Mama, te iubesc!

Încă mai păstrez pe o măsuță imaginea chipului tău blând zâmbind discret dintr-o fotografie. Deși ai plecat de 11 ani spre o stea îndepărtată, intrată deja în eternitatea timpului, simt totuși că încă nu s-a rupt legătura dintre noi. Simt că încă mă privești cu ochii tăi albaștri, rupți parcă din azurul cerului, încă urmărindu-mi pașii prin viață. Deși tu, mamă, ai plecat, fizic, dintre noi, în urmă rămân amintirile atât în suflet cât și printre fotografiile din album.
Tu mi-ai oferit cele mai mari cadouri. În primul rând însăși propria mea viață, chiar cu prețul unei nașteri grele care putea să te coste sănătatea ulterioară și poate chiar viața. Dar pentru tine nu au contat riscurile, căci eram in copil dorit de tine și de toți din familie. Și pe lângă viață mi-ai oferit și dragoste și sprijin în tot ce făceam. Eu am încercat să-ți ofer în schimb, darurile pe care le puteam oferi: afecțiunea și dragostea mea necondiționată și pură ca sufletul meu de copil.

Încă mă mai uit uneori la chipul tău din fotografiile mai vechi ce poartă patina timpului și îți simt aproape sufletul. Și chiar amintirea corpului tău fizic, până în cele mai mici detalii: textura pielii și părului, mirosul corpului, gesturi, voce și priviri. Aș fi vrut uneori să mai fii alături de mine, să îți pot cere un sfat pe care cu siguranță mi l-ai fi oferit împreună cu sprijinul și susținerea ta necondiționată. Aș fi vrut să mă dojenești, chiar să mă cerți pentru toate greșelile pe care le făceam față de tine, față de ceilalți din jurul meu și chiar față de mine însămi, pentru ca apoi să mă ierți din tot sufletul tău de mamă.

 De mică am simțit că am făcut parte dintr-o familie fericită. Poate pentru că am fost un copil dorit și tocmai de aceea am avut parte de îngrijirea și protecția firească pentru primul și singurul copil al unui cuplu tânăr de părinți care își începeau drumul împreună prin viață, întâi ca și cuplu, apoi ca și familie.
 Mi-ai fost mereu alături încă de când stăteam confortabil în corpul tău protector, apărată, protejată, hrănită. Mi-ai fost mereu alături când stăteam liniștită în brațele tale, știindu-mă protejată fizic. Mi-ai fost mereu alături când îmi citeai poveștile copilăriei până când, aproape pe nesimțite, am învățat taina literelor. Mi-ai fost mereu alături când eram aplecată asupra cărților, învățând, căci te simțeam aplecată asupra mea, supraveghindu-mă cum îmi fac liniștită temele și intervenind doar ca să îmi dai o îndrumare. Mi-ai fost mereu alături chiar și atunci când eram departe una de cealaltă, căci ne uneau gândurile și sufletul.


 Mi-ai fost mereu alături și atunci când eram copil, dar și atunci când eram deja om matur, stăpân pe forțele mele proprii. Am continuat să fim alături una de cealaltă, sprijinul fiind reciproc. Dar sprijinul tău pentru mine a fost cu mult mai mare. Căci în primul rând m-ai format ca OM integru, cu caracter puternic, gata să lupte mai departe, până în pânzele albe, pentru formarea sa în continuare, pentru a-i ajuta necondiționat pe toți cei din jurul meu, pentru a fi corectă, integră, pentru a-mi recunoaște greșelile și a mi le asuma, tocmai pentru a învăța din propriile greșeli ce nu am reușit să fac bine și ceea ce va trebui să îndrept și să nu repet mai departe greșelile deja făcute până atunci.



Am primit cele mai importante cadouri de la tine: însăși viața, îngrijirea și protecția, formarea mea ca OM, întregul tău sprijin și întreaga ta susținere. Am încercat să îți ofer și eu în dar, la rândul meu, afecțiunea și dragostea mea necondiționată.
Desigur, au fost și cadouri materiale pe care ți le ofeream din tot sufletul, chiar dacă de cele mai multe ori erau pur simbolice. Dar cele care îți făceau cea mai mare plăcere, cele pe care le-ai păstrat mereu într-un colțișor de casă și pe care acum, când nu mai ești fizic lângă mine, le regăsesc din când în când prin locurile unde le-ai lăsat încă din timpul vieții, au fost cele pe care ți le ofeream ca și cadou personalizat sub forma unor fotografii în care apărea chipul meu de copil lângă care apărea un mesaj scurt plin de dragoste pentru tine.
Dacă acum aș putea să îți ofer un cadou, aș alege același tip de cadouri care te-au impresionat cândva. Aș scrie o carte pentru mama, în care aș scrie tot ce am simțit întotdeauna pentru tine, ceea ce încă mai simt și voi simți mereu și ți-aș oferi-o ca și carte personalizată, pe coperta căreia să scriu, la loc de frunte, doar câteva cuvinte:

Mamă, te iubesc!

Articol scris pentru SuperBlog 2019

Agent în echipa “Îngerii lui Charlie”

Recunosc! Sunt superfan literatură și filme cu detectivi. Ador să intru în firul poveștii și s-o fac eu însămi pe detectivul, căutând să descifrez enigma din carte sau film și să găsesc autorul și motivul infracțiunii. Deși prefer cărțile, fiind mult mai complexe, adesea aleg să văd un film, fie și doar din comoditate.
Adesea prefer seriile de filme cu aceleași personaje. Sau aproape aceleași. Adesea reiau vizionarea unor serii cu personaje clasice, iar și iar, la anumite intervale de timp, și întotdeauna le urmăresc cu aceleași plăcere de fiecare dată, ca și cum ar fi pentru prima dată când le privesc. Dar nu resping ideea noutăților în materie de film.
În urmă cu ceva ani buni am descoperit seria de filme “Charlie’s Angels” / “Îngerii lui Charlie”. Și mi-a plăcut. Era acel gen de filme de acțiune, aventură și comedie extrem de spumoasă în care personajele principale sunt femei detectiv. Am urmărit fiecare film din serie de nenumărate ori, dar cu aceeași plăcere ca prima dată. Și totuși la un moment dat vroiam ceva nou. Așa că atunci când am aflat că un nou film din seria “Charlie’s Angels” / “Îngerii lui Charlie” urmează să fie lansat în cinema în România pe 29 noiembrie 2019 am simțit dorința de a-l vedea.
La un moment dat mi-am imaginat cum ar fi să devin ... unul dintre „îngerii lui Charlie”. Chiar dacă „Charlie” nu apare ca personaj în carne și oase, ci doar ca o voce răsunând dintr-un difuzor, tocmai aici apare misterul: oare cine este persoana din spatele vocii? Cu siguranță nu l-aș cunoaște pe șeful Charlie în mod direct, ci doar prin intermediarul său Bosley. Care va face tot posibilul să mă testeze prin toate metodele posibile înainte de a mă introduce în echipa sa de detectivi și de a-mi încredința o misiune.
Sigur că ar trebui să îmi dovedesc anumite abilități. Una dintre acestea ar fi condiția fizică. Iar condiția fizică se poate demonstra prin anumite probe sportive. Dar nu neapărat desfășurate într-o bază sportivă, într-un cadru organizat, ci chiar în toiul acțiunii, fie și sub formă de „joc”.
Sigur că ar trebui, la un moment dat, să dovedesc că știu și pot să folosesc o armă. De orice fel. Pentru că în mâna unui detectiv orice poate deveni o armă, mai ales și în primul rând creierul, inteligența, logica, spiritul de observație. Plus capacitatea de a relaționa cu oamenii, de a discuta cu ei, de a le „citi gândurile” fără însă să îți trădezi propriile gânduri. Totul trebuie controlat: mimica, gestica, tonalitatea vocii, privirea. Trebuie să fii la fel de atrăgătoare pentru ceilalți atât în ținută sport sau casual, aparent neglijentă, cât și în cea mai elegantă rochie de seară. Plus că nu este de neglijat inteligența și cunoștințele generale pe care le deții.
Nu știu dacă am toate calitățile necesare unui bun detectiv. Nu știu dacă un Bosley m-ar coopta într-o echipă de îngeri. Dar aș încerca să îmi dovedesc abilitățile în orice ocazie mi s-ar oferi.
Articol scris pentru SuperBlog 2019

Accesoriile potrivite momentului

Nu sunt persoana snobă care să alerge după produsele de firmă „ultimul răcnet”. Dar uneori simt nevoia să improvizez, ajustând ținuta de zi cu zi cu diverse accesorii simple dar de efect și cu utilitate practică.
Una dintre situațiile în care aș putea avea nevoie de accesorii ar fi nevoia de a aranja părul în așa fel încât să stea suficient de bine încât să nu mă deranjeze acoperindu-mi privirea. Cu accesorii de păr de tipul clamelor, bentițelor, acelor de păr, orice șuviță rebelă de pe frunte își poate regăsi locul cuminte lângă celelalte fire de păr lipite de creștet și tâmple. Și ar fi binevenite în cazul unui păr suficient de lung încât să poată fi răvășit și de cea mai ușoară pală de vânt.
  Ca să nu mai vorbim de eșarfe. Subțiri, fine, ocupă un volum redus în garderoba oricărei femei. Pot fi cumpărate seturi întregi de eșarfe, de modele și culori diferite, tocmai pentru a putea fi asortate la orice tip de ținută. Plus că se pot înfășura oricum în jurul gâtului sau/și în jurul capului, atât în scop ornamental cât și pentru a menține căldura corpului la acest nivel și nu numai. Eu una le folosesc suficient de frecvent, atât la un costum cât și la un pardesiu, în jurul gâtului, tocmai pentru a mă feri de temperaturile scăzute de afară, dar și ca un semn de cochetărie. Și culmea e că... ține...
Articol scris pentru SuperBlog 2019

Ceasul – accesoriul care îți redă încrederea

Timpul face parte din viaţa noastră. Poate fi aliatul nostru, dar ne poate fi şi dușman. De aceea este ideal să fie urmărit printr-un sistem de monitorizare extrem de performant, dar care să se integreze, ca accesoriu, stilului general al ținutei pe care o purtăm și să fie și extrem de elegant.
Ceasul este o invenție destul de veche. Chiar dacă la început au apărut ceasurile mari de perete sau de masă, iar ulterior ceasurile ma mici de buzunar sau de mână, întotdeauna au fost, pe lângă și dincolo de mecanisme complexe și extrem de performante, precise și fiabile, și adevărate opere de artă.
Dacă ar fi să alegem din gama largă de ceasuri de damă un model potrivit oricărei împrejurări, acesta ar putea fi unul dintre modelele de ceasuri de damă Fossil, modele de ceasuri ce respectă criteriile de calitate, aspect și eleganță. Poate fi asortat atât ținutelor casual de zi cât și ținutelor elegante de seară, purtate la ocazii deosebite. Atât ceasul ca atare cât și cureaua cu care se fixează la încheietura mâinii se potrivesc aproape întotdeauna ca și culoare la orice ținută, în orice stil și gamă coloristică, conferind distincție, stil și grație persoanei care îl poartă.
Articol scris pentru SuperBlog 2019

Look de vedetă, cu buget redus, de Black Friday

De aproape doi ani de zile am un program de-a dreptul infernal. Lucrez la cabinet, ca medic aproximativ 7 ore pe zi, uneori mai mult, alteori mai puțin. Munca se prelungește și după ce ajung acasă, uneori până seara, alteori în weekend sau în concediu. Așa că adesea după terminarea, sau, mai bine spus, întreruperea activității încerc să mă relaxez. Și ce mod mai bun de relaxare ar putea fi decât practicarea unui hobby.
De regulă, încerc să alternez lectura cu rebusul. Dar adesea nu prea am spor. Așa că încerc să completez odihna activă cu muzică, emisiuni TV sau filme. Dar nu ține mult. Căci adorm... Și visez...
Mă visez chiar de când sunt încă trează, cu ochii larg deschiși...
Mă visez ca și actrița ce joacă rolul principal, rolul vieții ei. Nu contează filmul. Scenariul se poate schimba din mers, iar regia aparține hazardului. Contează doar că, la un moment dat, are loc premiera filmului. Iar actorii principali sunt în sală, acum ca și simpli spectatori ce văd pentru prima dată forma finală a filmului.
Doar la intrarea în sală apar în fața publicului spectator, pășind ca adevărate vedete pe covorul roșu în ținută de gală. Simplă, dar elegantă.
Ce poate fi mai potrivit pentru divă decât o rochie glam, elegantă, de culoare argintie. Simplă, dar de efect. Numai bună pentru ședința foto din hol.
Să ținem cont că premiera poate fi într-o zi cu vreme răcoroasă. Așa că ar fi potrivită purtarea unui palton de damă model Tally Weijl negru care să se asorteze cu rochia.

  Picioarele nu trebuie lăsate uitării. O pereche de botine Marco Tozzi negre ar putea completa vestimentația într-un mod fericit.

Look-ul de vedetă este gata. Elegant, simplu, fără un buget prea mare... Dar cu un efect fantastic asupra publicului dacă tinuta este purtată cu stil...

Visul s-a sfârșit la un moment dat. Dar nu și dorința de a fi îmbrăcată ca o vedetă cu buget redus.

Articol scris pentru SuperBlog 2019

Cum combinăm documentarea profesională cu relaxarea

Bună seara, dragii mei colegi superbloggeri! Ne-am mai citit reciproc, sper, la edițiile anterioare ale competiției. Cu toții am scris de zor, depunând eforturi considerabile pentru a duce la bun sfârșit răspunsul nostru, al fiecăruia, la întreaga serie de provocări la care am fost supuși, ediție de ediție. Unii au câștigat probă după probă ... Cei mai talentați au câștigat concursul. Cei mai mulți au avut satisfacția de a termina cu brio, ca finaliști, răspunzând la toate provocările. Mulți au avut satisfacția, chiar dacă nu au câștigat concursul, chiar dacă nu au câștigat prea multe probe, să obțină note destul de mari încât să se situeze în partea superioară a clasamentului general.
Printre acești din urmă concurenți am fost și eu. Nu am fost printre câștigători, dar nici printre ultimii. Pentru voi am fost Cristina. Nu am experiență de blogger profesionist, scriu doar din plăcere. Tocmai de aceea nu am intrat în concurs țintind premii, ci mai ales experiență. Nu sunt literat, ci doar medic. Aptitudinile mele de exprimare și de comunicare nu se exprimă prin texte scrise, ci prin comunicarea cu oamenii. Mai ales cu copiii, „puii de om” aflați în plin proces de creștere, de dezvoltare și, mai ales, de formare ca și organism și, ceea ce este mai important, de formare ca și caracter. Dar, ca să îi formez pe ei ar trebui în primul rând să mă formez pe mine însămi. Pentru asta trebuie atât să asimilez informații cât și să fac schimb de informații, cunoștințe, date.
Multă vreme, mai ales în ultimul timp, am asimilat o mare cantitate de informații citind. Întotdeauna cititul a fost, este și va fi baza informării mele pe toate planurile. Și totuși duc dorul unei întâlniri cu colegii mei medici, de orice specializare ar fi ei. Prin întâlnirea față în față cu ei, în mod direct, aș putea face, din anumite puncte de vedere, mult mai ușor schimb de informații, de idei, de date, de păreri, de opinii. Pentru aceasta ar trebui găsit un cadru favorabil de întâlnire.
Locația? De preferință una în care să se poată ajunge aproape la fel de ușor din orice colț al țării. Și ce locație mai potrivită ar putea fi decât Brașovul, situat aproape în centrul țării. Iar pentru organizarea unui eveniment științific, indiferent de amploarea sa, este nevoie de două lucruri de bază: de un salon de evenimente în Brașov, ca și loc de desfășurare a manifestării în sine, și de posibilități de cazare în Poiana Brașov, în ideea de a oferi un loc de odihnă și de relaxare cât mai aproape de natură.
Una dintre cele mai potrivite locații pentru organizarea unui eveniment de această natură, ca dealtfel pentru orice tip de eveniment, de orice amploare ar fi, este Royal Boutique Hotel Poiana Brașov.
Prezentarea succintă făcută chiar de cei care sunt managerii acestui complex hotelier este extrem de edificatoare:

Royal Boutique Hotel este o destinație pentru iubitorii de ospitalitate care doresc o vedere clară la munte, într-o stațiune de schi care evoluează mereu.
Intimitatea oaspeților noștri nu este doar o formulă aleatorie pentru noi!
Hotelul nostru așteaptă cu brațele deschise oaspeții care doresc o atmosferă familiară și un miros sălbatic al naturii.

Oferind un loc de joacă pentru copii și o saună, Hotelul Royal este situat în Poiana Brașov, la 50 km de Sinaia. Hotelul are o terasă și spațiu de depozitare pentru schi, iar oaspeții se pot bucura de o băutură la bar. La hotel există o parcare privată gratuită.

Toate camerele sunt dotate cu un televizor. Camerele includ o baie privată dotată cu cadă sau duș. Hotelul oferă Wi-Fi gratuit în întreaga proprietate.

Există o recepție deschisă 24 de ore pe zi la proprietate.

Puteți să jucați biliard și săgeți la acest hotel, iar închirierea de biciclete este disponibilă. Brașov este la 12 km de Hotelul Royal, iar Predeal este la 36 km de proprietate.

Aici confortul este la el acasă. Poziția este extrem de favorabilă, hotelul fiind încadrat de stațiunile cele mai importante ale zonei. Astfel, în timpul liber, se pot organiza programe turistice diverse, extrem de variate, în locații multiple, combinându-se atmosfera de lucru cu atmosfera de relaxare specifică unei vacanțe la munte, în orice sezon al anului.
  Pentru pasionații sporturilor de iarnă există condiții extrem de prielnice pentru practicarea sporturilor de iarnă.
  Iar pentru cei mai „sedentari”, ce plăcere mai mare este să admiri peisajul alb al iernii în timpul plimbărilor în aer liber în împrejurimile hotelului.
Dotările hotelului sunt potrivite și pentru familiile cu copii. În acest caz, în timp ce părinții sunt prinși în activitățile evenimentului la care participă, copiilor li se pot pregăti activități specifice vârstei, fie că stau în cameră și urmărește programele pentru copii, fie că beneficiază de spațiile de joacă sau de zonele de divertisment.
Cazare, masă, divertisment, dar și dotări perfect potrivite pentru orice eveniment. Ce și-ar putea dori mai mult cineva, fie organizator, fie participant la un eveniment organizat în această locație?
Articol scris pentru SuperBlog 2019

Totul va fi bine... Și la iarnă cald

Nu pot uita nici până în ziua de astăzi iarna 1984/1985: extrem de geroasă la un moment dat și pe o perioadă destul de lungă. Și cum asta nu era destul de suficient ca stres pentru organismul meu de adolescent, se făceau economii de energie „la sânge” prin diminuarea consumului de curent electric, gaze naturale, energie termică. În clasa destul de înaltă în care învățam atunci, dealtfel în toți cei patru ani de liceu, temperatura era atât de scăzută încât practic nu ne dezbrăcam nici de paltoane; clasa era destul de mare, la ultimul etaj și pe colțul clădirii, iar ferestrele dădeau spre piața care și acum ca și atunci era în centrul civic. Plus că ferestrele erau orientate oarecum spre nord, deci pe direcția predominantă a vântului pe vreme de iarnă. Iar încălzirea pe gaze funcționa doar 2-3 ore pe zi, total insuficient fie și să dezmorțească pereții înghețați și aerul la fel de rece al clasei. Nu este de mirare că degetele de la picioare îmi degeraseră, din fericire nu într-atâta de grav încât să am necazuri majore.
Ajunsă acasă, primul gest era să verific dacă curentul electric era în funcțiune. Ne restrânsesem cu toții într-o singură cameră, dormeam cu toții într-un singur pat, încercând să ne încălzim unul pe altul cu căldura fiecărui corp. Apoi, înainte să îmi dau jos hainele de stradă, destul de înghețate, puneam în priză un reșou electric, de care eram în stare să îmi lipesc tălpile picioarelor, cu riscul de a-mi lua foc, numai din dorința de a mă încălzi.
Acum, din fericire, restricțiile consumului de energie nu mai sunt atât de mari ca atunci. Sau nu de natura aceea. Acum ideal este ca energia de care se dispune să fie folosită cu eficiență cât mai mare. Evident că ideal ar fi, cel puțin pentru mine, să am confortul termic necesar pentru o viață normală. Să nu îmi fie nici prea frig, ca să nu fiu nevoită să mă îmbrac cu haine groase și incomode, care să îmi sufoce corpul și să îmi îngreuneze mișcările. Dar nici să nu îmi fie prea cald, pentru ca să nu simt că transpirația mi se prelinge incomod pe tot corpul. Să am suficientă apă, rece și caldă. la dispoziție, pentru nevoile de igienă și gospodărești. Să am suficientă lumină pentru ca ochii mei, și așa betegi de la atâta solicitare pentru citit, să nu aibă mai mult de suferit. Și toate acestea cu un consum energetic cât de redus posibil.
Pentru aceasta, este bine ca locuința să poată dispune de un certificat energetic corespunzător. Asta poate însemna atât faptul de a avea un consum de energie cât mai mic, folosind aparatură electrocasnică cu eficiență energetică mare, cât și izolarea cât mai bună a clădirii, pentru a limita pierderile de energie spre exterior, fapt pus foarte bine în evidență prin termografia clădirii.Și totul fără a se diminua în nici un fel confortul locuinței, dar nici „confortul” financiar al propriului buget.
Și uite așa voi putea spune din tot sufletul că măcar acum totul va fi bine. Și la iarnă cald, fără cheltuieli mari.
Articol scris pentru SuperBlog 2019