***

 Era 

Era târziu, era amurg, era departe,

De parcă mii de ani lumină alergau

Și dincolo de cer, vitrine sparte,

Cu străluciri de stele, se-mbrăcau. 

Era un fel de-a spune despre noi,

Că-mpăturim un univers în două, 

Era o lume tristă, mereu fără de ploi,

Unde se pun, în vise, stropi de rouă. 

Era ceva, ce te-aduna din lacrimi,

Un fel de suferință-a sufletului viu,

Erau destine, clipe fără patimi,

Prin care timpu-avea un curs târziu . 

Era păcatul meu, redenumit iubire,

Ca totul să se facă pe ascuns,

Era privirea ta într-o nemărginire,

Unde cu greu, aievea, am pătruns. 

Era târziu, era amurg, era credință, 

Nevoia de-a rămâne pe sub cer,

Era prezența ta și-a mea dorință 

De-a nu te pierde-n timpul efemer. 

Gh. Ungureanu

***

 Destin(dedicație OJ)

Te-ai născut în iarnă ascunsă purtând slava lui Hristos 

Ai trecut prin viață plânsă și-ai rămas un om frumos !

Crucea grea și nemiloasă te-a purtat prin aspru chin

Tu de mic copil acasă ai strâns frunza de pelin !

Pe cărări îndepărtate ți-a fost drumul șerpuit 

Cu sincope repetate tu cu patimă ai iubit !

Lacrimi , temeri și iubire ai purtat la sân mereu 

Rugăciunile în neștire le-ai trimis lui Dumnezeu!

Când ți-a dat moartea târcoale și părea că s-a sfârșit 

Trupul tău gingaș și moale cu aplomb s-a răzvrătit ,

Și prin sfera unei ere viața ta s-a risipit 

Dar iubirea mi te cere ,mai e mult,nu s-a sfârșit!

Scrie rânduri aurite ,timpul tău e suveran

Și vreau să mă strigi iubite printre pagini de roman!

Ai prezentul la picioare , orchestrează simfonia 

Uită astăzi ce te doare că te cântă poezia !

Dogaru Adi 

Ianuarie 2024

Vol VIII Slove aurite

**#

 SE DUCE VIAȚA CA UN GÂND

Trec anii și îmbătrânim, 

Se duce viața ca un gând, 

Am vrea mereu tineri să fim,

 Dar alţii-n urmă vin la rând!

Viața-i un joc fenomenal 

Și o primim cu împrumut, 

Căci ne dăm seama la final, 

Că-i doar un vis...și a trecut!

Şi prinși în jocul efemer, 

Ne pierdem prin al său decor, 

Uitând să mai privim la Cer, 

Spre care vom pleca în zbor!

Tot strângem lucruri de valoare, Nu ne gândim măcar un pic, Că viața este trecătoare Și când plecăm nu luăm nimic!

Autor: Dorel Mărgan

***

 Julieta, regina iubirii

În noaptea clară, sub lumina lunii,

Julieta stă, regină-n fața lumii,

Cu părul moale, prins în vânt ușor,

Și ochi ce-ascund un nesfârșit izvor.

Pe buze-i stă o rugă mută, caldă,

Și inima-i spre ceruri se înalță,

Căci dorul poartă-n aripi vii, de vis,

Un cântec sfânt, de stele fost promis.

Ah, Julieta, floare-a primăverii,

Din glasul tău răsare cântul serii,

Și-n fiecare pas al tău domnesc

Se naște-un rai adânc, dumnezeiesc.

Iubirea ta, o flacără curată,

A prins și cerul, lumea fermecată,

Un jurământ ce dainuie mereu,

Legat de tine, suflet pur, al meu.

Julieta, dor al zilelor de mai,

Ești cântec viu și-al inimii alai,

În veșnicie scrisă cu iubire,

A ta poveste nu va fi amintire.

***

 Colindul ulciorului 

       ADRIAN PĂUNESCU 

       Omar Khayyam mai duce dorul

Femeilor de pe la hanuri,

Ce fi-vor in curând ulciorul

Menit a potoli elanuri.

      Acolo unde el sfarşeşte

Povestea lui cu cai si iepe,

Ca-ntr-un coşmar, diavoleşte,

Povestea mea abia incepe.

    Tu te vei naşte iar din lutul

In care-ai coborât intreagă

Că te trezeşte sfânt sărutul

Care din toate te dezleagă .

     Şi - aşa cum tu fuseseşi vasul

Din care au băut drumeții

Ca un bolnav trezit mi-e glasul

Chemând din nou heralzii vieții.

        Aceşti drumeți care băură

Din trupul tău , şi vin, şi sânge,

Şi care cu-o duioasă pură 

Ştiau la piepturi a te stânge.

     Vor fi şi ei curând ulcioare

Din care o să torni cu mila

Un vin in birturi populare

In moi tacâmuri de argilă .

       Frumoaso , pune-ți altă haină  

Că vor urma aceleaşi chinuri,

Dar tu alege-n mare taină  

Pe cel mai negru dintre vinuri.

      Şi, cum sântem cu toți la masă ,

Şi vii şi morți , tot impreună ,

Tu, prin purtarea ta aleasă ,

Trecuta moarte ți-o răzbună .

     Şi -n brațele căldurii tale

Să - i porți pe cei ce te cântară ,

Poeți ce deveniră oale

Şi un Omar Khayyam de ceară .

      Ca el, care- ți dusese dorul,

Şi-n lut a zis că - ți vine bine

Omar , să fie el ulciorul,

Din care să te bem pe tine.

***

 Cățelușul șchiop - Elena Farago

Eu am numai trei picioare,

și de-abia mă mișc: țop, țop,

râd când mă-ntâlnesc copiii,

și mă cheamă "cuciu șchiop".

Frații mei ceilalți se joacă

cu copiii toți, dar eu

nu pot alerga ca dânșii,

că sunt șchiop și cad mereu!

Și stau singur toată ziua

și plâng mult când mă gândesc

că tot șchiop voi fi de-acuma

și tot trist am să trăiesc.

Si când mă gândesc ce bine

m-aș juca si eu acum,

și-aș lătra si eu din poartă

la copiii de pe drum!...

Cât sunt de frumoși copiii

cei cuminți, și cât de mult

mi-ar plăcea să stau cu dânșii,

să mă joc și să-i ascult!

Dar copiii răi la suflet

sunt urâți, precum e-acel

care m-a șchiopat pe mine,

și nu-i pot iubi defel...

M-a lovit din răutate

cu o piatră în picior,

și-am zăcut, si-am plâns atâta,

de credeam că am să mor...

Acum vine si-mi dă zahăr

și ar vrea să-mi fie bun,

de-aș putea să-l mușc odată

de picior, să mă răzbun,

Dar îl las așa, să vadă

răul, că un biet cățel

are inima mai bună

decât a avut-o el.

**$

 Dorința

Să alunece-nserarea peste satul murmurând

parc-o rugăciune veche, parc-un cântec de demult!

În copacii înghețați flori deodată să răsară,

să fiu la bunica-n prag, copilul de-odinioară!

S-o privesc cosând ștergare creștetul să-mi mângâie,

vântul să lovească-n geamuri, pe horn să se tânguie!

Să visez la zmei și zâne, să-l aștept pe Făt-Frumos,

când bunica povestește cu glasu-i melodios...

Să adorm într-un sfârșit legănată blând de stele,

cu un zâmbet fericit în poala bunicii mele!

Asta mi-aș dori acum,dac-ar fi să întâlnesc, 

peștișorul fermecat... dorința să-mi împlinesc!

 - Zenovia - Seară plăcută!