$$$

 MEMORIE CULTURALĂ - ELIAS CANETTI

Premiul Nobel pentru Literaturå în anul 1981.

Elias Canetti s‑a nascut la Ruse (Bulgaria), la 25 iulie 1905, intr‑o familie sefarda. 

In anul 1911 s-a mutat in Anglia impreuna cu parintii, apoi, dupa moartea tatălui său, in 1912, a plecat la Viena. 

In noiembrie 1938, dupa ocuparea Austriei de catre Germania, a emigrat in Anglia. 

A scris romane (Orbirea, 1935; Limba salvata, 1977), eseuri (Masele si puterea, 1960; Constiinta cuvintelor, 1975), piese de teatru (Nunta, 1932; Comedia vani­­tatii, 1934; Oameni cu soroc, 1952), memorii (Insemnari, 1948; Toata veneratia irosita, 1965; Provincia omului, 1973; Facla in ureche, 1980; Jocul privirilor, 1985), note de calatorie (Vocile din Marrakech, 1967) etc. 

In 1981 a primit Premiul Nobel pentru Literatura. 

A incetat din viata in 1994.

Citate Elias Canetti:

“Asa numita luptă pentru viaţă o ducem, nici mai mult, nici mai puţin decât pentru foame şi dragoste, pentru uciderea masei din noi. Uneori, ea devine atât de puternică, încât îl constrânge pe individ la acţiuni dezinteresate sau chiar contrare interesului său. «Omenirea» exista ca masă cu mult înainte de a fi fost inventată şi diluată noţional. Ea clocoteşte în noi toţi ca un animal înspăimântător, sălbatic, plin de vlagă şi fierbinte, foarte adânc, mult mai adânc decât numele. Ea este, în ciuda vârstei, animalul cel mai tânăr, făptura esenţială a pământului, ţelul şi viitorul acestuia. Nu ştim nimic despre omenire; încă trăim ca nişte presupuşi indivizi. Uneori ne cuprinde masa, ca o furtună zgomotoasă, ca un singur ocean ce vuieşte, şi în care fiecare picătură trăieşte şi vrea acelaşi lucru… În amintire nu realizăm că am fost cândva atât de mulţi şi de mari şi de uniţi”." 

 

"„Orbia este o armă împotriva timpului şi a spaţiului; existenţa noastră – o singură, imensă orbie, cu excepţia puţinului pe care îl aflăm prin simţurile noastre modeste – modeste atât ca esenţă, cât şi ca rază de acţiune. Principiul care domneşte în cosmos este orbia. Ea prilejuieşte o concomitenţă a lucrurilor, care ar fi imposibilă dacă ele s-ar vedea reciproc. Ea permite curmarea bruscă a timpului atunci când nu-l mai putem înfrunta… Nu există decât un singur mijloc pentru a scăpa de timpul care este o curgere continuă: faptul de a nu-l vedea din când în când îl fărâmă în fragmentele pe care i le cunoaştem.”

"Oamenii inteligenți nu țin cu tot dinadinsul să arate că au dreptate ."

"E atât de uşor să vezi în adâncul oamenilor şi nu-ţi ajută la nimic..."

“Suntem praf frământat cu dragoste, dacă pierdem dragostea,doar praful rămâne!"

“... oamenii falşi promit uşor. Şi la fel de uşor te dezamăgesc. La fel de uşor îşi pierd integritatea. La fel de uşor le păleşte caracterul.”

Elias Canetti, “Orbirea”, traducere de Mihai Isbăşescu, Polirom, Iaşi, 2009