Totul va fi bine... Și la iarnă cald

Nu pot uita nici până în ziua de astăzi iarna 1984/1985: extrem de geroasă la un moment dat și pe o perioadă destul de lungă. Și cum asta nu era destul de suficient ca stres pentru organismul meu de adolescent, se făceau economii de energie „la sânge” prin diminuarea consumului de curent electric, gaze naturale, energie termică. În clasa destul de înaltă în care învățam atunci, dealtfel în toți cei patru ani de liceu, temperatura era atât de scăzută încât practic nu ne dezbrăcam nici de paltoane; clasa era destul de mare, la ultimul etaj și pe colțul clădirii, iar ferestrele dădeau spre piața care și acum ca și atunci era în centrul civic. Plus că ferestrele erau orientate oarecum spre nord, deci pe direcția predominantă a vântului pe vreme de iarnă. Iar încălzirea pe gaze funcționa doar 2-3 ore pe zi, total insuficient fie și să dezmorțească pereții înghețați și aerul la fel de rece al clasei. Nu este de mirare că degetele de la picioare îmi degeraseră, din fericire nu într-atâta de grav încât să am necazuri majore.
Ajunsă acasă, primul gest era să verific dacă curentul electric era în funcțiune. Ne restrânsesem cu toții într-o singură cameră, dormeam cu toții într-un singur pat, încercând să ne încălzim unul pe altul cu căldura fiecărui corp. Apoi, înainte să îmi dau jos hainele de stradă, destul de înghețate, puneam în priză un reșou electric, de care eram în stare să îmi lipesc tălpile picioarelor, cu riscul de a-mi lua foc, numai din dorința de a mă încălzi.
Acum, din fericire, restricțiile consumului de energie nu mai sunt atât de mari ca atunci. Sau nu de natura aceea. Acum ideal este ca energia de care se dispune să fie folosită cu eficiență cât mai mare. Evident că ideal ar fi, cel puțin pentru mine, să am confortul termic necesar pentru o viață normală. Să nu îmi fie nici prea frig, ca să nu fiu nevoită să mă îmbrac cu haine groase și incomode, care să îmi sufoce corpul și să îmi îngreuneze mișcările. Dar nici să nu îmi fie prea cald, pentru ca să nu simt că transpirația mi se prelinge incomod pe tot corpul. Să am suficientă apă, rece și caldă. la dispoziție, pentru nevoile de igienă și gospodărești. Să am suficientă lumină pentru ca ochii mei, și așa betegi de la atâta solicitare pentru citit, să nu aibă mai mult de suferit. Și toate acestea cu un consum energetic cât de redus posibil.
Pentru aceasta, este bine ca locuința să poată dispune de un certificat energetic corespunzător. Asta poate însemna atât faptul de a avea un consum de energie cât mai mic, folosind aparatură electrocasnică cu eficiență energetică mare, cât și izolarea cât mai bună a clădirii, pentru a limita pierderile de energie spre exterior, fapt pus foarte bine în evidență prin termografia clădirii.Și totul fără a se diminua în nici un fel confortul locuinței, dar nici „confortul” financiar al propriului buget.
Și uite așa voi putea spune din tot sufletul că măcar acum totul va fi bine. Și la iarnă cald, fără cheltuieli mari.
Articol scris pentru SuperBlog 2019