$$$

 VIAȚA LUI JEAN MIHAIL

Unul dintre cei mai mari regizori români, „pionier al filmului românesc” a fost Jean Mihail (1896-1963). Debutează ca asistent la pelicula „Țigănușa de la iatac” (1923), realizată după nuvela lui Radu Rosetti. Primul său film lucrat independent este transpunerea pe ecran a nuvelei „Păcat” a lui I.L. Caragiale. Premiera filmului are loc la 23 octombrie 1924, la cinematograful „Bulevard-Palace”. Publicul şi presa au făcut o caldă primire filmului, remarcând în afara muncii regizorului şi operatorului (Vasile Gociu), câteva creaţii actoriceşti: George Aurelian, în rolul seminaristului Niţă, Ion Niculescu-Brună, în rolul lui Mitu şi alţii.

Cel de-al doilea film al lui Jean Mihail, „Manasse” (1925) ecranizare a piesei cu acelaşi titlu a lui Ronetti Steman, face parte din puţinele pelicule de la începuturile cinematografiei noastre care se mai păstrează în Arhiva naţională de filme. Piesa „Manasse” era cunoscută, mai ales datorită unor remarcabile interpretări actoriceşti (în rolul titular – Constantin Nottara la Bucureşti şi Gheorghe Cârjă la Iaşi). În film, rolul principal este interpretat de Romald Bulfinski, alături de Maria Ciucurescu (Sara), Ion Constantiniu ( Emil Horn), George Aurelian (judecătorul Frunză), Al. Finţi (Lazăr), Dorina Demetrescu (Lelia).

Întrucât „Manasse” reprezintă una din producţiile cele mai interesante ale filmului mut din România, ca naraţiune cinematografică, imagine, ritm, interpretare actoricească, merită a fi amintite condiţiile în care a fost făcut. Platoul de filmare a fost scena teatrului Comedia (Compania Bulandra), iar decorurile, mobila, recuzita – împrumutate de la teatru. Filmările începeau noaptea, după terminarea spectacolului, şi ţineau până a doua zi dimineaţa, când teatrul îşi relua repetiţiile. Pentru iluminarea decorurilor erau folosite unele reflectoare improvizate, iar altele împrumutate de la diverse ateliere fotografice din Bucureşti şi care, dimineaţa, erau restituite fotografilor. Regizorul îşi începea munca, machiind el singur o bună parte dintre interpreţi.

În perioada filmului mut, numele lui Jean Mihail reapare pe ecran în producţii realitate de diverse companii străine, care şi-au trimis reprezentanţi în România. În 1927, regizează „Lia”, în care George Vraca are o creaţie remarcabilă. În 1928, „Povara”, având ca interpreţi principali pe Elvira Godeanu şi V. Valentineanu. În 1929, Jean Mihail regizează „Viața unu oraş”, cu un singur actor – Geo Maican, celelalte roluri fiind interpretate de neprofesionişti.

În filmul sonor, Jean Mihail debutează cu „Chemarea dragostei”, înregistrarea sonoră fiind realizată la studiourile „Hunnia” din Budapesta, având ca interpreţi pe Ema Romano, Ion Manu, Stroe Atanasiu, pe baritonul Al. Lupescu şi pe cântăreţul popular Zavaidoc. În 1933, într-o pauză de trei săptămâni, între două filme ale studiourilor „Hunnia”, este angajat să realizeze filmul poliţist „Trenul fantomă”. Având colaborator la scenariu pe Victor Eftimiu, iar în distribuţie actori de frunte ca Tony Bulandra, Gh. Storin, „Trenul fantomă” se impune ca o realizare remarcabilă.

În 1934, în colaborare cu N.D. Cocea, regizează versiunea românească a filmului „Prima dragoste”. După aceasta, încep ani grei pentru cineaști. Jean Mihail abia izbuteşte până la terminarea celui de-al doilea război mondial să realizeze câteva acte de film documentar. Pot fi reţinute imagini din filmul „Privelişti din Deltă” (1934) sau „CFR – o simfonie a muncii” (1938), după un scenariu de Ionel Teodoreanu.

După cel de-al doilea război mondial, filmul documentar „Rapsodia rustică” (1945) stă mărturie pentru sensibilitatea şi spiritul de observaţie ale regizorului, el plasându-se pe locul II printre documentarele prezentate la Festivalul internaţional al filmului de la Cannes din 1946. Din păcate, ca mulţi alţii, regizorul Jean Mihail se aliniază la doctrina oficială a comunismului abia instaurat în România după 1945, producând filme de propagandă stalinistă, ca „Poporul român în luptă pentru democraţie” (1946) sau „Naţionalizarea” (1948).

În 1953, Jean Mihail regizează un film greu pentru vârsta și puterile lui fizice – „Brigada lui Ionuț”, film care aducea pentru prima oară pe ecran pe mineri. Pasiunea lui de a ridica muncitorul la rang de erou îl face să încerce în 1956 un film din mediul muncitorilor forestieri, „Râpa dracului”, care a fost, de fapt, şi ultimul film regizat de Jean Mihail.