,și mi-e rușine 

că viața mea,de multă vreme numai mi-aparține

și un Castel am înălțat,din bietele destine!

    ea tace, mă privește,ce icoană!

cu mâini micuțe,albe,de fecioară

la piept mă strânge,

bietu-i piept se frânge 

cum plânge!

mi-e -așa rușine,lehamite de mine 

of! îngere! crezi c-aș uita de tine?

nu vezi, că viața -mi ție ți -aparține

un eu,o ea, și privirile -i divine!

  deasupra noastră, plânge -o primăvară!

la pieptul meu, parfum de lăcrămioara 

iubirea noastră -a câtă oară înflorește?

de ce, atât albastru -n zare ne zâmbește?

trăim tot mai albaștrii,albastra noastră poveste 

și ne iubim,curat, sfios,

cum m-ai învățat tu... albastru -ingerește!

    Neagu Lili Elena ✍️ 

7 ianuarie,2025;