Mama, te iubesc!

Încă mai păstrez pe o măsuță imaginea chipului tău blând zâmbind discret dintr-o fotografie. Deși ai plecat de 11 ani spre o stea îndepărtată, intrată deja în eternitatea timpului, simt totuși că încă nu s-a rupt legătura dintre noi. Simt că încă mă privești cu ochii tăi albaștri, rupți parcă din azurul cerului, încă urmărindu-mi pașii prin viață. Deși tu, mamă, ai plecat, fizic, dintre noi, în urmă rămân amintirile atât în suflet cât și printre fotografiile din album.
Tu mi-ai oferit cele mai mari cadouri. În primul rând însăși propria mea viață, chiar cu prețul unei nașteri grele care putea să te coste sănătatea ulterioară și poate chiar viața. Dar pentru tine nu au contat riscurile, căci eram in copil dorit de tine și de toți din familie. Și pe lângă viață mi-ai oferit și dragoste și sprijin în tot ce făceam. Eu am încercat să-ți ofer în schimb, darurile pe care le puteam oferi: afecțiunea și dragostea mea necondiționată și pură ca sufletul meu de copil.

Încă mă mai uit uneori la chipul tău din fotografiile mai vechi ce poartă patina timpului și îți simt aproape sufletul. Și chiar amintirea corpului tău fizic, până în cele mai mici detalii: textura pielii și părului, mirosul corpului, gesturi, voce și priviri. Aș fi vrut uneori să mai fii alături de mine, să îți pot cere un sfat pe care cu siguranță mi l-ai fi oferit împreună cu sprijinul și susținerea ta necondiționată. Aș fi vrut să mă dojenești, chiar să mă cerți pentru toate greșelile pe care le făceam față de tine, față de ceilalți din jurul meu și chiar față de mine însămi, pentru ca apoi să mă ierți din tot sufletul tău de mamă.

 De mică am simțit că am făcut parte dintr-o familie fericită. Poate pentru că am fost un copil dorit și tocmai de aceea am avut parte de îngrijirea și protecția firească pentru primul și singurul copil al unui cuplu tânăr de părinți care își începeau drumul împreună prin viață, întâi ca și cuplu, apoi ca și familie.
 Mi-ai fost mereu alături încă de când stăteam confortabil în corpul tău protector, apărată, protejată, hrănită. Mi-ai fost mereu alături când stăteam liniștită în brațele tale, știindu-mă protejată fizic. Mi-ai fost mereu alături când îmi citeai poveștile copilăriei până când, aproape pe nesimțite, am învățat taina literelor. Mi-ai fost mereu alături când eram aplecată asupra cărților, învățând, căci te simțeam aplecată asupra mea, supraveghindu-mă cum îmi fac liniștită temele și intervenind doar ca să îmi dai o îndrumare. Mi-ai fost mereu alături chiar și atunci când eram departe una de cealaltă, căci ne uneau gândurile și sufletul.


 Mi-ai fost mereu alături și atunci când eram copil, dar și atunci când eram deja om matur, stăpân pe forțele mele proprii. Am continuat să fim alături una de cealaltă, sprijinul fiind reciproc. Dar sprijinul tău pentru mine a fost cu mult mai mare. Căci în primul rând m-ai format ca OM integru, cu caracter puternic, gata să lupte mai departe, până în pânzele albe, pentru formarea sa în continuare, pentru a-i ajuta necondiționat pe toți cei din jurul meu, pentru a fi corectă, integră, pentru a-mi recunoaște greșelile și a mi le asuma, tocmai pentru a învăța din propriile greșeli ce nu am reușit să fac bine și ceea ce va trebui să îndrept și să nu repet mai departe greșelile deja făcute până atunci.



Am primit cele mai importante cadouri de la tine: însăși viața, îngrijirea și protecția, formarea mea ca OM, întregul tău sprijin și întreaga ta susținere. Am încercat să îți ofer și eu în dar, la rândul meu, afecțiunea și dragostea mea necondiționată.
Desigur, au fost și cadouri materiale pe care ți le ofeream din tot sufletul, chiar dacă de cele mai multe ori erau pur simbolice. Dar cele care îți făceau cea mai mare plăcere, cele pe care le-ai păstrat mereu într-un colțișor de casă și pe care acum, când nu mai ești fizic lângă mine, le regăsesc din când în când prin locurile unde le-ai lăsat încă din timpul vieții, au fost cele pe care ți le ofeream ca și cadou personalizat sub forma unor fotografii în care apărea chipul meu de copil lângă care apărea un mesaj scurt plin de dragoste pentru tine.
Dacă acum aș putea să îți ofer un cadou, aș alege același tip de cadouri care te-au impresionat cândva. Aș scrie o carte pentru mama, în care aș scrie tot ce am simțit întotdeauna pentru tine, ceea ce încă mai simt și voi simți mereu și ți-aș oferi-o ca și carte personalizată, pe coperta căreia să scriu, la loc de frunte, doar câteva cuvinte:

Mamă, te iubesc!

Articol scris pentru SuperBlog 2019