$$$

 Un bărbat e adus în fața judecătorului pentru că și-a omorât soția.

- Fapta dumneavoastră e extrem de gravă.Ce aveți de spus în apărare?

- Domnule judecător, soția mea era așa de proasta încât m-a scos din minți și am aruncat-o din balcon.

- Incredibil ce spuneți. Ce argumente aveți?

- Păi să vă povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje, la ultimul etaj, iar la parter locuiește o familie de pitici. Părintii au 1 metru, iar copiii, cel de 12 ani, 70 de centimetri și cel de 14 ani are 90 de centimetri.

În ziua respectivă i-am spus soției:

- E teribil sa fii pitic. Săracii vecini de la parter, toți sunt așa de mici!

- Da, răspunde soția, o adevărată familie de pirinei.

- Pigmei ai vrut sa spui!

- Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele și de la care se alege cu pistrui.

- Ăla se numește pigment.

- Mă lași? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.

- Ăla se numește pergament.

- Cum poți dragă sa fii așa de incult? Pergament e când un scriitor publică o parte din ceea ce a scris.

- Domnule judecător, vă închipuiți că mi-am înghițit cuvântul „fragment“ ca să nu mai continui discuția asta aberantă. M-am așezat pe fotoliu și am luat un ziar să-l răsfoiesc. Nici nu m-am așezat bine că apare soția mea lângă mine cu o carte în mână și îmi spune:

- Uite dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor și se numește carte , dacă nu aveai idee ce e aia. Ia și citește, Veranda de la Pompadur.

Iau cartea în mână și ii spun :

- Draga mea, asta e o carte in limba franceza Marchiza de Pompadour, nu trebuie să traduci numele în română.

- Asta e bună dragă, îmi dai tu lecții de franceză, mie, care am făcut meditații cu un vector de la facultate!

- Ăla nu se numește vector, se numește lector.

- Ești prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.

- Ăla a fost Hector și era troian.

- Hector e unitate de măsură a suprafeței, blegule.

- Ăla e hectar, draga mea.

- Ma uimești cu incultura ta. Hectar e o băutură a zeilor.

- Ăla se numește nectar, spun eu oftând din adâncul sufletului.

- Habar nu ai, eu știu sigur ca era și o melodie pe tema asta pe care o cântau două prietene în duo.

- Nu se spune duo se spune duet.

- Mă scoți din sărite, cum dracu de ești așa de încuiat? Duet e când doi bărbați se bat cu săbiile.

- Ăla se numește duel.

- Pe dracu, duel e gaura aia neagră din munte de unde apare trenul.

- Domnule judecător, aveam tunel pe limbă, dar am simțit că mi se face negru în fața ochilor și nu m-am mai putut stăpâni așa că am aruncat-o pe geam.

Liniște în sală… judecătorul ia ciocănelul de pe masă, lovește cu el puternic și spune:

- E clar, a fost legitimă apărare, sunteți liber. Eu o aruncam deja de la Hector.