_$$$

 UN CÂNTEC .... 

      DRAGOSTE...

             GLORIE....

 ...Știați că???

   Unul dintre cele mai îndrăgite cântece ale secolului XX, „Bésame mucho”, a fost compus de o elevă de doar 16 ani, crescută în austeritatea unei școli catolice cu reguli stricte?

Consuelito Velázquez s-a născut pe 21 august 1916, în Mexic. Pe linie paternă, familia Velázquez descindea dintr-un neam nobil, mândrindu-se cu un strămoș vestit.

„Sărută-mă cu patimă” a fost strigătul tainic al unei fete care nu cunoscuse încă sărutul.

De la vârsta de patru ani și până la succesul internațional, viața ei a fost dedicată doar muzicii.

Tatăl său s-a stins devreme, lăsând în urmă o soție cu cinci copii. Mezina a fost încredințată unei școli catolice, unde mama spera ca, în timp, să îmbrățișeze viața monahală.

Însă rugăciunile îndelungate și traiul sever i-au provocat leșinuri și amețeli, iar familia a fost nevoită să o aducă acasă.

La o serbare de copii, un pianist a remarcat cum fetița săracă, de doar nouă ani, stăpânea clapele pianului cu o dexteritate rară. Impresionat, s-a oferit să-i finanțeze studiile muzicale.

Ajunsă la Conservator, Consuelito a realizat că rigorile vieții monahale păleau în fața disciplinei draconice impuse viitorilor muzicieni profesioniști: câte 6-7 ore de repetiții zilnice, fără pauze, fără sărbători.

„Cântecul nu era dedicat nimănui,” mărturisea mai târziu Consuelo, „a fost o reverie, un vis despre dragoste.”

A trimis piesa la radio sub pseudonim, temându-se că lumea va crede că are „experiențe de neconceput pentru o fată onorabilă”.

Apoi, gloria s-a revărsat asupra ei...

Mama, o femeie profund religioasă, nu și-a putut crede urechilor când a aflat că „melodia rușinii” fusese compusă de fiica sa, pe care o vedea deja în haina de călugăriță. Credea că fata și-a pătat onoarea pe vecie și că nimeni nu o va mai lua de soție.

Între timp, tânăra pianistă a fost invitată la Hollywood.

Putea deveni actriță de succes, i s-au oferit contracte tentante și sume fabuloase, însă nu a rămas în America. După o lună, s-a întors în țara natală. Visul ei nu era faima dobândită prin cântece considerate „indecente”, ci gloria consacrată marilor pianiști clasici – ea absolvise Conservatorul Național.

A trăit o viață lungă în Mexic, cunoscută și admirată, dar cu venituri modeste.

A susținut numeroase concerte, a compus în jur de 200 de lucrări muzicale.

A fost președinta Uniunii Compozitorilor din Mexic.

A fost aleasă deputat în parlament!

S-a căsătorit o singură dată, fără pasiune romantică. Soțul ei a fost redactorul muzical Mariano Rivera Conde, cel care a difuzat pentru prima oară melodia ei și a cerut să cunoască autoarea. După trei ani, i-a cerut mâna, iar mama Consuelei a fost cea care a dat binecuvântarea.

La îndemnul mamei, s-a întors din Hollywood pentru a se căsători cu el, i-a dăruit doi fii care au devenit artiști plastici respectați, l-a supraviețuit cu trei decenii, dar nu s-a mai recăsătorit niciodată.

Din clipa în care „Bésame mucho” a fost difuzată la radio, piesa a devenit un veritabil șlagăr mondial. Trei ani mai târziu, era deja în fruntea primului top muzical din SUA, iar mai apoi a fost considerată un simbol sonor al secolului XX.

Potrivit datelor oficiale, „Bésame mucho” a fost înregistrată în peste 120 de limbi, în mai mult de o sută de țări, cu vânzări care au depășit 100 de milioane de exemplare. Piesa a fost interpretată de peste 700 de artiști, printre care nume legendare ca The Beatles, Elvis Presley, Plácido Domingo și Frank Sinatra.