$$$

 S-a întâmplat în 16 decembrie1770: În această zi, s-a născut Ludwig van Beethoven, compozitor german. Ludwig van Beethoven (n. Bonn - d. 26 martie 1827, Viena) a fost un compozitor german, recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii. Beethoven este considerat un compozitor de tranziţie între perioadele clasică şi romantică ale muzicii.

Ludwig van Beethoven s-a născut la Bonn, Germania, ca fiu al lui Johann van Beethoven (1740-1792), de origine flamandă şi al Magdalenei Keverich van Beethoven (1744-1787). Până relativ recent ziua de 16 decembrie este considerată, în multe lucrări de referinţă, ca fiind data de naştere a lui Beethoven deoarece se ştie că el a fost botezat pe 17 decembrie, ori la vremea respectivă copiii erau botezaţi la o zi după naştere. Oricum această presupunere este încă privită cu rezerve la ora actuală.

Mediul familial nu îi era tocmai favorabil, sub autoritatea capricioasă a tatălui, un cântăreţ de curte mediocru, alcoolic notoriu. Observând însă talentul muzical precoce al fiului său, acesta a încercat să facă, fără succes, din micul Ludwig un copil-minune, asemenea lui Wolfgang Amadeus Mozart. Beethoven a început să ia lecţii de muzică, în jurul vârstei de 10 ani, cu organistul Christian Gottlob Neefe. Acesta recunoaşte dotarea muzicală excepţională a tânărului Beethoven şi, cu sprijinul Arhiepiscopului din Bonn, Maximilian Franz, îi facilitează în 1787 o călătorie la Viena. Aici ia probabil câteva lecţii cu Mozart, dar trebuie să se întoarcă după scurt timp la Bonn, din cauza înbolnăvirii şi morţii mamei sale. În următorii patru ani lucrează cu capela curţii şi cu orchestra teatrului din Bonn, având astfel prilejul să-şi îmbogăţească cunoştinţele muzicale cu operele aflate în circulaţie în acel timp. În această perioadă compune o Cantată cu ocazia morţii împăratului Iosif al II-lea.

În noiembrie 1792, Beethoven pleacă pentru a doua oară la Viena, unde devine elevul lui Joseph Haydn, mai târziu şi al lui Antonio Salieri. În capitala imperiului habsburgic, Beethoven reuşeşte să câştige favorurile aristocraţiei vieneze prin concerte private, cu care ocazie capătă faima de virtuos pianist şi de compozitor. Graţie acestor relaţii şi a contactelor cu casele de editură, care îi publică unele compoziţii, Beethoven reuşeşte să dobândească o independenţă, pe care şi-a dorit-o cândva şi Mozart. În martie 1795 apare pentru prima dată în faţa publicului vienez executând primul său concert pentru pian şi orchestră. Urmează o serie de concerte la Praga, Dresda, Berlin şi Preßburg (Bratislava). După primele sonate pentru pian - printre care sonata op. 13 „Patetica" - , Beethoven deschide, începând cu anul 1798, seria cvartetelor de coarde, compune şi prima lui simfonie, în Do-major. 

În acelaşi timp apar primele semne ale scăderii auzului, ceea ce îl face să se izoleze tot mai mult de societate. În celebrul „Testament de la Heiligenstadt" (1802) Beethoven se adresează fratelui său, înspăimântat de surzenia sa tot mai accentuată. Totuşi, tocmai în aceşti ani, Beethoven compune o serie de opere desăvârşite ale stilului clasic de maturitate, cum sunt cele trei sonate pentru pian op. 31, simfonia III-a „Eroica", apoi sonata pentru pian op. 57 „Appassionata", concertul pentru vioară şi orchestră, simfoniile a V-a (a „Destinului") şi a VI-a („Pastorala"). În aceste compoziţii se observă deosebirile faţă de operele compuse în primii săi ani în Viena: orchestra devine principalul „instrument" al lui Beethoven, chiar şi operele compuse pentru instrumente soliste au un caracter orchestral. Prin anul 1818, Beethoven devine complet surd, singura modalitate de a comunica cu interlocutorii erau „caietele de conversaţii", în care aceştia scriau în loc să vorbească. Surditatea nu i-a întrerupt însă creaţia artistică, în 1819 compune „Variaţiile-Diabelli" pentru pian, în 1820 se execută prima versiune a „Missei Solemnis", realizează ultimele sale sonate pentru pian şi cvartetele de coarde, în sfârşit, Simfonia a IX-a. În ziua de 7 mai 1824 a avut loc la Viena prima audiţie a Simfoniei a IX-a. Succesul a fost triumfal, s-ar putea spune revoluţionar. Beethoven a fost întâmpinat cu cinci salve de aplauze, când, potrivit etichetei, însăşi familia imperială era salutată la intrarea în sală doar cu trei salve. Simfonia a dezlănţuit un entuziasm delirant, multă lume plângea. Beethoven, care se găsea pe scenă cu faţa la orchestră, nu percepea nimic din cele ce se petreceau în sală, unde lumea ridicată în picioare striga şi îşi agita pălăriile. Una din soliste l-a întors pe Beethoven cu faţa la public, putând astfel să-şi trăiască triumful.

Tot mai bolnav, fiind ţintuit la pat încă din decembrie 1826, Beethoven moare la 26 martie 1827, în urma unei boli de ficat. La înmormântarea în cimitirul Währinger au luat parte mii de locuitori ai Vienei, cuvântul de adio l-a rostit poetul Franz Grillparzer. A fost ulterior de două ori exhumat şi reîngropat in Cimitirul Central (Zentralfriedhof) din Viena.

Producţia muzicală a lui Beethoven este considerată în mod tradiţional ca o punte între Clasicism şi Romantism şi se poate împărţi în trei perioade:

- Prima perioadă (1790-1802), cuprinzând compoziţiile din tinereţe de la Bonn şi primii ani în Viena, reprezintă continuarea stilului lui Haydn şi Mozart, şi desăvârşesc clasicismul vienez ajuns la maturitate. Un exemplu îl constitue cvartetul de coarde în La-major op. 18, foarte apropiat de compoziţiile similare ale lui Mozart.

- A doua perioadă (1807-1812), aşa zisul „ciclu eroic", cuprinde compoziţii ca simfonia III-a (Eroica), concertele pentru pian şi orchestră nr.4 şi 5 (Imperialul), sonata pentru pian Appassionata. În toate aceste opere se remarcă profunzimea temelor, contrastele dramatice şi noutăţile armonice, neîntâlnite încă la predecesorii săi.supranumit „titanicul de la Bonn”.

- A treia perioadă se profilează din anul 1813. Compoziţiile din această perioadă nu mai pot fi grupate pe cicluri, fiecare din ele se prezintă cu o proprie şi puternică individualitate, eliberate de convenţiile tradiţionale. În muzica instrumentală introduce recitative şi arii, în fugi, variaţiuni şi elemente lirice, mereu în căutare de noi moduri de expresie. Cele două opere importante din această ultimă perioadă, a 9-a şiMissa solemnis, se depărtează complet de genul tradiţional: astfel în finalul simfoniei se introduce o partitură pentru solişti vocali şi cor, în timp ce Missa solemnis iese din tiparele messelor liturgice, devenind o confruntare subiectivă cu divinitatea.

El a lăsat posterităţii opere nemuritoare, printre care:

-9 simfonii ( a 3-a Eroica, a 5-a a Destinului, a 6-a Pastorala, a 9-a cu finalul Odă bucuriei pe versuri de Friedrich von Schiller, adoptată ca imn oficial al Uniunii Europene)

-5 concerte pentru pian şi orchestră (remarcabile al 4-lea şi al 5-lea Imperialul)

-Un concert pentru vioară şi orchestră

-Missa solemnis

-32 Sonate pentru pian (printre care a 8-a Patetica, a 14-a Sonata Lunii, a 23-a Appassionata)

-Sonate pentru vioară şi pian (mai cunoscută Sonata Kreutzer)

-16 cvartete pentru coarde

- Opera Fidelio

Surse:

http://www.romania-muzical.ro/emisiuni/portret-de-compozitor-ludwig-van-beethoven/218

https://www.biography.com/musician/ludwig-van-beethoven

https://www.britannica.com/biography/Ludwig-van-Beethoven

https://editiadedimineata.ro/ludwig-van-beethoven-o-viata-dedicata-marilor-simfonii/

https://www.bbc.co.uk/music/artists/1f9df192-a621-4f54-8850-2c5373b7eac9

http://www.ziare.com/cultura/istoria-culturii-si-civilizatiei/beethoven-un-monstru-sacru-la-aniversare-1061695

https://www.societateamuzicala.ro/societateaculturala/beethoven-ludwig-van-beethoven

$$$

 S-a întâmplat în 16 decembrie1775: În această zi, s-a născut romanciera engleză Jane Austen. Jane Austen (n. Steventon, Hampshire, Anglia, d. 18 iulie 1817, Winchester, Hampshire, Anglia) a fost o romancieră engleză realistă din perioada romantică pre-victoriană. Datorită viziunii sale complex-realiste a vieţii interioare a femeilor şi nu numai, Austen a devenit fără îndoială cea mai notabilă scriitoare a epocii sale, cu o influenţă deosebită asupra tuturor cititorilor săi. 

S-a născut într-o familie mare şi unită alături de care şi-a trăit toată viaţa. La început educaţia şi-a primit-o de la tatăl şi de la fraţii ei, dar şi prin intermediul cititului. Educaţia sa formală a luat sfârşit când a părăsit şcoala Mânăstirii din Reading după un an şi jumatate, cu puţin înainte de a împlini unsprezece ani. Cam pe atunci a început să scrie ceea ce tatăl ei numea „Povestiri într-un stil cu totul nou”. Când avea optsprezece sau nouăsprezece ani a scris primul său roman, Elinor şi Marianne. Apoi s-a îndrăgostit. Jane l-a întalnit pe Tom Lefroy la Hampshire în anul 1795. La jumătatea lunii ianuarie, el a plecat la Londra pentru a studia dreptul. Jane l-a văzut din nou la Londra în august, însa nu se mai cunoaşte nimic despre relaţia lor până în toamna lui 1798 când s-au despărţit. Aceşti doi ani s-au numarat printre cei mai fructuoşi din viaţa lui Jane. După ce s-a întors de la Londra a scris Mândrie şi prejudecată, apoi a rescris Elinor şi Marianne sub titlul de Raţiune şi simţire şi, în final, Mânăstirea Northanger, pe care l-a terminat în 1799. 

Nu a mai scris vreun roman timp de peste zece ani. Apoi, în decembrie 1802 un tânăr bogat o cere de soţie pe Jane şi ea acceptă. A doua zi, işi retrage acceptul. La câteva luni mai târziu vinde Mânăstirea Northanger unui editor pentru 10 £ dar aşteapta în zadar publicarea cărţii. Tatăl ei moare în 1805. În 1809 se muta în Chawton, satul Hampshire unde îşi lansează în sfârşit, cariera de romancieră. A terminat Persuasiune cam la un an înainte de moartea sa provocată de boala Addison pe 18 iulie 1817. Suportul stabil al familiei sale a fost esenţial în dezvoltarea lui Austen într-un scriitor profesionist. Perioada în care Jane şi-a dezvoltat capacităţile artistice au început în adolescenţă şi a durat până la vârsta de treizeci şi cinci de ani.

În această perioadă, ea a scris trei romane importante şi l-a început pe al patrulea. Din 1811 până în 1815, prin apariţia romanelor „Raţiune şi simţire”(1811), „Mândrie şi prejudecată”(1813), „Parcul Mansfield” (1814) şi „Emma”(1815), ea a obţinut success ca scriitor. A mai scris alte două romane, „Mănăstirea Northanger” (scris între anii 1798 - 1799 şi revizuit mai târziu) şi „Persuasiune”, ambele publicate după moartea sa în 1817, şi l-a început pe un al treilea (denumit eventual „Sanditon”), dar a decedat înaintea finalizării sale.

Surse:

https://www.ro.biography.name/scriitori/9-anglia-uk/458-jane-austen-1775-1817

https://www.britannica.com/biography/Jane-Austen

https://serialreaders.com/3382-biografie-jane-austen.html

https://www.scribd.com/doc/287248403/Jane-Austen

https://www.bzi.ro/jane-austen-romanciera-engleza-realista-din-perioada-romantica-pre-victoriana-769450

https://www.ziuaconstanta.ro/divertisment/stiati-ca/stiati-ca-jane-austen-cea-care-a-deschis-calea-urmatoarei-generatii-de-femei-scriitoare-576087.html

$$$

 S-a întâmplat în 16 decembrie1859: În această zi, s-a născut profesorul Vasile Tarnavschi, unul dintre teologii de seamă ai Ortodoxiei române, specializat în „Vechiul Testament"; decan al Facultăţii de Teologie, rector al Universităţii din Cernăuţi (1918-1920) (d. 1945). A urmat liceul în oraşul Suceava. Este licenţiat al Facultăţii de Teologie din Cernăuţi. Aceeaşi instituţie îi conferă şi titlul de Doctor în Teologie în 1884. Îşi continuă studiile postuniversitare în vederea specializării pentru exegeza biblică şi limbi semitice, la Viena, Breslau (Wroclaw) şi Berlin (1898-1900). 

A funcţionat ca preot în Stroieşti-Suceava şi la Cernăuţi. Este profesor docent, profesor extraordinar şi apoi titular la Catedra de Studiul Biblic al Vechiului Testament şi Limba ebraică de la Facultatea de Teologie din Cernăuţi. În cadrul aceleaşi facultăţi a suplinit pentru o vreme şi Catedra de Teologie Practică şi a predat cursuri opţionale de aramaică, siriană şi arabă.În cinci rânduri a îndeplinit funcţia de decan al Facultăţii de Teologie, în perioada 1912-1920, şi apoi pe cea de rector al Universităţii din Cernăuţi. Ca director şi redactor al revistei „Candela” şi preşedinte al Asociaţiei Clerului din Bucovina 1923-1924, ca profesor şi teolog, Vasile Tarnavschi s-a impus ca un exeget de referinţă al secolului trecut. Cercetările sale de exegeză şi teologie biblică s-au concretizat prin publicarea cunoscutelor volume de Introducere în sfintele cărţi ale Testamentului Vechi (Cernăuţi, 1928, 656 p.) şi Arheologie biblică (Cernăuţi, 1930, 710 p.). Cel de-al doilea volum, pentru elementele generale, deşi au trecut opt decenii, nu şi-a pierdut cu totul actualitatea. 

Considerat de către specialiştii în domeniu ca un exeget de referinţă pentru teologia şi exegeza biblică vechi testamentară, Vasile Tarnavschi a încetat din viaţă în Bucureşti pe 4 februarie 1945.

Surse:

http://biserica.org/WhosWho/DTR/T/VasileTarnavschi.html

http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/foiadiecesana/1945/BCUCLUJ_FP_279423_1945_060_013.pdf

https://www.mvu.ro/index.php/2018/09/17/vasile-tarnavschi-1858-1945/

https://basilica.ro/16-decembrie-1859-s-a-nascut-in-mihoveni-jud-suceava-preotul-profesor-vasile-tarnavschi/

https://www.crestinortodox.ro/dictionarul-teologilor-romani/vasile-tarnavschi-84761.html

$$$

 S-a întâmplat în 16 decembrie1894: În această zi, a murit arhitectul Alexandru Orăscu; promotor al clasicismului (clădirea veche a Universităţii şi hotelul „Bulevard" din Bucureşti, hotelul „Continental" din Constanţa ş.a.); primul preşedinte al Societăţii Arhitecţilor Români (1891-1894); participant la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; preşedinte al Ligii Culturale (1890-1892). 

Alexandru Hristea Orăscu, cunoscut mai ales ca Alexandru Orăscu (n. 30 iulie 1817, Bucureşti - d. Bucureşti) a fost un arhitect, planificator urban şi profesor universitar român. Între 1885 - 1889 Orăscu a fost rector al Universităţii Bucureşti, iar între1890 - 1892 preşedintele Ligii Culturale.În anii 1840, atunci când arhitectul catalan - român Xavier Villacrosse a fost numit arhitect şef al oraşului, funcţie pe care a îndeplinit-o între 1840 şi 1848, adjunctul său a fost arhitectul Alexandru Hristea Orăscu. Ulterior, a participat la Revoluţia de la 1848, respectiv a avut şi o carieră de politician, iar în 1876 a fost ministru al Cultelor şi Instrucţiunii publice. Între anii 1891 - 1894 a fost primul preşedinte al Societăţii Arhitecţilor Români.

Ca arhitect, a fost un promotor al clasicismului, după planurile sale fiind ridicate Universitatea din Bucureşti (sediul vechi), Hotelul Continental din Constanţa, Biserica Domniţa Bălaşa şi Catedrala Mitropolitană din IaşiBiserica Domniţa Bălaşa din Bucureşti a fost construită în anii 1881 - 1885, în stil neoromantic şi neobizantin după planurile de arhitectură întocmite de Alexandru Hristea Orăscu împreună cu Carol Benesch şi Hartman şi avizate de André Lecomte du Noüy. Are un plan în formă de cruce, la care se adaugă absida poligonală a altarului.Numele bisericii provine de la prima biserică ridicată pe acest loc, în anii 1743-1744, ctitorită fiind de Domniţa Bălaşa, cea de a şasea fiică a domnitorului Constantin Brâncoveanu şi de soţul ei, marele ban Manolache Rangabe, zis Lambrino. Această primă biserică fost demolată în 1871. Pe locul altarului, în 1883 s-a pus o piatră comemorativă. În 1750, Domniţa Bălaşa a înălţat alături de prima ctitorie, pe locul bisericii actuale, o a doua biserică, cu hramul Înălţarea Domnului, lângă care a înfiinţat o şcoală şi un azil de bătrâni. 

Clădirea bisericii, şubrezită de cutermurul 1838, a fost demolată. Biserica este declarată monument istoric şi este înscrisă în Lista monumentelor istorice din România/Bucureşti/Sector 5 cu cod LMI B-II-m-A-19682, sub denumirea de Biserica „Înălţarea Domnului" - Domniţa Bălaşa. În interiorul bisericii, între pronaos şi naos, pe partea dreaptă se găseşte mormântul domniţei Bălaşa. Prin 1884 sculptorul Ion Georgescu i-a făcut monumentul funerar, din marmură albă.

Surse:

http://galeriaportretelor.ro/item/alexandru-orascu/

https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/alexandru-orascu-arhitectul-universitatii-din-bucuresti-i-de-emanuel-badescu-10833531

https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/alexandru-orascu-arhitectul-universitatii-din-bucuresti-ii-de-emanuel-badescu-galerie-foto-10867860

https://arhivadearhitectura.ro/arhitecti/alexandru-orascu/

https://www.bzi.ro/alexandru-orascu-autorul-planului-orascu-al-bucurestilor-767708

$$$

 S-a întâmplat în 16 decembrie1910: La această dată, a avut loc, la Issy les Moulineaux (lângă Paris), primul zbor experimental din lume al unui avion cu motor cu reacţie (avionul „Coandă 1910"), inventat, construit şi pilotat de inginerul român Henri Coandă, pionier al aviaţiei mondiale; datorită acestei realizări, Coandă a intrat în istoria aviaţiei sub denumirea de „părintele aviaţiei aeroreactive". A urmat Şcoala superioară de aeronautică şi construcţii, nou înfiinţată la Paris în 1909, al cărei absolvent devine în anul următor, 1910, ca şef al primei promoţii de ingineri aeronautici. 

Cu sprijinul inginerului Gustave Eiffel şi al savantului Paul Painlevé, Henri Coandă a efectuat experimentele aerodinamice prealabile şi a construit în atelierul de carosaj al lui Joachim Caproni primul avion cu propulsie reactivă, de fapt, un avion cu reacţie, fără elice, numit convenţional Coandă-1910 pe care l-a prezentat la al doilea Salon internaţional aeronautic de la Paris 1910. În timpul unei încercări de zbor din decembrie 1910, pe aeroportul Issy-les-Moulineaux de lângă Paris, aparatul pilotat de Henri Coandă a scăpat de sub control din cauza lipsei lui de experienţă, s-a lovit de un zid de la marginea terenului de decolare şi a luat foc. Din fericire, Coandă a fost proiectat din avion înaintea impactului, alegându-se doar cu spaima şi câteva contuzii minore pe faţă şi pe mâini. Pentru o perioadă de timp, Coandă a abandonat experimentele datorită lipsei de interes din partea publicului şi savanţilor vremii. Între 1911-1914 Henri Coandă a lucrat ca director tehnic la Uzinele de aviaţie din Bristol, Anglia şi a construit avioane cu elice de mare performanţă, de concepţie proprie. În următorii ani s-a întors în Franţa, unde a construit un avion de recunoaştere 1916 foarte apreciat în epocă, prima sanie-automobil propulsată de un motor cu reacţie, primul tren aerodinamic din lume şi altele. 

În 1934 a obţinut un brevet de invenţie francez pentru Procedeu şi dispozitiv pentru devierea unui curent de fluid ce pătrunde într-un alt fluid, care se referă la fenomenul numit astăzi Efectul Coandă; descoperirea l-a condus către alte cercetări importante aplicative. Henri Coandă a revenit definitiv în ţară în 1969 ca director al Institutului de creaţie ştiinţifică şi tehnică (INCREST), iar în anul următor, 1970, a fost numit membru al Academiei Române. Henri Coandă a murit la Bucureşti, pe data de 25 noiembrie 1972, la vârsta de 86 de ani.

Surse:

Dicționarul 1866-2003 — Membrii Academiei Române, Ed. Enciclopedică / Ed. Academiei Române

https://radioromaniacultural.ro/portret-henri-coanda-un-savant-genial-descoperitorul-elixirului-vietii-seculare/

https://www.agerpres.ro/documentare/2018/10/11/romani-celebri-henri-coanda-parintele-avionului-cu-reactie--191053

https://radiochisinau.md/documentar-45-de-ani-de-la-moartea-inventatorului-henri-coanda-creatorul-primului-avion-cu-reactie---59766.html

$$$

 S-a întâmplat în 16 decembrie1944: În timpul celui de-al doilea război mondial, avea loc ultima ofensivă germană în Vest, „Ofensiva din Ardeni". Ultima mare ofensivă germană de pe frontul de vest a început în zorii zilei de 16 decembrie 1944, la ora 5.30, după o puternică pregătire de artilerie executată de către Armata 6 Blindată SS. La 30 ianuarie 1945, după o retragere lentă şi costisitoare pentru ambele părţi, trupele germane au revenit pe poziţiile de plecare. Ofensiva din Ardeni s-a încheiat cu un eşec. Hitler a pierdut şi ultima carte câştigătoare.

În toamna anului 1944, trupele germane se confruntau cu o situaţie disperată. Luptând pe fronturi întinse pe mii de kilometri şi aflându-se în război cu lumea întreagă, Wermachtul era obligat la o defensivă continuă. Având încă în memorie răsunătoarele victorii din 1939-1940, Hitler a jucat o ultimă carte pe mâna „războiului-fulger”, tactica preferată a maşinii de război germane. Factorul surpriză avea să fie una dintre principalele caracteristici ale bătăliei din Ardeni.Decizia ofensivei a fost luată de Hitler la 26 septembrie 1944. Într-o discuţie cu Jodl, dictatorul spunea următoarele: „Situaţia noastră este disperată. Nu avem nimic de câştigat rămânând în defensivă.” Planul lui Hitler prevedea o ofensivă ca în 1940, cu trecerea Meusei între Namur şi Liege şi apoi o acţiune spre nord, până la Bruxelles şi Anvers. Ţinta finală era portul Anvers, vital pentru aprovizionarea Aliaţilor.

La jumătatea lunii octombrie, Hitler i-a convocat pe comandanţii frontului de vest, mareşalii von Rundstedt şi Model, pe care i-a pus la punct cu planurile ofensivei. Deşi aceştia s-au pronunţat categoric împotriva acţiunii, arătând că nu dispun de aviaţie şi că trupele disponibile nu ajung nici măcar pentru o ofensivă limitată, nu mai era nimic de făcut: Hitler luase decizia. Comanda generală a operaţiunii a fost încredinţată mareşalului von Rundstedt.La 10 decembrie 1944, în faţa comandanţilor germani de pe frontul de vest, Hitler declara următoarele: „Această ofensivă ne va decide soarta: viaţa sau moartea; ofensiva va fi un război fără scrupule şi fără milă, un val de groază trebuie să-l preceadă, orice rezistenţă va trebui zdrobită prin teroare.”

Pe întreg frontul de vest, Wermachtul dispunea de 68 de divizii, faţă de cele 61 ale Aliaţilor occidentali. OKW-ul planificase participarea la atacul din Ardeni a 29 de divizii germane, dintre care 12 blindate, împotriva celor 8 divizii, dintre care una blindată, din compunerea Corpurilor V şi VIII americane. Atacul fulgerător al trupelor germane de sub comanda generalilor G.von Zangen, E.Brandenbruger, Sepp Dietrich şi Hesso von Manteffel, cu obiectivul Anvers şi Bruxelles, a luat prin surprindere Aliaţii.

Ultima mare ofensivă germană de pe frontul de vest a început în zorii zilei de 16 decembrie 1944, la ora 5.30, după o puternică pregătire de artilerie executată de către Armata 6 blindată SS. Pe o ceaţă densă şi fără proiectoare, Model a declanşat atacul. Valul de foc german avea să se abată asupra zonei în care se aflau cantonate unităţile Corpurilor V şi VIII americane. Ultimul „blitzkrieg” german a început la ora 8:00 şi a angrenat 250.000 de soldaţi germani, mii de avioane şi tancuri, pe un front de 140 de kilometri, de la Monschau la Echternach. Marea pădure a Ardenilor acoperă un platou întins tăiat de văi şi torente şi presărat de râpe. Drumurile erau proaste şi aproape impracticabile iarna, părând cel mai prost loc pentru declanşarea unei ofensive motorizate. Germanii au organizat alte două acţiuni în sprijinul ofensivei: un desant aerian realizat de 1.200 de paraşutişti şi o infiltrare în spatele liniilor inamice cu scopul de a ocupa trei poduri peste Meuse. Obiectivul ofensivei germane era distrugerea unei treimi din diviziile aliate din vest.

Tancurile grele germane au trecut de liniile americane în timp ce mii de tunuri pulverizau spatele frontului. Operaţiunea „Strajă la Rin” fusese declanşată cu succes de germani. La început, înaintarea a fost destul de lentă, dar Dietrich şi Manteuffel nu şi-au atins la timp obiectivele propuse. Paraşutiştii germani au fost lansaţi greşit, nu s-au putut grupa şi mulţi au fost capturaţi fără luptă. În alte zone, germanii au obţinut succese importante. La 21 decembrie, au fost cucerite Saint-Vith, Saint-Hubert, Libramont şi Rochefort. Doar Bastogne a rezistat cu încăpăţânare.Germanii au înaintat pe toate direcţiile, iar vremea proastă i-a lipsit pe americani de puternica lor aviaţie. Pe 22 decembrie, un tanc german a ajuns la fluviul Meuse. A fost singurul, pentru că frontul s-a stabilizat. 

Generalul Omar N. Bradley a crezut, iniţial, că este vorba despre un atac de diversiune, însă veştile au început să curgă extrem de repede: frontul din Ardeni tăiat în două, regimente întregi ale armatei americane încercuite de către unităţile germane, fără putinţă de scăpare, lipsă de armament şi de muniţii, lipsă de soldaţi, zece mii de americani capturaţi de către germani, drumul spre Meuse deschis în faţa unităţilor germane. Dezastrul era total, iar spectrul reeditării campaniei germane din mai-iunie 1940 plutea, din nou, deasupra Parisului. Strategii aliaţi şi-au revenit din şocul surprizei. La 22 decembrie, dată la care tancurile germane s-au oprit din cauza lipsei de combustibil, aliaţii au reuşit să aducă suficiente întăriri pentru a prelua superioritatea numerică. În dimineaţa zilei de 23 decembrie, von Rundstedt a primit ştirea că cerul s-a înseninat pe toată lungimea frontului şi că mii de avioane aliate se aflau deja în aer. Drumuri, poduri şi convoaie de aprovizionare au fost distruse. Totul era pierdut pentru germani. Combustibilul nu mai putea ajunge la tancuri.

A doua zi, mulţi comandanţi germani care credeau că merg spre victorie au primit în locul cisternelor cu benzină ordinul stupefiant de a distruge vehiculele rămase fără carburanţi şi de a începe retragerea în grupuri spre est. În acest timp, aliaţii atacau. Diviziile Wermachtului s-au retras lent pe toată lungimea frontului, măcinate de bombardamente aeriene. Aviaţia germană nu a reacţionat.Totuşi, în dimineaţa zilei de 1 ianuarie 1945, Luftwaffe a încercat marea lovitură, concomitent cu o diversiune terestră în Alsacia, constând în atacul declanşat de opt divizii germane. În zori, peste o mie de avioane de luptă germane au atacat 27 de aerodromuri aliate. Aliaţii au pierdut 800 de avioane, germanii în jur de 300, însă Luftwaffe şi-a consumat tot combustibilul în această acţiune şi nu a putut specula victoria obţinută.La 30 ianuarie 1945, după o retragere lentă şi costisitoare pentru ambele părţi, trupele germane au revenit pe poziţiile de plecare. Ofensiva din Ardeni s-a încheiat cu un eşec. Hitler a pierdut şi ultima carte câştigătoare. Cu toate acestea, ofensiva este considerată una dintre cele mai îndrăzneţe operaţii din cadrul războiului.În documentele germane, această operaţie a fost numită „Afacerea lui Cristos”. Aliaţii şi-au refăcut pierderile în circa două săptămâni, în vreme ce Germania şi-a epuizat ultimele rezerve militare în Vest.

Bătălia de la Bastogne reprezintă unul dintre cele mai dure episoade ale bătăliei din Ardeni, desfăşurată în zilele de Crăciun ale anului 1944. Eroismul soldaţilor din DIvizia 101 Aeropurtată americană a rămas legendară în istoria războaielor.Confruntarea de la Bastogne a început la 17 decembrie 1944, la ora 13:20, când Gruparea de luptă B din Divizia 10 Blindată americană, care se afla în zona Saer, a început să se deplaseze către frontiera franco-luxemburgheză, unde a rămas în aşteptare. Totodată, Divizia 101 Aeropurtată americană a primit ordinul de deplasare către Bastogne. În seara zilei de 18 decembrie, elementele înaintate ale diviziilor de tancuri germane au ajuns la est de localitatea Longvilly şi au schimbat direcţia de înaintare spre sud-vest pentru a putea începe operaţiunea de încercuire a trupelor americane din Bastogne. Divizia Panzer Lehr a sosit şi ea în zona localităţii Bastogne şi s-a pregătit să desăvârşească încercuirea.După ce aliaţii au trecut la ofensivă, Corpul 3 Blindat american condus de Patton a fost primul care, la 26 decembrie, a ajuns la Bastogne rupând încercuirea germană.

După 1943, calitatea infanteriei germane a scăzut serios. Armatele decimate nu au putut fi înlocuite cu contingente de aceeaşi valoare, aşa că, Înaltul Comandament a fost silit să recurgă la recrutări masive. Noile divizii, mediocru echipate şi prost instruite, au format grosul infanteriei germane în bătălia din Ardeni. O parte a infanteriei era însă de elită: trupe de veterani echipate cu arme noi, cum ar fi mitraliera MG-42 şi arma antitanc Faustpatronen. Oricum, în ansamblu, infanteria germană era inferioară celei aliate.Artileria de care dispuneau germanii era puţin numeroasă, dar redutabilă. Pe lângă tunurile „clasice”, Wermachtul dispunea de tunuri de asalt mobile, montate pe şasiul tancurilor mai vechi. Acestea reprezentau o armă teribilă care, pe lângă puterea de foc şi blindaj, dispunea şi de o excelentă mobilitate, ideală pentru ofensivă.

Tancurile erau punctul forte al armatei germane. Nici un tanc aliat nu se putea măsura cu redutabilele care de luptă germane. Bine organizate şi echipate, diviziile germane de „Panzere” reprezentau o remarcabilă forţă de şoc. Aviaţia germană era, însă, practic, eliminată de pe cer odată cu debarcarea din Normandia. Totuşi, toate forţele ei au fost concentrate în această bătălie decisivă. Net inferioară numeric, aviaţia germană nu putea să spere să sprijine ofensiva terestră prin bombardamente. Avioanele germane au încercat doar să-şi protejeze propriile trupe de bombardamentele inamice.

De cealaltă parte, aliaţii aveau o infanterie numeroasă, bine înarmată şi aprovizionată, dar fără experienţă de luptă. Cu toate acestea, infanteria avea să fie cea mai importantă armă a Aliaţilor în această faimoasă bătălie. De calibru mai mic decât cea germană, artileria aliată era în schimb mult mai numeroasă. Tancurile erau marea problemă a armatei aliate. Nici un tanc englez sau american nu putea învinge într-o confruntare directă cu tancurile germane. Aviaţia aliată era cea mai eficace armă, capabilă să schimbe soarta unei bătălii. Atacând în grupuri mari şi dispunând de cantităţi enorme de muniţie, aviaţia aliată avea două roluri: strategic şi tactic, respectiv distrugerea de tunuri şi tancuri şi dezorganizarea spatelui frontului inamic.

Surse:

https://history.army.mil/books/wwii/7-8/7-8_CONT.HTM

https://www.britannica.com/event/Battle-of-the-Bulge

https://www.spiegel.de/geschichte/ardennenschlacht-a-948653.html

http://www.redescoperaistoria.ro/2014/12/16/ardeni-1944-ultima-ofensiva-germana-in-vest-galerie-foto/

https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/sfarsitul-rezistenta-sfidatoare-si-infrangerea-germaniei-lui-hitler-1944-1945-ii-de-ian-kershaw-10652502

 https://www.history.com/topics/world-war-ii/battle-of-the-bulge

$$$

 S-a întâmplat în 16 decembrie…

- „Ziua solidarităţii naţionale împotriva dictaturii", proclamată de Parlamentul României prin Legea 230 din 9.XII.1998

- 1554: Wilno (Polonia): Este parafat „Tratatul de alianţă şi de pace eternă" între Alexandru Lăpuşneanu, domnul Moldovei şi Sigismund al II–lea August, regele Poloniei

- 1687: A murit Sir William Petty, medic şi economist englez; unul dintre întemeietorii statisticii ca ştiinţă (n. 1623)

- 1770: S-a născut Ludwig van Beethoven, compozitor german.

- 1773: În provincia britanică Province of Massachusetts Bay, devenită ulterior statul american Massachusetts, în rada portului Boston, coloniştii distrug prin scufundare o mare cantitate de încărcături de ceai, din cauza mentinerii de catre Anglia, pentru colonii, a unei taxe aferente acestor importuri. Evenimentul, cunoscut ca „Boston Tea Party" devine una din scânteile Revoluţiei americane (1776 - 1784).

  - 1775: S-a născut romanciera engleză Jane Austen. 

- 1775: S-a născut compozitorul francez François-Adrien Boieldieu (m. 1834)

- 1783: A murit compozitorul german Johann Adolph Hasse (n. 1699)

- 1804: S-a născut Viktor Buniakovski, matematician rus.Viktor Iakovlevici Buniakovski (d. 12 decembrie 1889) a fost un matematician rus, membru şi apoi vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe din Sankt Petersburg.Buniakovski a publicat peste 150 lucrări din diverse domenii ale matematicii (în special teoria numerelor, teoria probabilităţilor), precum şi mecanică.În 1846 publică un tratat de teoria probabilităţilor, în care sunt prezentate realizările în domeniu ale lui Siméon Denis Poisson şi Pierre Simon Laplace.În 1875 s-a instituit „Premiul Buniakovski" pentru matematicieniÎn alte lucrări ulterioare se ocupă de statistica demografică, de determinarea erorilor de observaţie şi alte probleme similare.În ceea ce priveşte teoria numerelor, dă o nouă demonstraţie legii reciprocităţii pătratice.Dar cel mai celebru rezultat al său este cel din analiză matematică: inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz. Inegalitatea a fost publicată de Cauchy în 1821. În 1859 Buniakovski a reformulat-o pentru calculul integral. A redactat şi traduceri în rusă din lucrările lui Cauchy.

- 1848, 16/28: Adunarea naţională a fruntaşilor români transilvăneni adoptă, la Sibiu, o petiţie naţională în care protestează împotriva „uniunii" forţate a Transilvaniei cu Ungaria

- 1857: S-a născut astronomul american Edward Emerson Barnard, pionier al fotografiei spaţiale (este autorul unei impresionante colecţii de fotografii reprezentând Calea Lactee, eclipse de Soare şi de Lună) (m. 1923) 

- 1859: A murit Wilhelm Grimm, filolog şi folclorist german; în colaborare cu fratele său, Jacob, a publicat „Legendele eroice germane" şi o culegere de „Poveşti" cuprinzând folclor german transcris în variante autentice (n. 1786)

- 1859: S-a născut profesorul Vasile Tarnavschi, unul dintre teologii de seamă ai Ortodoxiei române, specializat în „Vechiul Testament"; decan al Facultăţii de Teologie, rector al Universităţii din Cernăuţi (1918-1920) (m. 1945).

- 1860: S-a născut generalul Ion Dragalina; în primul război mondial, în fruntea Armatei I, a condus apărarea de la Jiu, în cursul căreia a fost rănit mortal (m. 1916).

- 1871: A murit Willibald Alexis, scriitor german. Georg Wilhelm Heinrich Häring, cunoscut sub pseudonimul Willibald Alexis (n. 29 iunie 1798, Breslau - d. Arnstadt), a fost prozator german, iniţiatorul romanului istoric de mari proporţii în cadrul literaturii germane.

- 1878: S-a născut istoricul Nicolae Bănescu, specialist în bizantinologie; membru titular al Academiei Române din 1936, vicepreşedinte al acestui for (1946-1948) (m. 1971)

- 1881: S-a născut dramaturgul I. Valjan (pseudonimul lui Ion Alexandru Vasilescu), de profesie avocat (m. 1960)

- 1883: S-a născut Max Linder, actor şi regizor francez de film (m. 1925)

- 1885, 16/28: S-a născut Vladimir Tatlin, pictor, sculptor şi arhitect rus (m. 1953)

- 1891, 16/28: A murit Sir William Arthur White, diplomat britanic; în 1879 a fost trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Bucureşti; s-a dovedit un bun observator al realităţilor din ţările în care a avut misiuni diplomatice; membru de onoare străin al Academiei Române din 1885 (n. 1824)

- 1894: A murit arhitectul Alexandru Orăscu; promotor al clasicismului (clădirea veche a Universităţii şi hotelul „Bulevard" din Bucureşti, hotelul „Continental" din Constanţa ş.a.); primul preşedinte al Societăţii Arhitecţilor Români (1891-1894); participant la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; preşedinte al Ligii Culturale (1890-1892). 

- 1897: A murit scriitorul francez Alphonse Daudet. Alphonse Daudet (n. 13 mai 1840) a fost un prozator francez. A fost tatăl jurnalistului Léon Daudet şi scriitorului Lucien Daudet. În nuvelele sale, realizează o evocare lirică a mediului provensal. Romanele sale, de inspiraţie socială, au o tentă satirică, dar şi sentimentală, uneori naturalistă.

- 1902: S-a născut poetul spaniol Rafael Alberti (m. 1999)

 - 1908: S-a născut Jean David, pictor, grafician, artist decorator. În 1932 a ilustrat volumul lui Saşa Pană „Viaţa romanţată a lui Dumnezeu” 

- 1910: A avut loc, la Issy les Moulineaux (lângă Paris), primul zbor experimental din lume al unui avion cu motor cu reacţie (avionul „Coandă 1910"), inventat, construit şi pilotat de inginerul român Henri Coandă, pionier al aviaţiei mondiale; datorită acestei realizări, Coandă a intrat în istoria aviaţiei sub denumirea de „părintele aviaţiei aeroreactive".

- 1916, 16/29: A murit (asasinat de prinţul Iusupov) Grigori Rasputin, călugăr şi aventurier rus; favorit al familiei ţarului Nikolai al II-lea, a avut o influenţă ocultă asupra deciziilor politice; a scandalizat opinia publică a epocii prin viaţa imorală pe care o ducea (n. ~1864-1870)

- 1917: S-a născut scriitorul englez Arthur C. Clarke. Sir Arthur Charles Clarke, CBE, (d.19 martie 2008, Colombo, Sri Lanka) a fost un scriitor de SF, inventator şi futurolog britanic. Opera sa de referinţă este romanul Odiseea spaţială 2001, scrisă pe baza scenariului filmului cu acelaşi titlu împreună cu regizorul american Stanley Kubrick. Scenariul filmului se bazează pe o nuvelă publicată de autor în 1951, intitulată The Sentinel. 2001: O odisee spaţială este un roman ştiinţifico-fantastic din 1968 scris de Arthur C. Clarke. A fost conceput concomitent cuversiunea de film a lui Stanley Kubrick şi publicat după apariţia filmului. În afară de SF, Clarke a scris două autobiografii: Ascent to Orbit este o autobiografie ştiinţifică, iar Astounding Days este una de science fiction.Majoritatea eseurilor sale, scrise între 1934 şi 1998, se găsesc în cartea Greetings, Carbon-Based Bipeds! (2000). Majoritatea nuvelelor sale se găsesc în cartea The Collected Stories of Arthur C. Clarke (2001).

- 1918: Decret privind exproprierea pământului. Începutul reformei agrare (între 1918–1921 s-au expropriat de la vechii proprietari aproximativ 6 milioane hectare de pamânt ce au fost împărţite ţăranilor, modificându–se astfel structura proprietăţii în noua Românie) 

- 1921: A murit Camile Saint-Saens, compozitor, pianist, dirijor şi critic muzical francez. Camille Saint-Saëns (n. 9 octombrie 1835, Paris, Franţa - d. Alger), compozitor francez din epoca romantică, rămas cunoscut datorită operei sale cu caracter biblic, intitulată „Samson şi Dalila". Personajele, care trec prin drame romantice, iubiri şi trădări, rămân clasice prin comportamentul lor universal valabil. Filonul dramatic este construit şi condus prin mijloace muzicale tradiţionale, dar are un aparat orchestral şi vocal impresionant, amintind de oratoriile lui Georg Friedrich Haendel şi de muzica lui Christoph Willibald Gluck.Saint-Saëns scrie în primul rând muzică simfonică (5 simfonii şi concerte), dintre care cele mai reprezentative sunt „Simfonia a treia” şi „Simfonia pentru pian şi orgă”. Cele cinci concerte pentru pian, trei pentru vioară şi două pentru violoncel îl situează pe compozitor în rândul primilor creatori francezi de acest gen.

- 1926: S-a născut juristul Ioan Ceterchi; specialist în teoria statului şi a dreptului; membru corespondent al Academiei Române din 1974 (m. 1992). Ioan Ceterchi s-a născut în Ferneziu, azi cartier din Baia Mare. A absolvit Facultatea de Drept din Cluj, unde a obţinut şi doctoratul (1953). După absolvirea studiilor, a lucrat ca profesor la Catedra de „Teoria şi istoria statului şi dreptului” din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Juridice din Cluj. În paralel, a deţinut şi funcţia de şef al Secţiei de Ştiinţă şi Cultură a Regionalei PCR Cluj. Ulterior s-a transferat la Universitatea din Bucureşti, devenind totodată membru al Comitetului Central al PCR, preşedinte al Consiliului Legislativ şi membru al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România. A fost ales ca membru corespondent al Academiei Române. În perioada 29 martie 1980-23 ianuarie 1982, Ioan Ceterchi a îndeplinit funcţia de ministru al Justiţiei în Guvernul Ilie Verdeţ. A fost trimis apoi ca ambasador în Suedia şi Norvegia (1984-1990). La data de 30 ianuarie 1990, Ioan Ceterchi a fost rechemat din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Regatul Suediei. Ioan Ceterchi a încetat din viaţă la data de 5 aprilie 1992 în Bucureşti.

- 1936: S-a născut, (la Cernăuţi, azi în Ucraina), pictorul Constantin Flondor. Constantin Flondor este un pictor român, care locuieşte şi lucrează la Timişoara. Este co-fondator al grupării Prolog (1985, alături de Paul Gherasim, Horia Bernea, Ion Grigorescu, Matei Lăzărescu, Christian Paraschiv, Horea Paştina şi Mihai Sârbulescu). A fost profesor de liceu la Liceul de Arte plastice din Timişoara (1962-1991), şi a avut parte importantă la modernizarea învăţământului de artă al liceului. Din 1991 până 2002 a fost cadru didactic universitar la Facultatea de Artă a Universităţii de Vest Timişoara, al cărei decan a fost in perioada 1996-1999. Din 2002 este profesor consultant al facultăţii. A fost membru fondator al Grupării 111 şi al Grupului Sigma.

- 1937: S-a născut pictorul Marin Gherasim. Marin Gherasim (n. 1937, Rădăuţi, Bucovina ) este un pictor român, profesor univeritar, personalitate marcantă a artei româneşti. Membru Fondator al Grupării 9+1.

- 1938: S-a înfiinţat, prin Decret-lege, Frontul Renaşterii Naţionale, organizaţie politică unică în stat (primul partid „de masă" din istoria României), având drept scop sprijinirea monarhiei şi a regimului autoritar al regelui Carol al II-lea; şeful suprem al FNR era regele; totodată, s-a reorganizat şi formaţiunea „Straja ţării" 

- 1938: S-a născut (la Tokyo) actriţa suedeză de film Liv Ullmann

- 1943: A murit arhitectul Nicolae Ghica-Budeşti; autor al unor importante edificii social-culturale: mausoleul lui Vasile Alecsandri de la Mirceşti, biserica Copou din Iaşi, Muzeul Nţional de Artă (azi Muzeul Ţăranului Român) din Bucureşti, noile clădiri ale Universităţii din Bucureşti ş.a.; membru de onoare al Academiei Române. Nicolae Ghica-Budeşti (n. 22 decembrie 1869, Iaşi - d. Bucureşti) a fost un arhitect român, promotor al renaşterii vechii arhitecturi româneşti şi al afirmării specificului naţional, al stilului neoromânesc în arhitectură. Din 1930 a fost membru de onoare al Academiei Române. A fost şi membru al Comisiei monumentelor istorice.După planurile arhitectului s-a construit Muzeul de etnografie, artă naţională, artă decorativă şi industrială, astăzi Muzeul Ţăranului Român (în etape, între anii 1912 şi 1939)

- 1943: S-a născut Tudor Olteanu, comparatist şi teoretician literar („Morfologia romanului european")

- 1944: Al doilea război mondial: Ultima ofensivă germană în Vest: „Ofensiva din Ardeni" 

- 1944: Reapare zilnic (până la 12.II.1945), la Bucureşti, ultima serie a revistei „Bilete de papagal", sub direcţia lui Tudor Arghezi (prima serie a revistei de format liliputan a apărut, zilnic, între 2.II.1928-10.VIII.1929 şi 15.VI.-5.X.1930, continuată, săptămânal, între anii 1937 şi 1938)

- 1945: Moscova. Conferinţa miniştrilor Afacerilor Externe ai URSS, SUA şi Marii Britanii. În privinţa României, Conferinţa hotărăşte recunoaşterea guvernului condus de Petru Groza, dar cere includerea câte unui reprezentant al PNL şi PNŢ precum şi organizarea de alegeri libere 

- 1946: S-a născut Benny Anderson, pianist, vocalist şi compozitor suedez (ABBA)

- 1950: S-a născut Nelu Ploieşteanu, cântăreţ român de muzică de petrecere (Ciorani, jud. Prahova)

- 1952: S-a născut Rolf Bossert, poet german originar din România (m. 1986, la Frankfurt am Main; s-a sinucis)

- 1953: S-a născut Leonard Oprea, prozator, poet şi eseist; din anul 1999 s-a stabilit în SUA

- 1958: S-a născut compozitorul de muzică uşoară Dani Constantin

- 1961: A murit pictorul si scenograful român Auguste Baillayre, originar din Franţa; în 1921 a contribuit esenţial la fondarea Societății de Arte Frumoase din Basarabia, unde a exercitat functia de vicepreşedinte; între 1919-1940 a fost profesor de arte decorative la Şcoala de Arte, iar între 1924-29 şi scenograf-şef la Teatrul Naţional din Chişinău; după 1943 a locuit şi activat la Bucureşti.Baillayre August, (n.01.05.1879, Vernet lis Bains, Franţa – d. Bucureşti) a fost pictor, scenograf şi grafician. A absolvit Academia Regală de Arte Frumoase din Amsterdam (1902), Academia de Arte din Petersburg (1907) şi Universitatea din Grenoble (anul 1910). La expoziţii participă în 1905, 1906, 1907, 1909, (Petersburg), 1908 (Chişinău), 1910 (Vilino), 1916 (Moscova), iar după 1919 – la toate saloanele de artă de la Chişinău şi Bucureşti. Între anii 1919-1940 a activat şi în calitate de profesor la Şcoala de Arte de la Chişinău, concomitent deţinînd funcţia de scenograf-şef la Teatrul Naţional (1924-1930). Vicepreşedinte al Societăţii de Arte Frumoase din Chişinău (1921). Membrul juriului pentru Saloanele Oficiale de la Bucureşti (1924). Printre elevii săi figurează personalităţi importante ale artei europene (Th. Kiriacoff, N. Brăgalia, V. Evers, E. Ivanovsky ş.a.).Custode-şef şi Director al Pinacotecii municipale din Chişinău (1939-1942). După 1943 a locuit şi a activat la Bucureşti. A donat colecţia lui de artă basarabeană (circa 300 de opere) Muzeului Naţional de Artă din Chişinău (1962). 

 - 1965: A murit William Somerset Maugham, romancier, nuvelist şi dramaturg britanic („Luna şi doi bani jumate", „Între acte", „Valurile") (n.25.01.187.Studiază literatura si filosofia la Universitatea din Heidelberg, apoi medicina la Londra.

- 1965: A murit tenorul italian Tito Schipa (n. 1889)

-1966: Adunarea Generală a ONU a adoptat Acordul internaţional asupra drepturilor civile şi politice (a intrat în vigoare la 23.III.1976); Declaraţia universală a drepturilor omului din 10.XII.1948 şi pactele internaţionale referitoare la drepturile omului formează Carta internaţională a drepturilor omului

- 1969: S-a născut astrofizicianul american Adam Guy Riess; laureat al Premiului Nobel pentru Fizică pe anul 2011, împreună cu Saul Perlmutter şi Brian P. Schmidt pentru descoperirea expansiunii accelerate a Universului prin observarea supernovelor îndepărtate.

- 1970: A avut loc premiera filmului „Love Story", regia Arthur Hiller, film ce a avut un imens succes de public (protagonişti: Ali Mac Graw şi Ryan O´Neal) 

- 1971: A fost adoptată, de către Adunarea Generală a ONU, Convenţia privind interzicerea producerii, perfecţionării şi stocării armelor bacteriologice (biologice) şi cu toxine şi distrugerea lor (deschisă spre semnare la 10.IV.1972, la Washington, Moscova şi Londra, Convenţia va intra în vigoare la 26.III.1975)

- 1973: S-a născut (în Mozambic) interpreta portugheză de fadó Marisa (Marisa Núñez)

- 1975: A murit medicul Eugen (Bogdan) Aburel, obstretician şi chirurg renumit al vremii, inovator în unele tehnici chirurgicale ginecologice (n. 1899) 

- 1980: A murit antreprenorul american Harland Sanders, fondatorul lanţurilor de fast-food KFC (Kentucky Fried Chicken) (n. 1890) 

- 1980: A murit Ion Maxim, critic literar, poet şi prozator (n. 1925)  

- 1983: A murit regizorul rus de film Grigori Alexandrov (n. 1903)

-1989: A murit actriţa italiană de film Silvana Mangano (n. 1930). Silvana Mangano, alături de Sophia Loren şi Gina Lollobrigida, este una dintre cele trei graţii ale cinematografului italian postbelic (din filmografie: „Moarte la Veneţia”, „Dune”, „Orez amar”) (n.21.04.1930)

- 1989: Izbucnesc manifestaţiile antidictatoriale şi anticomuniste de la Timişoara; începutul Revoluţiei române. De la nemulţumiri locale (hotărârea judecătorească după care pastorul reformat Laszlo Tokes urma să fie strămutat în altă localitate), se ajunge la revendicări pe plan politic. Timişorenii se strâng în Piaţa Catedralei. În noaptea de 16 spre 17 decembrie au loc confruntări între manifestanţi şi forţele de ordine 

- 1991: A murit Mihai Berechet, actor şi regizor al Naţionalului bucureştean (n. 1927)

- 1991: România a semnat, la Haga, „Carta Europeană a Energiei" (alături de reprezentanţi din alte 47 de state)

- 1993: Senatorii României au hotarât, prin lege, ca în fiecare an intervalul 16-22 decembrie, să fie marcat printr-o suită de comemorări şi să fie numit “Săptămâna recunoştinţei”, în memoria eroilor Revoluţiei din decembrie 1989 

- 1998: În cursul operaţiei Desert Fox, forţele aliate lansează, în trei zile, circa 500 de rachete asupra Irakului, ca urmare a creşterii tensiunii între Irak şi ONU

 - 2000: Colin Powell a devenit primul secretar de stat afro-american din istoria SUA 

- 2001: A murit scriitorul german Stefan Heym (n. 1913)

- 2003: A murit actorul de revistă Gioni Dimitriu (n. 1921)

- 2007: A murit Ismaïl Gulgee, pictor pakistanez

- 2008: A murit Eugen Cizek, istoric şi filolog român.Eugen Cizek (n. 24 februarie 1932-d. Bucureşti) a fost un istoric şi filolog român, specialist în filologie clasică, profesor universitar la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, din cadrul Universităţii din Bucureşti, autorul unor studii ce privesc literatura latină, între care remarcabilă este Istoria literaturii latine.Lucrări:

-Epoca lui Traian. Împrejurǎri istorice şi probleme ideologice, Editura ştiinţifică şi enciclopedicǎ, Bucureşti 1980,

-Structures et idéologie dans „Les vies des douze Césars" de Suétone, (cu bibliografie pentru Gaius Suetonius Tranquillus), Les Belles Lettres, Paris 1977,

Néron, Fayard, Paris 1982,

-Secvenţă Romană, Editura Politică, 1986,

-Evoluţia romanului antic, Editura Univers, Bucureşti, 1987

-Mentalités et institutions politiques romaines, Fayard, Paris 1990,

-L'empereur Aurélien et son temps, Les Belles Lettres, Paris 1994,

-Histoire et historiens à Rome dans l'antiquité, Presses Univ. de Lyon, Lyon 1995,

-Mentalităţi şi instituţii romane, Bucureşti, Editura Globus, 1998

-Istoria literaturii latine vol. I+II, Editura Corint, 2003

-L'empereur Titus, Paideia, Bucureşti 2006

- 2009: A murit producătorul de film american Roy Disney; a jucat un rol important în revitalizarea imperiului desenelor animate creat de unchiul său, Walt Disney (n. 1930) 

- 2010: România a fost acceptată în unanimitate ca membru cu drepturi depline în cadrul Agenţiei Spaţiale Europene (ESA); acordul de aderare a României la Convenţia Agenţiei Spaţiale Europene a fost semnat la data 20 ianuarie 2011, şi reprezintă încheierea unui proces de negociere între autorităţile române şi Agenţia Spaţială Europeană şi de pregătire a entităţilor române pentru participarea la programele şi proiectele ESA. Accesul direct la sistemele spaţiale ESA permite ţării noastre dezvoltarea unor aplicaţii spaţiale pentru agricultură, mediu, transporturi, măsurarea dezastrelor naturale şi telemedicină