***

 Astazi, se împlinesc 16 ani de la trecerea în neființă a lui Grigore Vieru.

Parcă mai ieri s-a aflat trista veste despre faptul că marele poet Grigore Vieru a plecat la ceruri, în urma unui accident rutier. Zeci de mii de oameni, atât din țară, cât și de peste Prut au vărsat lacrimi și și-au luat rămas bun de la cel care a marcat literatura română. Astăzi, se împlinesc 16 ani de la trecerea în neființă a poetului, motiv pentru care iubitorii creației sale își amintesc de frumoasele versuri scrise pe tot parcursul vieții. Există, însă lucruri mai puțin cunoscute, pe care nu multă lume le știe și pe care Grigore Vieru le dezvăluia doar cu anumite ocazii. Iată câteva dintre convingerile, dar și visurile poetului pe care acesta le-a spus într-un interviu tematic.

Sunt o fire calmă, reținută

„Când mă ajunge cuțitul la os, dar numai atunci nu iert. Poate că și atunci ar trebui să fiu mai calm, pentru că toate astea s-au răsfrâns, în cele din urmă asupra mea și asupra sănătății mele.”

Am un vis neîmplinit

„Aștept extratereștrii. Îi aștept demult, dar îi aștept în felul meu: să vină duminica. Am fixat și ziua și ora. Vreau să vină la ora 7 dimineața, atunci când mai dormim în casă. Visez să intre în casa fiecăruia dintre noi, să ne „ardă” două palme, să nu facă alte stricăciuni. Două palme sunt de ajuns. Apoi să plece. Asta să se întâmple în fiecare duminică. Să îi așteptăm cu groază și să ne întrebăm de ce vin și tot noi să găsim răspunsul.”

Din cauza lui Iurie Roșca am făcut primul infarct

Puterea era împotriva mea și multă lume mă poreclea fascist, xenofob. Eu nici nu știam ce înseamnă acest termen, dar știam că e ceva de rău. Eu am fost educat creștinește. Au fost niște invenții din cauza cărora am avut de suferit. Jumătate de secol am muncit pentru ei. Le-am scris poezii, cântece, cărți curate ca lacrima. În loc să scriu o nouă carte, eu trebuie să merg prin judecăți.

Nu mai plec în satul meu natal

Dacă merg prin satele noastre și văd atâta jale. Eu trăiesc cu imaginea țăranului din copilăria mea. Erau niște oameni buni la suflet. Omul a degradat nu doar intelectual. Neamul nostru repede se stânge. Ar putea să dispară într-o zi, am putea fi distruși chiar de noi.

Eu rămân un veșnic ucenic a lui Mihai Eminescu

„Poezia lui Eminescu a devenit manualul meu fundamental de limba română. Publicistica lui – manualul meu de istorie. Cu un cuvânt scris nu ai voie să te joci. Dacă ți-ai asumat această responsabilitate, trebuie să o duci cu demnitate până la capăt.”