$$$

 CAVALERIA ROMÂNĂ ÎN BĂTĂLIA DE LA STALINGRAD, ANUL 1943

Observatorii străini (scrie un site rus) au remarcat în repetate rânduri că, în comparație cu diviziile de infanterie obișnuite, în cavaleria română domnea o disciplină înaltă și un spirit de fraternitate militară.

Diviziile 4 Infanterie (comandant – general de divizie Barbu Alinescu, iar de la 27 noiembrie colonel Ion A. Dumitriu), 8 (comandant – general de brigadă Radu Korné) şi 5 (comandant – colonel Dumitru Popescu) Cavalerie au rămas singurele mari unităţi ale Armatei 4 române pe care se mai putea conta după atacul din 19 noiembrie 1942. 

Responsabilii militari români din epocă au apreciat că dezastrul de la Stalingrad s-a datorat, în principal, datorită numărului şi performanţelor tancurilor sovietice KW-1 şi T-34, invulnerabile la tunurile anticar, calibrul 37 şi 47 mm, şi chiar la proiectilele de ruptură ale tunurilor de 75 mm şi obuzierelor de calibrul 100 mm. 

„Pe frontul Armatei 3 toate atacurile inamice date pe bază de infanterie au fost zdrobite în faţa poziţiei noastre, cu pierderi considerabile pentru inamic. Cel mai sublim eroism nu a izbutit însă să oprescă valurile de KW-1 şi T-34, atât la Kleţkaia şi pe valea Ţuţkan, ca şi în capul de pod german al Cirului, la diviziile 62 şi 294 germane.” (Alesandru Duţu, Între Wehrmacht şi Armata Roşie)

După dezastrul de la Stalingrad în 1943, trupele de cavalerie române au fost practic anihilate, supraviețuitorii fiind dispersați sau reintegrați în alte unități. Bătălia a însemnat pierderea masivă a unui număr mare de cai și oameni, contribuind la desființarea efectivă a unităților de cavalerie românești ca forțe combative distincte, care au fost integrate în unități de infanterie sau de tancuri.

Pierderi masive: Trupele de cavalerie române, cum ar fi Divizia 5 Cavalerie, au suferit pierderi enorme în timpul bătăliei de la Stalingrad, în special în timpul retragerii din fața încercuirii sovietice.

Anihilarea unităților: Pierderile în oameni și cai au fost atât de mari încât multe dintre unitățile de cavalerie au fost practic anihilate.

Reorganizarea și integrarea: Supraviețuitorii au fost fie dispersați, fie reintegrați în alte unități, mai ales în infanterie sau în unități blindate/motorizate care erau în curs de formare, marcând sfârșitul cavaleriei române ca forță de luptă distinctă.

A mai rămas doar o singură divizie, Divizia 1 Cavalerie, reconstituită din resturile unităților supraviețuitoare. Celelalte divizii de cavalerie care au participat la bătălie au fost decimate: 

Divizia 5 Cavalerie: A fost scoasă din subordinea Corpului de Cavalerie și a suferit pierderi masive.

Divizia 6 Cavalerie: A fost distrusă aproape în întregime în timpul luptelor.

Divizia 9 Cavalerie: A suferit pierderi irecuperabile. 

Divizia 1 Cavalerie, unitatea care a reușit să se reorganizeze, a continuat lupta pe frontul de Est, participând la campania din Crimeea și la eliberarea Moldovei în 1944. 

Lupta a durat din august 1942 până în februarie 1943 și a implicat armate masive de ambele părți. Estimările variază, dar istoricii sunt, în general, de acord că numărul total de victime - morți, răniți, dispăruți și capturați - a fost între 1,8 și 2 milioane. Această cifră include atât forțele Axei conduse de germani, cât și Armata Roșie Sovietică, împreună cu civilii care au fost prinși în orașul asediat.

Pentru partea Axei, care includea trupe germane, italiene, române și maghiare, pierderile au fost catastrofale. A 6-a Armată Germană, încercuită la Stalingrad, a fost aproape în întregime distrusă. Din cei aproximativ 330.000 de oameni prinși în încercuirea sovietică, mai puțin de 100.000 au fost luați prizonieri și doar aproximativ 5.000 până la 6.000 s-ar mai întoarce vreodată acasă după război. În general, victimele Axei la Stalingrad sunt estimate la aproximativ 800.000 până la 900.000.