vineri, 26 iulie 2024

"" "

 

Deşteptarea României

                  Vasile Alecsandri

(21 iulie 1821 — 22 august 1890)


Voi ce staţi în adormire, voi ce staţi în nemişcare,

N-auziţi prin somnul vostru acel glas triumfător,

Ce se-nalţă pân' la ceruri din a lumii deşteptare,

Ca o lungă salutare

Cătr-un falnic viitor?


Nu simţiţi inima voastră că tresare şi se bate?

Nu simţiţi în pieptul vostru un dor sfânt şi românesc

La cel glas de înviere, la cel glas de libertate

Ce pătrunde şi răzbate

Orice suflet omenesc?


Iată! lumea se deşteaptă din adânca-i letargie!

Ea păşeşte cu pas mare cătr-un ţel de mult dorit.

Ah! treziţi-vă ca dânsa, fraţii mei de Românie!

Sculaţi toţi cu bărbăţie,

Ziua vieţii a sosit!


Libertatea-n faţa lumii a aprins un mândru soare,

Ş-acum neamurile toate către dânsul aţintesc

Ca un cârd de vulturi ageri ce cu-aripi mântuitoare

Se cerc vesel ca să zboare

Către soarele ceresc!


Numai tu, popor române, să zaci vecinic în orbire?

Numai tu să fii nevrednic de-acest timp reformator?

Numai tu să nu iei parte la obşteasca înfrăţire,

La obşteasca fericire,

La obştescul viitor?


Până când să creadă lumea, o! copii de Românie!

C-orice dor de libertate a pierit, s-a stins din voi?

Până când să ne tot plece cruda, oarba tiranie

Şi la caru-i de trufie

Să ne-njuge ea pe noi?


Până când în ţara noastră tot străinul să domnească?

Nu sunteţi sătui de rele, n-aţi avut destui stăpâni?

La arme, viteji, la arme! faceţi lumea să privească

Pe câmpia românească

Cete mândre de români!


Sculaţi, fraţi de-acelaşi nume, iată timpul de frăţie!

Peste Molna, peste Milcov, peste Prut, peste Carpaţi

Aruncaţi braţele voastre cu-o puternică mândrie

Şi de-acum pe vecinicie

Cu toţi mâinile vă daţi!


Hai, copii de-acelaşi sânge! hai cu toţi într-o unire

Libertate-acum sau moarte să cătăm, să dobândim.

Pas, români! lumea ne vede... Pentru-a Patriei iubire,

Pentru-a mamei dezrobire

Viata noastră să jertfim!


Fericit acel ce calcă tirania sub picioare!

Care vede-n a lui ţară libertatea re-nviind,

Fericit, măreţ acela care sub un falnic soare

Pentru Patria sa moare,

Nemurire moştenind.


*


Vasile Alecsandri

(21 iulie 1821 - 22 august 1890) este scriitorul care s-a bucurat în timpul vieţii de admiraţie, recunoaştere şi popularitate neegalate până atunci. Succesul operei sale era incontestabil, a fost tradus în mai multe limbi, i-au fost jucate piesele, a fost membru al So­cietăţii Academice Române, membru onorific al Societăţii, "Junimea", a primit distincţii şi onoruri, a fost adulat şi aplaudat. În 1870, însuşi Eminescu i-a omagiat activitatea, închinându-i versuri memorabile în "Epigonii": "Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice,/ Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice,/ Ce cu basmul povesteşte, veselul Alecsandri". După ce i-a fost decernat marele premiu al latinităţii la Montpellier, (distincţie care l-a făcut să devină eroul naţiunii) în 1878, autorităţile au hotărât ca o stradă din Iaşi să-i poarte numele. Era, într-adevăr, o recunoaştere fără precedent, fiind primul premiu internaţional din istoria literaturii române. Alecsandri a devenit bardul de la Mirceşti. Premierea poetului din Carpaţi la Montpellier, pentru "Cântecul gintei latine", însemna recu­noaşterea europeană a valorii spirituale româ­neşti. "Ginta latină e re­gină/ Într-ale lumii ginte mari;/ Ea poartă-n frunte-o stea divină,/ Lucrând prin timpii seculari (...)".


În calitatea sa de ministru al Afa­cerilor Străine a făcut cunoscută dorinţa unionistă a românilor, pe lângă suveranii marilor puteri europene ale vremii. Persuasiunii şi carismei diplomatului Alecsandri s-a datorat recu­noaşterea Unirii Principatelor. I se datorează, de asemenea, în­demnul la unitate "Hora Ardealului" devenită "Hora Unirii" care emoţionează, revitalizează, cucereşte întreaga suflare. Se cânta pe străzi, în cafenele, în locuri publice şi, spun cronicile timpului, boieri, negustori, oameni din popor se prindeau în horă acolo unde se auzea: "Hai să dăm mână cu mână/ cei cu inima română!". Implicat în mişcările de la 1848, Alecsandri a fost, cum îl numea G. Călinescu, "un revo­luţionar optimist". Înflă­că­ra­rea sa a rodit şi în literatură, şi în politică. În ambele ipostaze ale eului său, de scriitor şi de om politic, Alecsandri a fost un revoluţionar. Splendid îl caracterizează Mircea Ghiţulescu: ,,...omul drept şi loial care era Alecsandri, dar şi omul de lume cu lustrul misiunilor diplomatice şi al ambasadelor europene, şi-a găsit totdeauna echilibrul în propria stabilitate, dar şi în practica îndelungată a bunelor maniere." ("Alecsandri şi dublul său", Editura ,,Albatros", 1980)

                  -  preluare  -

,,,

 AI TERMINAT SINGURĂ....😭

Sunt femei care își lasă toată tinerețea în mâinile unui bărbat care le maltratează.

Bărbați care cred că au întotdeauna dreptate.

Bărbați care cred că fără ei nicio femeie nu poate reuși.

Bărbați care contribuie la economia de acasă și cred că au dreptul să facă ce vor cu soțiile lor.


LUCRUL CIUDAT ESTE ....

Că aceste femei care își permit să trăiască așa, cu mamele lor s-ar supăra, pe mamele lor nu le-ar asculta, le-ar țipa și le-ar răspunde, la mamelor lor nu le-ar asculta sfaturile...


Femei care preferă să sufere totul decât să-l părăsească pe bunul de nimic care își bate soția.

Femei care cred că nu vor primi nimic altceva.

Femei care cred că asta este ceea ce trebuie să trăiască ele.

Femei temătoare care cred că vor muri de foame dacă îi părăsesc...

Femei care preferă să sufere decât să îl lase liber cu amanta lui.

Femei care spun că mă iubește, dar eu mă uit la ce-i face el.

Femei care se disprețuiesc pentru că i-au dat dreptate acelui bărbat nefast de care au grijă ca de o bijuterie...


Nimeni nu moare din dragoste.

Nimeni nu moare de foame.

Nimeni nu moare din cauza divorțului.

Nimeni nu moare pentru ce spun oamenii.

Nimeni nu moare din cauza muncii.


Moartă ești atunci când trăiești pretinzând că ești ceva ce nu ești. Moartă ești din prima zi când lași pe cineva să te conducă, moartă ești când crezi că nu ai de ales și că trebuie doar să trăiești cu acel gunoi de om.


Din păcate, înțelegerea vine uneori prea târziu, când spui am înțeles și ai curajul să părăsești parazitul cu care trăiești....

Când nu mai poți lucra...

Când totul este deja mai dificil, așa că bărbatul le lasă pline de frustrări și furie față de viață. Și le înlocuiește cu o femeie mai tânără care spune: În sfârșit am întâlnit iubirea vieții mele... deci ce ai fost tu pentru el?


Ai puțină demnitate și nu-ți consuma viața cu un bărbat care nu merită....🧠


- Martha Gonzalez

***

 ÎMI PLAC OAMENII CU BUN SIMȚ


Poți să fii tu cine vrei să fii în viață și să faci tot ceea ce îți dorești.

Poți să ai, studii, diplome, doctorate sau câte bogății vrei tu să ai.

Dacă nu ai bun simt atunci nu ai nimic.

Ești un om de nimic.

Am un respect aparte și îmi plac nespus de mult oamenii simpli, care nu uită să aibă bun simt.

Îmi plac oamenii care nu se grăbesc sau care în graba lor nu uită să trimită un mesaj un salut.


ÎMI PLAC OAMENII CARE NU AU UITAT SĂ SPUNĂ “MULȚUMESC SAU TE ROG FRUMOS”.


Atunci când cer sau oferă ceva, indiferent de ce oferă, indiferent de cât de mare sau de mic este acel lucru.

Îmi plac oamenii care în momentul în care intră într-o încăpere în care sunt și alți oameni, nu intră fără să salute pe toată lumea aflată acolo.

Îmi plac oamenii care nu bârfesc sau râd de neputințele sau limitele celor din jur.

Cu toții avem limitele noastre, mai mari sau mai mici. Însă asta nu ne dă dreptul să râdem unii de alții.

Îmi plac oamenii care indiferent de cultură, religie, studii și condiție socială. Nu uită să fie sociabili și respectuoși cu oamenii mai puțin realizați în viață.


ÎMI PLAC OAMENII CARE VOR SĂ MUNCEASCĂ CINSTIT ȘI CORECT.


Care nu stau pe la colțuri cu mâna întinsă sau să te caute doar când au nevoie să le împrumuți câte ceva.

Îmi plac oamenii care se consideră egali cu toți oamenii din jur și nu fac diferențe.

Îmi plac oamenii cu un aspect îngrijit și natural, nu acoperit de tot felul de creme sau măști.

Îmi plac oamenii care au decență și reușesc astfel să își țină în frâu curiozitățile care uneori pot fi deranjante.

Îmi plac oamenii care nu pleacă urechea la bârfele celor din jur indiferent de cine este implicat în acele bârfe.


ÎMI PLAC OAMENII CARE ÎȚI SPUN ÎN FAȚĂ CE ÎI DERANJEAZĂ,

NU CEI CARE ÎȚI RÂD ÎN FAȚĂ ȘI DUPĂ TE FAC CU OU ȘI CU OȚET.


Îmi plac oamenii care plâng, numai un om puternic are curajul și puterea de a plânge de a lăsa sufletul să se elibereze de tensiune și griji.

Îmi plac oamenii care lasă în urma lor lucrurile așa cum le-au găsit, fără să strice sau să lase gunoi pe acolo pe unde au trecut.

Îmi plac oamenii care dăruiesc sincer și din inimă fără să aștepte ceva în schimb.

Îmi plac oamenii care îi respectă pe cei din jur indiferent de părerile sau opțiunile lor.

Îmi plac oamenii care încă nu și-au pierdut credința, indiferent de orientarea lor religioasă.

Îmi plac oamenii care știu când să se retragă din anumite situații și care nu insistă.


ÎMI PLAC OAMENII CARE SUNT SINCERI ȘI AMABILI.


Îmi plac oamenii care nu se dau bătuți indiferent de provocările vieții, care luptă și se ridică ori de câte ori este nevoie.

Îmi plac oamenii care își exprimă punctul de vedere într-un limbaj civilizat.


ÎMI PLAC OAMENII CARE SUNT OPTIMIȘTI ȘI CARE NU ÎȘI ÎNGREUNEAZĂ SUFLETUL CU GÂNDURI NEGATIVE.


Îmi plac oamenii energici, gata mereu să facă ceva, nu cei care mereu sunt obosiți, posomorâți sau niciodată nu au chef de nimic.

Îmi plac oamenii care lasă ceva frumos pe acolo pe unde au trecut, o vorbă bună, un sfat bun.

Orice lucru indiferent cât de mare sau cât de mic, important este să rămână ceva bun în urma ta.

Îmi plac oamenii care luptă până în pânzele albe pentru realizarea visurilor lor.

Nu doar să stea și să viseze frumos, mai frumos este să ai un vis și să lupți pentru el, nu doar să visezi.

Îmi plac oamenii care încearcă să se dezvolte și care fac ceva concret în acest sens.


ÎMI PLAC OAMENII DECENȚI, CARE IASĂ ÎN EVIDENȚĂ PRIN BUNĂTATE ȘI RESPECT NU PRIN NESIMȚIRE ȘI PROST GUST.


Îmi plac oamenii care indiferent de vârstă sau experiența pe care o au sunt de acord și cu cei din jur. Oameni care acceptă că de la fiecare om avem câte ceva de învățat.

Îmi plac oamenii care nu mint și care își asumă cu demnitate ceea ce sunt chiar și greșelile din trecut.

Greșeli din care învață cum să fie mai buni și mai responsabili.

Îmi plac oamenii care fac orice le stă în putere pentru a fi bine sufletește și trupește.

Nu cei care doar stau și își plâng de milă că ei nu au, că ei nu pot,...


ÎMI PLAC OAMENII SIMPLI, SINCERI ȘI RESPECTUOȘI.

ÎMI PLAC OAMENII CARE SUNT OAMENI.


- Web

***

 LA ANII MEI...

Sunt o femeie care nu invidiază talia unei tinere, pentru că eu am fost așa și uneori nu m-am simțit fericită să fiu așa.

Acum îmi văd curbele și le iubesc, pentru că știu că trupul meu tandru s-a transformat într-o femeie. Matură da, dar și împlinită, o femeie căreia îi place să fie iubită, dorită, care nu are complexe sau prejudecăți.

La vârsta mea, nu vreau să am o piele fină, fără riduri sau vergeturi, pentru că am dat viață, m-am îngrășat, am avut bucuria de a fi mamă și am asumat riscul de a da naștere unui copil.

Am câștigat bătălii împotriva morții, iar acest trup a fost rezistent și îi aplaud curajul, bunătatea de a găzdui în el cele mai valoroase comori ale vieții mele.

La vârsta mea nu invidiez un chip fără riduri sau netedă, pentru că astăzi au trecut anii, nenumărate nopți nedormite, probleme, boli și tristețe.

Uneori nu puteam să zâmbesc, iar alteori râdeam în hohote...

Și acest chip care acum are urme, sunt urmele lăsate de fiecare zâmbet, fiecare lacrimă, fiecare furie.

În fiecare zi de vară și în fiecare iarnă.

Aceste urme care reprezintă clipe, momente, anecdote, experiențe, trăiri.

Poate că nu sunt la fel de impecabilă ca la 17 ani, dar este frumos la vârsta mea, pentru că viața mea este cea care mi-a lăsat riduri pe față ca o amintire că sunt încă în viață...

La vârsta mea, nu trebuie să par mai tânără, să atrag mai multe priviri la această vârstă, aleg clar cine stă în viața mea și cine trebuie să plece.

Nu tolerez dezordinea sau nesiguranța.

Nu le permit să mă intoxice sau să mă manipuleze.

La vârsta mea, nu sunt geloasă, nu verific telefoanele mobile, nu mă uit la nimeni.

La această vârstă, îmi place să fiu iubită.

Și dacă nu mă mai iubesc, nici eu nu vreau.

Și dacă nu mă iubesc, deschid ușa, nu leg pe nimeni, nu țin pe nimeni cu forța.

La vârsta mea, nu sunt aici să cerșesc, sunt aici să primesc.

Trebuie să trăiesc, nu să sufăr.

La vârsta mea știu cine sunt prietenii mei și îi număr pe degete, pentru că am puțini, dar sunt adevărați ...

Ei sunt confidenții mei și am încredere în ei.

Și sunt unici, pentru că sunt doar cu cei care vor să fie cu mine.

Nu pretind sau cer prietenie.

Dacă cineva dă greș, pleacă.

Și punctul final.

Știu să iert, dar știu și să scap de cei care m-au rănit.

La vârsta mea, mă îmbrac așa cum vreau, mă pieptăn cum vreau.

Uneori pot fi sexy, îndrăzneață si alteori tandră, feminină.

Uneori sunt elegantă iar alteori sunt doar cu pantaloni, așa ies pe stradă...

Uneori nu mă pieptăn toată ziua și pijamalele rămân fără să mă îngrijoreze deloc, pentru că în acest moment nu mă afectează ce vor spune despre mine și nici nu intenționez să arăt bine pentru nimeni.

Cine mă iubește, știe că astăzi pot fi fără machiaj și mă acceptă așa.

Și mai știe că pot merge la magazin uluitoare pur și simplu pentru că vreau să arăt așa.

Pe cine am ales să mă iubească, l-am ales pentru că mă acceptă așa, așa cum sunt și zâmbește doar când vede nebunia mea, autenticitatea mea îi face plăcere...

La vârsta mea, nu mă voi schimba pentru nimeni.

Dacă greșesc, îmi asum consecințele

La vârsta mea, nu permit nimănui să mă judece.

Îmi permit să greșesc

Uneori regret

Dar mă aplaud de o mie de ori mai mult.

La vârsta mea, nu am nevoie să mă recunoască nimeni.

Ei nici măcar nu văd realizările mele.

Mă îmbrățișez, mă felicit...

La vârsta mea, știu să mă încred în Dumnezeu, pentru că am parcurs un drum cu el.

L-am cunoscut și știu că EL nu dă greș.

Știu când vrea să mă ajute și să mă îmbrățișeze.

Voi cădea în brațele Lui și voi lăsa totul în baza Lui nedumeririle și dificultățile mele.

Știu că, deși sunt femeie, voi fi mereu copil în ochii Lui.

Și mă închin la picioarele Lui.

La anii mei...

Nu voi arăta bine pentru alții.

Nu trebuie să fac nimic,  pentru gustul nimănui.

La vârsta mea, sunt liberă.

Liberă de gândire, de decizie.

Liberă în valorile și principiile mele.

La vârsta mea, dau din abundență dragoste, prietenie și loialitate.

Dacă îmi corespund, mă bucur, iar dacă nu, vă mulțumesc și vă spun la revedere.

Și asta mă face enorm de fericită.

Pentru anii mei, nu vă deranjați

Este o plăcere să fiu eu.

La anii mei... 


- Web

***

 SUCCESUL ÎN VIAȚĂ

ÎNCEPE CU MAMA NOASTRĂ.


Unde începe succesul nostru?

Începe cu mama noastră.


Cum vine succesul la noi?


Atunci când mama noastră poate veni la noi și atunci când o onorăm ca atare.


Ce legătură are experiența succesului la naștere cu succesul nostru ulterior la locul de muncă și în profesie?


Bert Hellinger, filosof și terapeut german, consideră că oricine este capabil să se conecteze pe deplin la mama sa la naștere va avea succes și va fi fericit.


În măsura în care se respinge mama, se respinge și viața, munca și profesia.


În același fel și în aceeași măsură, viața, munca și profesia îl resping.


A o lua pe mamă înseamnă a lua viața. Ni se reamintește că atunci când o luăm pe mamă, suntem de acord cu ceea ce ne aduce viața: relațiile, profesia, circumstanțele.


Pe de altă parte, dacă o respingem pe mamă, respingem inconștient viața care vine de la ea și ne respingem relațiile, profesia.


La rândul lor, relațiile noastre, profesia noastră, ne resping pe noi.


Mai întâi vreau să vă explic ce înseamnă să iei mama și de ce este atât de important.


Apoi, vreau să vă ofer un exercițiu simplu pe care îl puteți face singuri și să luați mai mult de la mama voastră și de la viață.


Ce înseamnă să „iei mama”?


Înseamnă că o accepți așa cum este.

Înseamnă că poți ieși din judecățile pe care le faci sau le-ai făcut față de ea.

Mama ta ți-a dat viață, cel puțin.

În majoritatea cazurilor, chiar a avut grijă de tine, te-a îmbrăcat, te-a hrănit și te-a ajutat să te vindeci când te-ai îmbolnăvit.


Dar chiar dacă nu a făcut-o, ea ți-a dat viață, care este cel mai prețios lucru pe care îl ai.


Datorită acestui lucru, și pentru că a ales un tată pentru tine, ești aici, poți respira și poți citi aceste rânduri.


Când o judeci, când îi pretinzi, când îi ceri....


...când o critici, când te pui „deasupra” ei, gândindu-te cum ar fi trebuit să procedeze...


...cum ar fi trebuit să-și gestioneze viața, relația cu tatăl tău, slujba sau oricare dintre acele lucruri care sunt treaba ei, refuzi să o iei așa cum este.


Asta nu înseamnă că trebuie să devii cel mai bun prieten al ei, să o suni în fiecare zi sau să accepți cererile ei.


Înseamnă pur și simplu ACCEPTARE.

Aceasta este doar prima dintre cele două chei pe care vi le voi da pentru a lua forța vieții prin mama voastră.


Cele două chei pentru a o lua pe mama și, împreună cu ea, a lua viața.


Prima este ACCEPTAREA față de ea și față de destinul ei.


A doua este RECUNOȘTINȚA pentru că v-a dat viață.


Acceptarea înseamnă că îți asumi că nimeni nu știa mai bine decât ea, la nivelul ei de conștiință (ceea ce numim „în locul ei”), ce era mai bine pentru ea, sau cum simțea ea că ar trebui să acționeze, sau alegerile pe care le-a făcut.


Presupui și accepți că nu ești mai mult sau mai bun decât ea.


Că nu știți mai multe decât ea în circumstanțele ei.


Ești suficient de umil pentru a recunoaște măreția ei în fața ta, că tu erai doar un copil.


Accepți că nu știi dacă tu te-ai fi descurcat mai bine în circumstanțele ei.


Așa că te pui în locul ei și ești predispus să primești, cel puțin, viața pe care ți-a dat-o ea.


În al doilea rând, RECUNOȘTINȚA, tocmai din acest motiv, pentru că din toate deciziile pe care le-ar fi putut lua, din toate lucrurile pe care le-a făcut, din toate posibilitățile pe care le-a avut, una dintre ele a fost să vă dea viață. Ea te-a conceput, ea te-a gestat, ea te-a născut.


Dintre toate deciziile pe care le-a luat mama ta, una dintre ele a fost să îți dea viață.


Din această cauză sunteți aici, trăind o experiență cu oportunitățile voastre, alegerile voastre, dezvoltarea voastră și învățarea voastră.


Dacă recunoști cu umilință că ea a făcut cele mai bune alegeri pentru nivelul ei de conștiință, te pui în poziția de a primi, iar primind, poți fi recunoscător.


Când sunteți recunoscători, atunci vă puteți integra.

Puteți simți în inima voastră ritmul vieții care a trecut prin ea.


Puteți simți în voi recunoștința de a fi în viață.


Ce lucruri vă împiedică să luați de la mama?


Ei bine, de exemplu, și deși sună groaznic pentru tine, aroganța.


Auto importanța poate fi rezumată în următorul gând:


„Aș fi făcut mai bine”.


De unde știi? De la distanță, din exterior, totul este mult mai clar.


Dar vă este imposibil să știți ce decizii ați fi luat în locul ei sau ce reacții ați fi avut.


Cu atât mai puțin dacă acele decizii te-ar fi condus „spre un port mai bun”.


Este aroganță pentru că te lauzi că ai mai multe capacități decât ea și, repet, este imposibil ca tu să știi asta.


De asemenea, și mai presus de toate, ceea ce vă împiedică să o luați pe mama dvs. așa cum este sau a fost, sunt judecățile pe care le faceți față de ea.


Mama mea a fost o lașă din cauza lui așa și așa”.


Ar fi trebuit să-l părăsesc pe tata”.


Nu ar fi trebuit să aibă (atât de mulți) copii”.


Ar fi trebuit să învăț”.


Nu a avut grijă de mine


Ar fi trebuit să mă înțeleagă mai bine”.


Și așa mai departe și așa mai departe. Dacă vă recunoașteți în oricare dintre aceste gânduri, vă împiedicați să vă luați viața.


Simbolic, atunci când emiteți aceste judecăți sau aveți aceste gânduri, este ca și cum v-ați pune mai presus de ea....


Am început să-l citesc în ultima vreme pe acest mare terapeut și filozof Bert Hellinger, sper că te va ajuta să vindeci legătura cu mama ta dintr-un punct de vedere iubitor și sacru, suntem o linie feminină.


Dacă vă vindecați, vă vindecați propria linie feminină.


Dacă ai ocazia în viață să îți reconciliezi relația cu mama ta prin iertare, acceptare și recunoștință te felicit, dacă s-a întors acasă, încă mai poți să îți reconciliezi relația cu ea prin iertare autentică și din inimă.

!!!

 Un tânăr a aplicat pentru un post important la o companie mare. După ce a trecut interviul inițial, el urma să   întâlnească regizorul pentru runda finală. Directorul și-a revizuit CV-ul excelent și a întrebat:

„Ai primit bursă pentru școală? "

„Nu”, a răspuns tânărul.

Tatăl tău ți-a plătit studiile? "

"Da", a răspuns el.

"Cu ce se ocupă tatăl tău? "

"Este un fierar. "

Directorul i-a cerut tânărului să arate mâinile. Tânărul a afișat mâini moi și perfecte.

„Ți-ai ajutat vreodată tatăl cu munca lui? "

"Niciodată. Părinții mei au vrut să mă concentrez pe studii și să citesc mai mult. În plus, el face treaba mai bine decât mine. "

Directorul a spus: „Am o rugăminte: când mergi acasă azi, spală-te pe mâini și vino mâine dimineață să mă vezi. "

Tânărul s-a simțit încrezător în șansele sale la locul de muncă.

Când s-a întors acasă, l-a întrebat pe tatăl său dacă poate să se spele pe mâini. Tatăl său, surprins dar mulțumit, și-a arătat mâinile. În timp ce tânărul le spăla, a observat cât de ridate și cicatrici erau. Unele vânătăi au fost atât de dureroase încât tânărul s-a cutremurat când le atingea.

Aceasta a fost prima dată când tânărul a înțeles cu adevărat munca grea pe care tatăl său a depus-o pentru a-și plăti educația. Cicatricile de pe mâinile tatălui său au reprezentat sacrificiile făcute pentru viitorul său.

După ce s-a spălat pe mâini tatăl său, tânărul a făcut ordine în atelier. În acea noapte, el și tatăl său au avut o conversație lungă și semnificativă.

Dimineața următoare, tânărul s-a deplasat în biroul directorului.

Directorul a observat lacrimile din ochii tânărului și l-a întrebat: „Îmi puteți spune ce ați făcut și învățat acasă ieri? "

Tânărul i-a răspuns: „M-am spălat pe mâini și i-am curățat atelierul. Acum înțeleg efortul și sacrificiul implicate în susținerea mea. Am ajuns să apreciez valoarea de a-mi ajuta familia și munca grea din spatele tuturor lucrurilor. "

Directorul a spus: „Asta este calitatea pe care o caut. Vreau să angajez pe cineva care apreciază eforturile altora, înțelege greutățile cu care se confruntă și prețuiește mai mult decât succesul financiar. "

"Ești angajat. "

Un copil răsfățat și protejat ar putea dezvolta un sentiment de drept și nu apreciază eforturile altora. Asigurarea copiilor cu propriile camere, mâncare bună și electronice nu este suficientă. De asemenea, ei trebuie să experimenteze și să înțeleagă efortul implicat în sarcinile zilnice.

Lasă-i să ajute cu treburile, să spele vasele, să împăturească rufele sau să lucreze în grădină. Nu este vorba despre nevoia financiară, ci despre a-i învăța să prețuiască munca grea și să înțeleagă provocările cu care se confruntă alții.

• 》 Copiii trebuie să învețe despre efort, reziliență și cooperare. Ei trebuie să înțeleagă că succesul vine odată cu munca grea și că mândria vine din efortul lor. Viața este despre a dărui și a servi, iar aceste valori sunt cultivate acasă.


- Web

***

 VOI CERE...

Îi voi cere vântului ca atunci când va sufla cu putere să îndepărteze tot răul, iar când se va întoarce să-mi aducă tot binele. 

Voi cere soarelui ca atunci când arde, să fie momentele rele, iar când se încălzește din nou, să fie cald și tandru pentru acele zile de singurătate și frig. 

Voi cere norilor ca atunci când lasă ploaia să cadă, să-mi șteargă lacrimile de durere, ca atunci când se întoarce să le lase să cadă pentru a-mi uda ochii care au fost uscați de la atâta plâns.

Îi voi cere lunii să-mi lumineze nopțile întunecate și triste, dar și ca strălucirea ei să fie o completare a acelor nopți de bucurie de neuitat. 

Îi voi cere cerului mereu prezent, atunci când îmi pierd credința și îmi ridic privirea spre el, să-mi amintească, cu albastrul său intens că viața este plină de speranță și oportunități. 

Îi voi cere apei să îmi spele greșelile pentru a le putea depăși și, bând-o, îmi va purifica sufletul. 

Îi voi mulțumi lui Dumnezeu pentru tot ceea ce mi-a dat, pentru a trăi această viață atât de deplina, încât atunci când va veni timpul să plec, să nu mai am nimic de făcut.


Autor: Viridiana Perez Enriquez


O zi fericită și binecuvântată.

Personalitatea MEA, personalitatea Ziaja

 Cred că de la vârste fragede am fost un copil "cu personalitate". O fi fost zodia? O fi fost temperamentul, un temperament mai ap...