$$$

 Despre pisica sălbatică din România se vorbește puțin, deși este una dintre cele mai fascinante creaturi care cutreieră pădurile noastre. Discretă și greu de observat, această felină misterioasă este, de fapt, strămoșul pisicilor domestice pe care le cunoaștem astăzi. Cu toate acestea, legătura de rudenie nu înseamnă și asemănare în comportament. Pisica sălbatică a rămas un spirit liber, imposibil de domesticit, cu un caracter solitar și o adaptare perfectă la viața în sălbăticie.

Blana ei, cu 50% mai deasă decât cea a unei pisici de casă, o ajută să supraviețuiască în condiții extreme, chiar și iarna, în zonele montane. Densitatea și grosimea blănii reprezintă un adevărat scut natural împotriva frigului și umezelii, iar nuanțele sale cenușii, presărate cu dungi fine, o camuflează perfect printre trunchiurile copacilor. Coada este un alt element distinctiv – groasă și stufoasă, decorată cu inele negre, o face ușor de identificat pentru cunoscători.

Pisica sălbatică este activă doar pe timp de noapte. Ziua se ascunde în desișuri, în scorburi sau printre rădăcini mari de copaci, evitând orice contact cu omul. Este o maestră a tăcerii și a pașilor fără zgomot, iar simțurile sale – văzul și auzul – sunt extrem de dezvoltate, permițându-i să se orienteze impecabil în întunericul pădurii. Rareori se lasă văzută, iar simpla sa prezență rămâne adesea o enigmă.

Pădurile seculare sunt singurul loc unde această pisică se simte cu adevărat în siguranță. Acolo își caută hrana – rozătoare, păsări mici sau chiar broaște –, și acolo își crește puii, cu grijă și instinct matern profund. Este o supraviețuitoare în toată puterea cuvântului, trăind departe de orice urmă de confort, bazându-se doar pe instinct și pe experiența genetică transmisă de-a lungul mileniilor.

Puțini știu că pisica sălbatică joacă un rol esențial în echilibrul ecosistemului. Prin controlul natural al populațiilor de rozătoare, contribuie la sănătatea pădurilor și la menținerea unui lanț trofic stabil. În plus, prezența ei este un indicator important al stării de sănătate a mediului. Unde trăiește această felină, pădurea este vie, curată și echilibrată.

Deși pare invizibilă, pisica sălbatică nu a dispărut. Ea trăiește încă printre noi, în liniștea codrilor adânci, departe de drumurile umblate. Să o protejăm înseamnă să protejăm natura însăși, în forma ei pură. Este o bijuterie a faunei noastre, un simbol al rezistenței și al frumuseții sălbatice care încă mai există în România.