DESTINUL UNEI SPIOANE
Spioana de origine slovacă Beatrix Čelková Pospíšilová s-a născut în 16 iulie 1925, la Bratislava, în Cehoslovacia interbelică. Când naziștii au ajuns la putere și au transformat Republica Cehoslovacă în Statul Slovac și Protectoratul Boemiei și Moraviei, în martie 1939, părinții acesteia s-au despărțit. Mama ei s-a recăsătorit, iar tatăl său, Jan Pospíšil, originar din Moravia, a trebuit să părăsească statul slovac. El s-a mutat la Praga, unde și-a luat și fiica, aflată atunci la vârsta liceului.
Imaginea primei spioane slovace va rămâne mereu asociată tragicului bombardament al rafinăriei Apollo din Bratislava, datorită rolului important pe care aceasta l-a avut în pregătirea raidului aerian, oferind informații prețioase aliaților.
Inocența vârstei
În perioada în care era elevă la un liceu din Praga, Trixi, așa cum o numeau apropiații pe Beatrix, a intrat în legătură cu mătușa ei, Františka Hrubišková, sosită de la Bratislava. Aceasta din urmă, devenită o legendă vie a rezistenței slovace și supranumită Doamna Albă datorită părului grizonant, a contribuit radical la schimbarea destinului tinerei Trixi, care avea atunci doar 16 ani. După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, în anul 1940, tânăra s-a alăturat mișcării de rezistență anti-nazistă, devenind membră a organizației Apărarea Poporului (Obrana národa). Primele sarcini i-au fost încredințate de Hana Kohnová, o cehoaică al cărei soț evreu trebuia să se ascundă de naziști.
La început, pe fondul interdicțiilor impuse evreilor, Trixi îi plimba acestuia câinele, apoi a început să îi cumpere medicamente și să pregătească pachete pentru familiile de evrei, neconștientizând încă faptul că deja începuse să lucreze pentru mișcarea de rezistență. Tot Kohnová a fost cea care a simțit că frumoasa brunetă poate fi angrenată în misiuni mai solicitante, deoarece avea toate calitățile necesare: era inteligentă, amuzantă, vorbea fluent limba germană și, în același timp, avea un farmec natural, știind să pară inocentă și sfidătoare totodată, cu zâmbetul ei larg și cu gropița din bărbie reușind să îi cucerească pe bărbații de toate vârstele.
Printre stele de cinema
Tânăra spioană a fost trimisă să lucreze la studioul de film Barrandov, unul dintre cele mai prestigioase studiouri cinematografice din Europa, unde soțul lui Kohnová lucrase mai mulți ani. Trixi a fost însărcinată să citească cărți și manuscrise, să rezume conținutul acestora, pentru a aprecia dacă merită să fie transpuse pe peliculă. Sub această acoperire, Trixi a reușit să stabilească diverse contacte, prin intermediul cărora a putut să acceadă la un nivel social superior, participând astfel la premiere de film și teatru, petreceri și banchete. În acest mediu, ea a învățat elementele de bază ale flirtului, a împărțit zâmbete și a ascultat cu atenție tot ce se discuta în jurul ei. Datorită farmecului personal, a stabilit relații cu actori, regizori, dar și înalți oficiali și ofițeri, îndreptându-și atenția în special către ofițerii germani de rang înalt. Prefăcându-se că este doar o frumusețe naivă, în momentul în care afla ceva interesant, informa imediat rezistența cehă. După puțin timp, însă, a fost percheziționată de Gestapo și chemată la audieri de poliția secretă.
Fuga de Gestapo
În cele din urmă, la numai 17 ani, Trixi a fost arestată. Și-a continuat însă jocul cu viclenie, lăsând impresia că, deși este frumoasă, nu are capacități intelectuale cu care să se mândrească și, după interogatoriu, întrucât nu existau dovezi împotriva ei, a fost eliberată. Devenise însă clar că trebuia să dispară. În vara anului 1942, ea și-a luat rămas-bun de la Praga.
Cu ajutorul consulului slovac și a unor documente false, a fugit în Slovacia natală. Aici s-a ascuns într-un sanatoriu din Tatranská Polianka, unde și-a întâlnit viitorul soț, avocatul Vojtech Čelko, care a ajutat-o cu documentele de identitate. După întoarcerea la Bratislava, preluată din nou de mătușa Hrubišková, Beatrix a încetat să mai existe. Sub numele de Božena Pospíšilová, ea s-a angajat din nou în activitățile rezistenței. Doamna Albă și soțul ei erau la momentul respectiv activi în grupul ilegal Flora și, după dispariția acestuia, în organizația de rezistență Justiția, care trimitea informații secrete guvernului cehoslovac aflat în exil la Londra. Cele două organizații aveau oameni infiltrați în funcții administrative, școli, închisori, poliție și chiar în Cartierul General al Securității Statului. Membrii săi i-au ajutat pe evrei și pe refugiații persecutați, iar mai târziu le-au oferit sprijin și partizanilor, având grijă de adăposturile lor, aprovizionându-i cu mâncare, medicamente și documente de identitate false.
Pe Trixi o aștepta, în curând, poate cea mai mare provocare din cariera ei în spionaj.
Apollo în flăcări
În momentul în care aliații au decis distrugerea rafinăriei Apollo din Bratislava, care furniza combustibil campaniei militare naziste de pe frontul de est, Trixi, la doar 19 ani, a primit misiunea de a obține cât mai multe date tehnice, informații referitoare la capacitatea de producție, obiectivele strategice și locația lor. Pentru a putea pune în aplicare acest tip de spionaj industrial, Trixi a luat legătura cu directorul de resurse umane al rafinăriei, despre care știa că era și coproprietar al unei case de muzică și care avea o slăbiciune pentru blondele frumoase. Pe scurt, bruneta s-a făcut blondă și l-a abordat pe coproprietar sub pretextul că vrea să își publice lucrările muzicale. La următoarea întâlnire, însă, Trixi, a recunoscut că, de fapt, vrea să obțină un loc de muncă la rafinărie.
Astfel, cu ajutorul acestuia, ea a ajuns să lucreze la departamentul financiar, reușind să își formeze o imagine de ansamblu excelentă asupra cantității de combustibil importat și exportat, și totodată să fotografieze diverse date tehnice, ascunzând ulterior filmele în jartieră.
Rafinăria Apollo a fost distrusă în proporție de 80%, în 16 iunie 1944, în urma unui raid al aviației americane. Trixi a trebuit să ajute la identificarea cadavrelor colegilor morți, unii ajungând să îi fie prieteni. Luptând cu remușcările, tânăra a decis să se întoarcă la Trenčín, împreună cu viitorul soț.
Amintiri despre mama
După război, Trixi s-a căsătorit și a rămas la Trenčín, unde familia lui Vojtech Čelko deținea o tipografie și un magazin. Când a început perioada proceselor politice, mai mulți membri ai grupului de rezistență Justiția au fost arestați, condamnați și ulterior executați. Trixi a reușit să scape de condamnare deoarece era însărcinată. Ea a avut trei fii și, în ultima parte a vieții, a lucrat ca asistentă medicală la secția oncologie a spitalului din Trenčín, oraș în care a decedat în anul 1997.
Unul dintre cei trei fii ai lui Trixi, medicul și scriitorul Juraj Čelko, este de părere că secretul succesului mamei sale stă în farmecul ei excepțional, care a deschis ușile și inimile oamenilor importanți. Acesta a caracterizat-o ca fiind o persoană fermecătoare, cu simțul umorului, talent actoricesc, încăpățânare, dar și un ascuțit simț al dreptății.
