Mă doare clipa
Mă doare clipa ce se scurge lin
Peste podișul genelor cărunte
Și lasă-n urmă amintiri, din plin,
Să se-nghesuie-n ridul de pe frunte.
Momentele gravate pe retină
Cu grunzul sării din lacrimă strâns,
Îi dau gândului doza de morfină,
Să-și aline durerea-n care-i prins.
Mă-ndrept cu pașii încălțați cu teamă,
Spre un nou an ivit în fața mea,
Luând pulsul trăirilor în seamă,
Ce-mi sfârtecă a inimii perdea.
Aș vrea un picur de seninătate,
Pentru zilele care vor veni,
Iar anii, câți mi-s dați, în sănătate
Să mi-i petrec...și-apoi fie ce-o fi!
Felicia Percec
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu