$$$

 România s-a umplut în această vară de cicade, insectele zgomotoase care par să fi invadat pădurile, grădinile și chiar zonele urbane mai liniștite. Zeci de mii de exemplare ies acum simultan la suprafață, după ani petrecuți sub pământ, atrase de temperaturile ridicate care le semnalează că a sosit momentul. Sunetul lor inconfundabil, strident și continuu, a devenit coloana sonoră a verii în multe regiuni ale țării, de la Câmpia Română până în dealurile subcarpatice. Locuitorii din zonele afectate descriu un cor constant, uneori asurzitor, care se aude zi și noapte, în special în apropierea copacilor sau în zonele mai umede.

Cicadele nu sunt o apariție nouă în România, dar în ultimii ani prezența lor pare să fi crescut exponențial. Valurile de căldură din această vară, cu temperaturi ce au depășit frecvent 35–37°C, au creat condiții ideale pentru apariția lor în masă. Aceste insecte își petrec cea mai mare parte a vieții în sol, ca larve, hrănindu-se cu seva rădăcinilor. Ciclul lor de viață este uimitor: unele specii rămân sub pământ 4–5 ani, iar altele chiar și 17, așteptând momentul ideal pentru a ieși la suprafață, unde trăiesc doar câteva săptămâni – suficiente însă pentru a se reproduce și a asigura o nouă generație.

Zgomotul specific cicadelor este produs exclusiv de masculi și are un singur scop: atragerea femelelor. În timp ce alte insecte scot sunete prin frecare (cum fac greierii, de exemplu), cicadele folosesc niște membrane speciale, numite „timbale”, care vibrează rapid, producând acel sunet mecanic, repetitiv și foarte puternic. Unele specii pot atinge chiar și 100 de decibeli, comparabil cu o motocicletă care trece la mică distanță. Acest sunet este amplificat de cavitățile interne ale corpului lor, care funcționează ca niște mici camere de rezonanță.

Specialiștii în entomologie atrag atenția asupra unui fenomen mai profund: prezența tot mai frecventă și masivă a cicadelor este un posibil efect secundar al schimbărilor climatice. În contextul încălzirii globale, verile devin tot mai lungi, mai fierbinți și mai secetoase – exact condițiile preferate de aceste insecte pentru a-și finaliza ciclul de viață. În plus, schimbările în vegetație, defrișările și urbanizarea grăbesc apariția lor, întrucât modifică ecosistemele într-un mod care, uneori, le favorizează supraviețuirea.

Deși pot părea deranjante pentru oameni, cicadele nu reprezintă un pericol real. Nu mușcă, nu înțeapă, nu transmit boli și nu afectează grav plantele sau culturile agricole. Totuși, în număr mare, pot lăsa urme vizibile pe scoarța copacilor tineri, unde femelele își depun ouăle. Dar în general, sunt considerate mai degrabă o curiozitate biologică decât o amenințare. Sunt fascinante prin viața lor ascunsă, prin ritmul lent al dezvoltării și prin explozia sonoră scurtă, dar spectaculoasă, pe care o oferă o dată la câțiva ani.

Pentru mulți, acest „concert” natural este o experiență inedită, dar și un memento al conexiunii fragile dintre om și natură. Cicadele sunt un simbol al verii toride, al răbdării, al reînnoirii și al ritmurilor secrete ale planetei. Apariția lor în masă ne arată cât de mult influențează clima viața vietăților mici, dar importante. Poate că zgomotul lor enervant e, de fapt, o chemare la atenție – o invitație de a observa cum lumea din jurul nostru se transformă, chiar și în cele mai mici și stridente detalii.