$$_

 Paris, anii 1930. O emigrantă rusă, originară din Tomsk, a zărit la o stație de autobuz din Nisa un anunț: un pictor căuta o asistentă. Lidia Delektorskaia, cu totul străină de lumea artelor plastice, îl vedea și îl auzea atunci pentru întâia oară pe marele Henri Matisse, care împlinise deja 63 de ani, iar ea avea doar 22. După câteva luni în care a pozat pentru grandiosul panou „Dansul”, Lidia a părăsit atelierul, însă curând soția artistului, Amélie, s-a îmbolnăvit grav, iar soții și-au amintit de tânăra rusoaică, harnică și demnă de încredere, chemând-o înapoi ca îngrijitoare.

Amélie nu se simțea amenințată, convinsă fiind că soțului ei nu îi plăceau femeile blonde. Nu îi plăceau... până când în viața lui a apărut Lidia. Ea a devenit pentru Matisse totul: muză, slujitoare, administratoare, sprijin indispensabil în aproape orice. Soția nu a putut îndura această apropiere. Amélie Matisse s-a mutat la fiica lor, la Paris, iar Henri și Lidia au rămas împreună.

În mare măsură datorită Lidiei, Matisse a trăit mult și a cunoscut fericirea în anii săi târzii. În 1941, i s-a diagnosticat cancerul; abia mai putea să meargă, dar a continuat să lucreze și a mai trăit încă treisprezece ani. Când artistul s-a stins, în 1954, Lidia și-a strâns lucrurile într-o singură zi și a părăsit pentru totdeauna casa lui. Nu a fost chemată la înmormântare. Pe tot parcursul șederii ei, Matisse îi dăruia de două ori pe an, la Crăciun și de ziua ei, câte o lucrare, știind că nu va primi nimic din moștenire și încercând să-i asigure astfel viitorul. În plus, din salariul ei modest, Lidia cumpăra din când în când, la prețuri rezonabile, desenele maestrului.

La moartea artistului, ea deținea o colecție remarcabilă de lucrări care ar fi putut să-i garanteze o viață luxoasă până la sfârșitul zilelor. Nu a vândut nici măcar una. A dăruit întreaga colecție Ermitajului și Muzeului Pușkin din Moscova.

„În semn de recunoștință”, guvernul sovietic i-a refuzat cetățenia pe care o solicitase. Adevărul e că, poate, acesta a fost cel mai bun lucru pe care i l-au putut face.

Lidia a trăit toată viața cu modestie și discreție, într-un mic apartament parizian, deplasându-se cu transportul public. A rămas cea mai respectată specialistă din lume în opera lui Matisse, refuzând însă ferm orice interviu.

În 1998, la vârsta de 87 de ani, Lidia Delektorskaia a părăsit această lume din propria voință. Cenușa ei odihnește într-un cimitir obișnuit din Pavlovsk.

În 2002, la Muzeul de Artă al lui A.S. Pușkin a avut loc expoziția „Lidia Delektorskaia — Henri Matisse. Privire din Moscova”, care a reunit peste 200 de lucrări, cărți și fotografii donate de ea. Iar în 2005, la Ermitaj, s-a deschis expoziția „Dar neprețuit. Dedicată Lidiei Nikolaevna Delektorskaia”.

Expoziția cuprindea peste 100 de creații de Matisse donate muzeului. În 2009, una dintre picturile maestrului a fost vândută la licitația „Christie’s” pentru 32 de milioane de euro.

© Ivan Șablov

❗ Povestea este reconstituită după mărturii ale contemporanilor și surse deschise; unele episoade sunt interpretate în cheie literară.

     Marcus de seară