$$$

 MEMORIE CULTURALĂ - GRIGORE ALEXANDRESCU

Azi se împlinesc 140 de ani de la moartea la - 25 noiembrie 1885, București, - a lui Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810, Târgoviște, Țara Românească ) poet și fabulist român.

Poet liric, scrie mai întâi meditații romantice, sub influența lui Lamartine. Tonul lor este extraordinar de fantastic. Cea mai reușită este Umbra lui Mircea. La Cozia (făcuse o călătorie în Oltenia, cu prietenul său, Ion Ghica).

Este ultimul fabulist autentic din literatura română, scriind circa 40 de fabule, în care adevărul este mascat, din cauza cenzurii autorităților (Câinele și cățelul, Boul și vițelul, Dreptatea leului, Vulpea liberală ș.a.).

Lui Grigore Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română, ca specii literare autonome epistola, meditația și satira. A tradus din Lamartine și Byron.

Vulpea liberală

Fabulă de Grigore Alexandrescu

Vulpea fără-ncetare

Striga în gura mare

Că de când elefantul peste 

păduri domneşte

Trebile merg la vale şi lumea pătimeşte.

Că este nedreptate

Să va să cheltuiască

Veniturile toate

Pentru masa crăiască.

D-acestea elefantul, 

cât a luat de ştire,

Temându-se, cu dreptul, 

de vreo răzvrătire,

Pe iepure la vulpe cu un bilet trimise,

O invită la curte, o-mbrăţişe şi-i zise:

“Am aflat, jupâneasă, că ai mare talent.

Voi să te pui în pâine;

Şi începând de mâine

Îţi dăm cu mulţumire,

Ca un semn de cinstire,

Al găinilor noastre întins departament:

Caută-ţi bine treaba.”

– “Pe seama mea te lasă”,

Răspunse oratorul şi, sărutându-i laba,

Se întoarse acasă.

În ziua viitoare,

Vulpea ca totdeauna veni la adunare;

Dar însă oblojită, pe subt barbă legată,

“Ce ai, de eşti astfel?” o întrebară toate.

“Îmi e rău de aseară, îmi e rău cât se poate,

Şi cu trebile ţării să mă lăsaţi în pace.

El nencetat gândeşte la al obştii folos.

Adio! sânt bolnavă: m-am înecat c-un os.”

 

Cunosc mulţi liberali, la vorbe ei se-ntrec,

Dar până în sfârşit cu oase se înec.