$$$

 1 noiembrie 1864 - Se reînfiinţează Conservatorul de muzică şi declamaţiune din Bucureşti, sub conducerea lui Alexandru Flechtenmacher, intre anii 1864-1869. Intemeiat prin decret domnesc, face parte din instituţiile noului stat român; includea două şcoli principale de artă: Institutul de muzică vocală şi Şcoala de muzică instrumentală. Are filiale, iniţial, şi la Iaşi. Clasă de muzică de cameră (din 1900) şi de compoziţie (1905).

Prin decretul lui Alexandru Ioan Cuza, în octombrie 1864, se înfiinţa Conservatorul de Muzică şi Declamaţiune din Bucureşti. Denumit, de-a lungul timpului, Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică, Conservatorul de Stat, Conservatorul de muzică ”Ciprian Porumbescu”, Academia de Muzică, Universitatea de Muzică şi, din 2001, Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, instituţia a fost şi este portstindardul muzicii româneşti, locul unde s-au format, au creat şi predat mari maeştri ai artei sunetelor!

Ziua de 6 octombrie 1864 va rămâne pentru totdeauna una de referinţă pentru muzica românească. În acea zi, Conservatorul de Muzică si Declamaţiune şi-a deschis porţile pentru toţi cei interesaţi să studieze şi să cerceteze lumea muzicii.

Avându-l la conducere pe compozitorului Alexandru Flechtenmacher, Conservatorul a devenit o instituţie europeană specializată în educaţia muzicală vocală şi instrumentală, având clase de vioară, solfegiu, cor bisericesc, canto, pian si armonie.

De-a lungul timpului, domeniile de studiu se îmbogăţesc şi se diversifică, astfel că, în 1900 apare clasa de muzică de cameră, iar în 1905, clasa de compoziţie, condusă de Alfonso Castaldi. Ulterior se adaugă studiul contrapunctului, esteticii, istoriei muzicii şi orchestraţie.

Anul 1931 transformă Conservatorul Bucureştean într-o institutie de învaţamânt superior, luând numele de Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică, în rândul maeştrilor ce activau figurând ca profesor de onoare şi marele compozitor George Enescu – personalitate ce influenţează enorm viaţa academică a timpului.

În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, compozitorul Mihail Jora este cel ce asigură conducerea Academiei Regale de Muzică şi Artă Dramatică, împrumutând din rigoarea şi profesionalismul său întreagii instituţii, al cărei nivel rămâne unul extrem de ridicat! Sunt anii în care se formează muzicieni de elită ai României, personalităţi de talia lui Dinu Lipatti, Maria Fotino, Valentin sau Ştefan Gheorghiu şi mulţi alţii.

După anii 50 institutia îşi schimbă numele în “Conservatorul Ciprian Porumbescu”, având în structura sa două facultăţi: Interpretare Muzicală şi Compoziție, Muzicologie, Dirijat orchestră și Pedagogie muzicală.

Revenirea la democraţie, în 1990, marchează evenimente extrem de importante pentru Conservator. Pe lângă schimbarea succesivă a denumirilor, Academia de Muzică, Universitatea de Muzică şi, în sfârşit, Universitatea Națională de Muzică, instituţia îşi îmbogăţeşte oferta educaţională cu specializările Muzică Religioasă, Dirijat Cor Academic şi Compoziție Jazz/Muzică ușoară. Totodată, în cadrul U.N.M.B. se înfiinţează Școala Doctorală, instituţie care organizează studii doctorale de două tipuri:

Știinţific, având ca direcţii de cercetare domeniile: Muzicologie, Istoria muzicii, Estetică muzicală, Etnomuzicologie, Stilistică muzicală, Teoria superioară a muzicii şi Bizantinologie;

Profesional, cu direcţii de cercetare în Interpretare muzicală (instrumente, canto, dirijat) şi Compoziţie muzicală.

În anul 2010, U.N.M.B. a devenit şi instituţie organizatoare de Studii Postdoctorale, înfiinţând M.I.D.A.S. (Musical Institute for Doctoral Advanced Studies), ce ”îşi propune asigurarea continuităţii pregătirii ştiinţifice şi artistice la nivel de excelenţă pentru absolvenţii de doctorat în studii muzicale sau corelate, prin instituţionalizarea unui sistem şi a unei structuri capabile să asigure permanenţa, în conformitate cu standardele europene în domeniu şi la nivelul treptei educaţionale postdoctorale.”

După un secol şi jumătate de existenţă, Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti este astăzi membră a Asociatiei Europene a Conservatoarelor (AEC). În această calitate, participă activ la evenimentele sau proiectele organizate şi promovate de AEC, precum International Relations Coordinators’ Meeting, Congresul Anual al Rectorilor, POLIFONIA Erasmus Network, etc.

Din galeria personalităţilor muzicii internaţionale ce au primit titlul de Doctor Honoris Causa ai U.N.M.B., menţionăm doar câteva nume de referinţă: Yehudi Menuhin (1995), Pascal Bentoiu (1995), Valentin Gheorghiu (1996), Erich Bergel (1998), Pierre-Yves Artaud (2000), Nicolae Herlea (2002), Seiji Ozawa (2002), Ioan Holender (2002), Ludovic Spiess (2004), José Carreras (2004), Jean-Jacques Nattiez (2007), Alfred Brendel (2011), Daniel Barenboim (2011) sau Zubin Mehta (2011).