$__

 📚 Băiatul care nu putea să citească… a ajuns să citească oamenii dintr-o privire. Povestea lui Anthony Hopkins: dislexie, frică, dependență și o carieră pe care nimeni n-a văzut-o venind

În spatele unei săli de clasă din Țara Galilor, în anii 1950, un băiat stătea liniștit și se uita la pagină ca la un puzzle de nerezolvat.

Literele păreau că pluteau. Cuvintele săreau, se inversau, se rupeau în bucăți. Fiecare propoziție îl împingea spre rușine.

În timp ce ceilalți copii își terminau tema de citit în câteva minute, el se chinuia cu fiecare rând. Cuvintele nu aveau sens. De parcă își băteau joc de el.

Numele său era Anthony. Anthony Hopkins.

În Țara Galilor de atunci, nu exista pentru el nici diagnostic, nici vreo explicație privind starea sa. Nu exista noțiunea de „dislexie” ca termen cunoscut de profesori și părinți, nu exista înțelegere, nu exista ajutor.

Exista o etichetă simplă, care se lipea de tine și rămânea: lent.

🧠 „E ceva în neregulă cu mine”

Anthony era diferit. Tăcut. Pierdut în propria imaginație.

Când colegii lui jucau fotbal în curtea școlii, el rămânea înăuntru. Desena castele complicate și visa la locuri îndepărtate unde, poate, ar fi reușit să se integreze.

Școala a fost o tortură. Nu pentru că nu-i plăcea să învețe. Ci pentru că fiecare zi îi repeta aceeași propoziție, fără să i-o spună cineva direct: nu te potrivești.

Și dacă nu te potrivești, înveți repede un lucru: începi să te îndoiești de tine înainte să apuci să te cunoști.

🍞 „Fii practic”: o brutărie, bani puțini și vise considerate periculoase

Tatăl lui muncea din greu într-o brutărie, iar banii erau mereu puțini.

Mesajul era clar: viața era despre supraviețuire, nu despre visare.

„Vei munci cu mâinile tale. Nu visa prea mult.”, i-a spus tatăl lui. Dar Anthony nu putea să nu viseze. Și exact de aici a început să se salveze.

🎹 Pianul second-hand: un limbaj pe care, în sfârșit, îl înțelegea

A găsit refugiu în două locuri: muzica și teatrul.

La pianul lui second-hand, cumpărat cu economiile câștigate cu greu de părinții săi, Anthony a descoperit un limbaj care nu îl umilea. Degetele îi găseau melodii pe care vocea nu le putea rosti.

În orele acelea liniștite, petrecute singur, singurătatea dispărea. Pentru prima dată, nu se simțea „lent”. Se simțea… clar.

🎭 15 ani: o trupă locală și o ușă întredeschisă

La 15 ani, s-a alăturat unei trupe de teatru locale. Nu pentru că se considera talentat — nu era. Ci pentru că avea nevoie de un loc unde să se simtă acasă.

Și pe acea scenă mică s-a întâmplat ceva care i-a schimbat traiectoria.

Băiatul care se împiedica de cuvinte în clasă devenea altcineva. Personajele lui erau încrezătoare, puternice, neînfricate.

Actoria i-a dat o voce atunci când propria voce îl trăda.

🎓 Profesorii au văzut ce nu vedea nimeni

La Royal Welsh College of Music and Drama, profesorii au văzut în el ceva ce restul lumii nu observase: un talent brut, rar, extraordinar.

De acolo s-a mutat la prestigioasa Royal Academy of Dramatic Art din Londra. Aici, intensitatea și profunzimea emoțională l-au făcut să iasă în evidență.

În anul 1965, Laurence Olivier, considerat cel mai mare actor al generației sale, l-a invitat personal pe tânărul galez să se alăture Teatrului Regal Național.

Băiatul pe care îl numeau „lent” juca acum alături de adevărate legende ale scenei.

🎬 Cariera care a crescut dintr-o rană veche: teatru, televiziune, film — și un an care a rescris totul

Cariera lui Anthony Hopkins a luat avânt în teatru, televiziune și film. Dar anul 1991 a schimbat totul.

În rolul lui Hannibal Lecter din filmul „Tăcerea Mieilor”, a oferit una dintre cele mai înfiorătoare interpretări din istoria cinematografiei. A apărut pe ecran aproximativ 25 de minute și a creat un personaj negativ imposibil de uitat.

A câștigat Oscarul pentru cel mai bun actor.

🧓 83 de ani: încă un Oscar, încă un șoc

30 mai târziu, a câștigat din nou, pentru pelicula „Tatăl” (The Father), interpretând un bărbat care își pierde memoria din cauza demenței.

Criticii au numit interpretarea devastatoare.

Publicul efectiv a plâns.

La 83 de ani, a devenit cel mai în vârstă câștigător al premiului Oscar pentru cel mai bun actor din istoria Oscarurilor.

🏅 Palmaresul care n-a șters copilul de la ultima bancă: Oscaruri, BAFTA, Emmy și titlul de cavaler

De-a lungul timpului, Anthony Hopkins a adunat:

▪ 2 premii Oscar

▪ 4 premii BAFTA

▪ 2 premii Emmy

▪ titlul de cavaler

Sir Anthony Hopkins — unul dintre cei mai mari actori care au trăit vreodată.

Și totuși, nu a uitat niciodată băiatul din Țara Galilor care se lupta să supraviețuiască.

A spus în interviuri că a fost îngrozit aproape toată viața și că a simțit că nu se potrivea nicăieri.

🧩 Diagnosticul venit târziu: dislexia

Ani mai târziu, Hopkins a fost diagnosticat cu dislexie — o dificultate reală de procesare a limbajului scris, nu o lipsă de inteligență. Afecțiunea a primit, în sfârșit, un nume.

Nu era lent. Dar creierul lui funcționa...diferit.

Iar diferența care îl izolase a devenit, încet, o unealtă: l-a învățat să observe, să asculte, să citească emoțiile umane din interior.

Singurătatea i-a devenit artă.

🍷 Anxietate, dependență, inadecvare: lucrurile despre care mulți nu vorbesc, chiar și când au succes

Hopkins a vorbit deschis despre luptele sale cu dependența de băutură, anxietatea și sentimentul de inadecvare.

Iar în timp a devenit un susținător al copiilor care învață diferit, gândesc diferit, văd lumea cu alți ochi.

🏠 2020: lumea l-a văzut altfel

În timpul pandemiei din 2020, Hopkins a început să posteze videoclipuri pe rețelele de socializare: cânta la pian, picta, dansa cu bucurie în sufrageria lui.

Milioane de oameni l-au urmărit, văzând nu doar legenda, ci artistul care își transformase lupta în frumusețe.

Mesajul pe care l-a repetat copiilor care se luptau a rămas simplu: ceea ce te face diferit este ceea ce te poate face extraordinar.

🕯️ Ce rămânea, după toate premiile: din pagină, în suflet

Băiatul care nu putea citi cuvintele de pe o pagină a învățat să citească sufletele oamenilor.

Copilul care stătea de unul singur a învățat că singurătatea putea naște geniul.

Elevul ignorat a devenit imposibil de ignorat.

Sir Anthony Hopkins are 88 de ani. Încă pictează. Cântă încă la pian. Încă joacă. Încă creează. Și încă își amintea cum se simțea copilul în care nimeni nu credea.

Uneori, copiii cei mai tăcuți sunt cei care observă cel mai mult. Uneori, cei care se chinuie să se integreze ajung să schimbe lumea. Și uneori, a fi subestimat devine doar începutul. ❤

$$$

 S-a întâmplat în 2 aprilie1925: În această zi, a murit Petru Poni, chimist şi mineralog; unul dintre fondatorii şcolii româneşti de chimie anorganică. Petru Poni s-a născut la 4 ianuarie 1841, într-o familie de răzeşi din satul Săcăreşti, aparţinător comunei Cucuteni, judeţul Iaşi. La vârstă fragedă, dovedind chemare spre învăţătură, urmează cursurile primare la şcoala din Târgu Frumos, bătând pe jos zilnic drumul celor câţiva kilometri buni până la şcoală. După absolvirea şcolii primare îşi continuă, în perioada 1852 – 59, cursurile secundare şi liceale la Gimnaziul Central din Iaşi (Liceul Naţional).

Urmare a unor rezultate strălucite la învăţătură, pentru continuitate i se acordă o binemeritată bursă de studii la Paris, mai întâi, la „College de France” şi, apoi, la vestita universitate Sorbona, unde, contrar înclinaţiei sale spre ştiinţele umaniste, de drept şi filologie, se îndreaptă cu intensitate spre cunoaşterea chimiei fizice şi a mineralogiei, domeniu în care avea să i se aprecieze nivelul înalt al pregătirii şi specializării şi în care avea să exceleze, ulterior, începând din 1865, odată cu revenirea sa în ţară, la Iaşi. Aici va preda ca profesor la Liceul Naţional şi din anul 1866 şi la Liceul Militar, dovedind remarcabile calităţi de „dascăl chimist”, ale căror ecouri aveau să ajungă şi la primaşi tânăra Universitate ieşeană şi românească, înfiinţată la 26 oct. 1860, din vremea şi vrerea lui Cuza Vodă.

Datorită lui Petru Poni se studiază chimia în limba română, el a pus bazele terminologiei şi nomenclaturii chimice în limba română și a ținut primul curs de chimie la nivel academic la Universitatea din Iaşi.Petru Poni a publicat și primele manuale de fizică și de chimie în limba română. Ca profesor la Universitatea din Iaşi a rămas vreme de 33 de ani. În 1897, Petru Poni, împreună cu Alexandru Obregia, a înfiinţat primul laborator de chimie după model german, iar în 1903 introducea cursul „Studiul chimic al petrolului” .Cercetările sale s-au concentrat cu o atenţie deosebită şi asupra uneia dintre cele mai importante bogăţii ale subsolului nostru, petrolul. În istoria ştiinţifică a României este cunoscut ca fiind chimistul care a acordat o atenţie specială studierii compoziţiei apelor minerale de pe teritoriul ţării noastre, o cercetare desfăşurată timp de 12 ani, străbătând ţara de la un capăt la celălalt. A analizat peste 80 de minerale culese din diferite regiuni ale ţării, a descoperit două minerale noi, denumite de el broștenită și badenită, a studiat toate varietăţile de chihlimbar din România, toate zăcămintele de sare.

Efectele terapeutice ale Lacului Amara au fost descoperite tot de chimistul ieşean Petru Poni. Scria în studiile sale despre Lacul Amara că „apa este incoloră, opalescentă, gust foarte sărat, amar totodată, miros slab de hidrogen sulfurat”. Petru Poni a descoperit că în apă există nămol sapropelic, cu efecte benefice în combaterea afecţiunilor reumatismale. Din iunie 1879, a fost ales membru al Academiei Române. La 20 de ani distanţă ajungea preşedintele acestei instituţii. În anul 1889 a fost numit comisar al Guvernului Român la Expoziția Universală de la Paris. Alături de alţi camarazi, în 1890 a înfiinţat Societatea de Fizică, devenită ulterior Societatea Română de Științe.Petru Poni a publicat şi studiul „Observaţiuni meteorologice făcute la Iaşi” şi este considerat un precursor al climatologiei româneşti. Tot el a înfiinţat un laborator de analize chimice ale produselor sosite în vamă, aflat în subordinea Ministerului Agriculturii. Se analizau probe de vin luate de la cârciumi, de lapte pus în circulaţie în Iaşi, de rachiuri, uleiuri alimentare, făină, zahăr, prăjituri sau petrol. Pentru meritele sale ştiinţifice şi didactice, Petru Poni a fost recompensat cu cele mai mari ordine româneşti instituite de Regele Carol I. Rezultatele lui au fost apreciate şi de oamenii de ştiinţă de peste hotare. Astfel, Petru Poni primeşte din Franţa Ordinul Legiunea de Onoare, din Serbia Ordinul „Sf. Sava”, iar din Austria Ordinul „Franz Josef”.

Nu a stat departe nici de politică.Membru marcant al PNL, Petru Poni a fost pentru scurte perioade de timp primar al Iaşului, dar şi Ministru al Cultelor și Instrucțiunii, deputat sau senator. La Iaşi, casa în care a locuit profesorul Petru Poni şi familia sa adăposteşte astăzi Muzeul „Poni- Cernătescu”. Dacă vă doriţi o călătorie în timp, pe urmele savantului Petru Poni, acest muzeu este locul cel mai potrivit. În laboratorul de chimie se păstrează masa de lucru cu substanţe, sticlărie şi ustensile necesare unor experimente de chimie, o plasmă multi-touch cu un soft de chimie, vitrine ce adăpostesc importante documente, cărţi de specialitate, diplome, fotografii şi obiecte personale. La demisolul clădirii, a fost amenajată o expoziţie de minerale şi flori de mină, care aminteşte de pasiunea lui Petru Poni pentru domeniul mineralogiei. A trăit 84 de ani şi este recunoscut drept fondatorul şcolii româneşti de chimie și „părintele chimiei minerale” .

Surse:

https://www.petruponi.ro/index/petruponi/petruponi.html

http://www.eualegromania.ro/2015/11/15/petru-poni-fondatorul-scolii-romanesti-de-chimie-parintele-chimiei-minerale/

https://www.bzi.ro/public/pdf/4_petru_poni_-_175.pdf

www.ponicernatescu.ro.

$$$

 S-a întâmplat în 2 aprilie1982: La această dată, trupe argentiniene debarcau în Insulele Falkland (Malvine), declanşând „Războiul Malvinelor”, ceea ce a dus la ruperea relaţiilor diplomatice dintre Marea Britanie şi Argentina. La 21 mai 1982 a fost lansată acţiunea de recucerire a arhipelagului de către Marea Britanie (războiul s-a încheiat la 15 iunie1982 cu victoria Marii Britanii)

Plasat în sudul Atlanticului, la o mie de kilometri de coasta argentiniană, arhipelegul Falkland are vreo două sute de insuliţe, pe care trăiesc 1.800 de păstori şi multe sute de mii de oi. Nu excelează în bogăţii ale subsolului şi nici nu controlează cine ştie ce strîmtoare strategică. Totuşi, de 150 de ani, exista un diferend între Londra şi Buenos Aires, privitor la posesia insulelor, iar şeful statului argentinian, generalul Galtieri, a considerat că invadarea insulelor îi va creşte prestigiul în ochii naţiunii sale, cam dezamăgită de insuccesele economice ale juntei aflate la putere. Pe 2 aprilie1982, soldaţii săi debarcă la Port Stanley, capitala insulelor, şi iau controlul arhipelagului. Marea Britanie reacţionează ferm, Margaret Thatcher promite o ripostă pe măsură, Argentina e izolată la ONU, Consiliul de Securitate emite o rezoluţie care cere argentinienilor să se retragă, Statele Unite se abţin, iar războiul izbucneşte. 

Un distrugător şi două fregate britanice sunt scufundate de aviaţia argentiniană, dar infanteriştii Regatului nu pot fi opriţi să debarce. După două luni de lupte, cu sute de morţi de ambele părţi, insulele Falkland revin sub control britanic, chiar dacă, formal, nu s-a semnat niciodată un tratat de pace. Un raport al armatei britanice confirma, imediat după sfârşitul războiului, existenţa aproximativ a 255 de britanici şi 650 de argentinieni morţi pe front. Cu toate că pierderile nu sunt foarte însemnate, raportate la alte confruntări, mult mai sângeroase şi cu un număr mult mai mare de victime, confruntarea din Insulele Falkland are o însemnătate mai mult simbolică, respectiv este un punct de cotitură în istoria relaţiilor internaţionale postbelice, atât prin acerbele încleştări militare, cât şi prin semnificaţiile politice atribuite disputei.

Situaţia din Insulele Falkland poate fi privită şi azi, la multe decenii după conflict, din două unghiuri diferite: cel britanic susţine în continuare că lupta începută în 1982 este cea dreaptă şi cea mai potrivită pentru băştinaşi, pe când argentinienii nu renunţă la pretenţia, dată de o conjunctură istorică, afirmă ei, care le statueză dreptul de a anexa aceste Insule. Incertitudinea situaţiei actuale nu poate fi înţeleasă fără o scurtă trecere în revistă a ceea ce s-a întâmplat în istorie. La începutul secolului al XIX-lea, odată cu câştigarea, în defavoarea Spaniei, a independenţei de către Argentina, aceasta din urmă a revendicat insulele în baza dreptului de succesiune preluat de la spanioli. Cu toate acestea, insulele Falkland au intrat, în anul 1833, în posesia Marii Britanii, fiind populate de către coloniştii anglo-saxoni, iar Londra a exercitat o suveranitate continuă de aproape 150 de ani până în momentul invaziei argentiniene din 2 aprilie 1982. 

La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, ambele naţiuni intră cu drepturi depline în ONU, care statuează în articolul 2, alineatul 3, rezolvarea pe cale paşnică a diferendelor internaţionale. Argumentele argentiniene care stăteau la baza invaziei vizau faptul că arhipelagul constituia una din ultimele rămăşiţe ale colonialismului european în America Latină şi că principiul autodeterminării nu avea în acest caz nici o relevanţă din cauza caracterului britanic al populaţiei din insule menţinut artificial. În cazul britanic, afirmaţiile se bazau însă pe descendenţa directă a coloniştilor englezi care beneficiau de dreptul la autodeterminare pe care nu îl exercitau pentru că doreau să menţină legătura politică cu metropola. Negocierile au început în 1965, fără sorţi de izbândă însă, tocmai din cauza chestiunilor extrem de complexe şi controversate care au fost aduse în discuţie de ambele părţi implicate în conflict. Situaţia escaladează, iar pe 2 aprilie argentinienii debarcă, fără o declaraţie de război oficială în Insule. 

Operaţia „Rosario” a continuat în ziua următoare cu invadarea şi ocuparea insulelor Georgia de Sud şi Sandwich de Sud. Reacţia Marii Britanii nu a întârziat să apară, astfel trupele britanice au ripostat la ceea ce Margaret Thatcher denumea „încălcarea dreptului internaţional şi anexarea cu forţa a unui teritoriu autonom”. După o serie de confruntări, asimetrice mai degrabă decât cele obişnuite, de război, britanicii îi înving pe argentinieni care se retrag în seara zilei de 14 iunie 1982. Un aspect interesant cu privire la acest conflict este faptul că deşi membră a NATO şi atacată în mod direct de Argentina, Marea Britanie nu a putut solicita intervenţia aliaţilor săi, pentru apărarea colectivă, potrivit articolului 5 din Tratatul de la Washington. Această situaţie s-a datorat faptului că, potrivit articolului 6 al tratatului, zona de aplicare a acestuia este la Nord de Tropicul Racului (250 latitudine nordică), în vreme ce Insulele Falkland, aflate la Sud de Tropicul Capricornului (250 latitudine sudică), sunt cu mult în afara acestei zone. Totuşi, Anglia a beneficiat de sprijinul benevol al unora din aliaţii săi, în special Statele Unite ale Americii şi Franţa.

Consecinţele acestui conflict în relaţiile dintre cele două naţiuni au fost evidente în condiţiile în care ulterior conflictului, Argentina a reiterat pretenţiile sale, afirmând că va urmări realizarea acestora exclusiv prin mijloace paşnice. Relaţiile diplomatice între cele două state au fost reluate abia în 1990.

Surse:

https://sicri-network.org/ISIC8/g.%20ISIC8P%20Royle.pdf

https://www.history.com/this-day-in-history/argentina-invades-falklands

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/insulele-falkland-1982-un-conflict-fara-o-declaratie-de-razboi

http://geopolitics.ro/insulele-falkland-malvine-importanta-strategica/

http://stiri.tvr.ro/live30-de-ani-de-la-razboiul-din-insulele-falklands-noi-tensiuni-pe-tema-suveranitatii_13104_relationate.html#view

$$$

 S-a întâmplat în 2 aprilie 2005: În această zi, a plecat la Domnul Papa Ioan Paul al II-lea (cardinalul polonez Karol Wojtyla, arhiepiscop de Cracovia, ales papă la 16.X.1978; a urcat în Scaunul Pontifical la 22.X.1978; alegerea sa ca papă a fost considerată un eveniment de excepţie, fiind vorba de primul papă neitalian începând din anul 1522, când a fost desemnat olandezul Hadrian al VI-lea); membru de onoare străin al Academiei Române (2001).

Karol Josef Wojtyla, pe numele său real, s-a născut la 18 mai 1920, la Wadowice, în Polonia, lângă Cracovia, fiind cel mai mic dintre copiii lui Karol Wojtyła şi ai Emiliei Kaczorowska. A absolvit liceul Marcin Wadowita, iar în anul 1934, s-a înscris la Universitatea Jagiellonă din Cracovia şi la o şcoală de teatru.În anul 1939, naziştii au închis universitatea, iar Karol şi-a întrerupt studiile, pentru a nu fi deportat în Germania, şi s-a angajat, mai întâi la o carieră de piatră, apoi la fabrica de produse chimice Solvay. În anul 1942, a frecventat clandestin Seminarul din Cracovia, iar după cel de-al Doilea Război Mondial şi-a continuat studiile la Facultatea de Teologie a Universităţii Jagiellone. La 1 noiembrie 1946 a fost hirotonit preot la Cracovia, slujind la mai multe parohii din oraş. În anul 1948, obţine doctoratul în teologie, la Universitatea Angelicum de la Vatican, cu tema „Lucrările Sf. Ioan al Crucii”, apoi a devenit profesor de teologie morală şi de etică socială la Seminarul Major din Cracovia şi la Facultatea de Teologie din Lublin şi capelan al studenților până în anul 1951.

La 4 iulie 1958, Papa Pius XII l-a numit episcop titular de Ombi şi auxiliar de Cracovia, a avut o importantă contribuţie la Conciliul Vatican II (1962–1965), iar Papa Paul VI l-a numit mai întâi arhiepiscop de Cracovia, la 13 ianuarie 1964, apoi cardinal, la 26 iunie 1967. La 16 octombrie 1978, după decesul Papei Ioan Paul I, conclavul cardinalilor l-a ales al 263-lea succesor al Sfântului Petru, fiind primul papă polonez din istorie şi primul papă de altă origine decât cea italiană de la Papa Adrian VI (1522). Mandatul său de Papă al Bisericii Catolice și episcop al Romei a început oficial șase zile mai târziu, la 22 octombrie. Încă din primele zile ale mandatului său, s-a implicat în lupta împotriva regimurilor totalitare, iar cel mai elocvent este exemplul legat de ţara sa natală, declaraţiile şi sprijinul său determinând recunoaşterea oficială, de către comunişti, a mișcării dizidente sindicaliste „Solidarność”, după grevele de la Gdansk din august 1980.

Pe 13 mai 1981, pe când se pregătea să îi salute pe credincioșii adunați în Piața Sfântului Petru, Papa a fost victima unui atentat comis de Mehmet Ali Ağca, care a tras cu pistolul din apropiere, însă papa avea să afirme după înănătoşire că „o mână a tras cu glonțul, alta i-a modificat traiectoria”, făcând referire la Fecioara Maria, pe care Papa Ioan Paul al II-lea o venera în mod deosebit. Mai mult, chiar la solicitarea expresă a Papei, glonțul extras din trupul său a fost depus în coroana de aur care decorează statuia Fecioarei Maria de la Fatima. În anul 1983, în timpul vizitei sale la închisoarea unde Ağca îşi ispăşea pedeapsa, papa l-a iertat în mod public pe agresor, într-un gest neaşteptat care a surprins, dar a spus aproape totul despre personalitatea sa excepţională. De altfel, tentativele de atentat la adresa Suveranului Pontif au fost mai multe însă nu au apucat să fie puse în practică. Este cunoscut că în anul 1984, înainte de vizita sa în Venezuela, poliția politică din acea țară a descoperit și contracarat un complot de asasinare a papei, pus la cale de o grupare extremistă, iar pe 6 ianuarie 1995 poliția filipineză a reușit să oprească „Operația Bojinka”, care urmărea același scop. 

Un alt atentat, ţinut multă vreme secret, s-a produs în anul 1982, atunci când Papa a fost rănit prin înjunghiere cu un cuţit de un preot spaniol ultraconservator, Juan Fernandez Krohn, la Fatima, în Portugalia, tocmai când Papa se pregătea să aducă mulţumire Fecioarei Maria pentru că a scăpat de atentatul din urmă cu un an. Atentatorul a fost imediat doborât de poliţişti şi arestat, însă Papa a solicitat ca incidentul să nu fie făcut public. Ne amintim, apoi, de vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România, în perioada 7 – 9 mai 1999, eveniment ecumenic de exepţie, Papa fiind primul Suveran Pontif care s-a deplasat într-o țară majoritar ortodoxă, ca răspuns la invitația adresată de către patriarhul Teoctist (1915-2007), prima de acest fel adresată de un patriarh al Bisericii Ortodoxe unui conducător al Bisericii Catolice de la Marea Schismă din anul 1054. Nu mai puţin importantă este primirea de către Papa Ioan Paul al II-lea a Patriarhului Teoctist, în anul 2002, la Vatican.

A murit la 2 aprilie 2005, în Duminica Milostivirii Divine, după aproape 27 de ani de Pontificat – al treilea cel mai lung din istorie, în urma Sfântului Petru (estimat între 34 și 37 de ani) și a lui Pius al IX-lea (31 de ani) – , şi a fost înmormântat la 8 aprilie 2005, în cripta de sub Basilica San Pietro din Roma. La 1 mai 2011, Papa Ioan Paul al II-lea a fost beatificat de Papa Benedict al XVI-lea, pentru el făcându-se o excepţie în privinţa perioadei normale de așteptare de cinci ani, înainte de deschiderea cauzei de beatificare și canonizare, în ciuda unor voci care se îndoiau de oportunitatea momentului. Lui Ioan Paul al II-lea îi sunt atribuite numeroase minuni motiv pentru care a şi fost sanctificat. Astfel, o femeie de 42 de ani, din New Jersey, care suferea de scleroză multiplă în fază avansată a scris, în aprilie 2005, după moartea Papei, o rugăciune către acesta, cerându-i s-o ajute. Ajunsă ulterior la Lourdes, după participarea la slujba care marca ziua în care Karol Woijtyla a urcat pe scaunul Sfântului Petru, starea femeii s-a schimbat în mod miraculos, în absenţa tratamentului, observându-se întărirea muşchilor şi dispariţia durerilor atroce.

O altă minune este relatată, la patru ani după moartea Papei Ioan Paul al II-lea, de către fostul secretar personal al Suveranului Pontif, Arhiepiscopul Cracoviei, Stanislaw Dziwisz, care a declarat că un copil din Gdansk, în vârstă de nouă ani, venit să se reculeagă la mormântul lui Ioan Paul al II-lea, s-a vindecat de cancer la rinichi. De asemenea, un tânăr de 26 de ani, împuşcat în cap în timpul unui jaf, şi-a revenit neaşteptat după ce a primit rozariul binecuvântat de Papa Ioan Paul al II-lea. La 1 august 2011, în Piața pictor Constantin Stahi din București, în apropierea sediului Nunțiaturii Apostolice, a fost dezvelit și sfințit un bust al Sfântului, de acum, Ioan Paul al II-lea, Papă, realizat în bronz, de sculptorul sloven de origine bosniacă Mirsad Begie. La 27 aprilie 2014, Papa Ioan Paul al II-lea a fost canonizat, alături de Papa Ioan al XXIII-lea, intrând în rândul sfinţilor, în cadrul unei ceremonii oficiate de Papa Francisc, la care au asistat aproape un milion de credincioși din întreaga lume, 150 de cardinali, 1.000 de episcopi și peste 6.000 de preoți.

În întregul său Pontificat, Ioan Paul al II-lea a avut, conform specialiştilor, cea mai bogată activitate dintre predecesorii săi: a făcut peste 100 de vizite pastorale în afara Italiei și aproape 150 în Italia, a vizitat, în calitate de episcop de Roma, marea majoritate a parohiilor, a primit în audienţele generale un total de aproape 18 milioane de credincioşi. În calitate de şef al statului a avut cele mai multe întrevederi cu lideri din întreaga lume, s-a aflat în 38 de vizite oficiale, şi a avut aproape 1.000 de audiențe și întâlniri cu șefi de state și guverne din întreaga lume.

A fost primul papă din istorie care a vizitat o sinagogă – la Roma, la 13 aprilie 1986, unde s-a întânit cu Elio Toaff, rabinul șef al Comunității evreiești din capitala Italiei – şi primul papă care s-a aflat într-o biserică evanghelică, tot în anul 1986, şi prmul care a intrat într-o moschee, în Siria, în lăcaşul Omeyyada din Damasc, în anul 2001, a vizitat lagărul de la Auschwitz și Zidul Plângerii de la Ierusalim, în anul 2000 şi nu a ezitat să sărute Coranul, un gest petrecut pe 14 mai 1999, la Vatican. De asemenea, Papa a organizat concerte de reconciliere între evrei şi musulmani – în 2004, la Vatican, a primint binecuvântarea unui rabin – în anul 2005, la Vatican şi a cerut public iertare pentru greşelile făcute în trecut de Biserica Catolică, inclusiv pentru lipsa de implicare din perioada Holocaustului.

A fost un neîndurător critic al dictaturilor, fiind de menţionat aici măcar vizita în Chile în 1987, în timpul căreia nu a ezitat să-i ceară demisia tiranului Augusto Pinochet, înlăturat în cele din urmă de la putere trei ani mai târziu, dar şi vizita în Haiti, în care Papa a condamnat public şi ferm abuzurile lui Jean Claude Duvalier, vizita Suveranului Pontif fiind urmată de ample mişcari de protest care culminat cu înlăturarea dictatorului. L-a legat o prietenie ecumenică remarcabilă de Maica Tereza din Calcutta, pentru amândoi, săracii şi bolnavii din întreaga lume fiind, independent de credinţa lor, persoane care primeau iubirea şi ajutorul lor, Papa fiind cel care îi îmbărbăta mereu pe cei năpăstuiţi cu celebrul îndemn „Nu vă fie frică !” Prin tot ce a oferit umanităţii, Ioan Paul al II-lea a devenit cel mai popular şi iubit Suveran Pontif şi una dintre cele mai prestigioase personalităţi ale istoriei.

Surse: 

https://www.ro.biography.name/nume-religioase/128-polonia/369-papa-ioan-paul-al-ii-lea-1920-2005

https://lumea.catholica.ro/2014/04/papa-ioan-paul-al-ii-lea-o-scurta-biografie-in-pragul-canonizarii-lui/

http://www.rador.ro/2015/05/18/portret-sfantul-papa-ioan-paul-al-ii-lea-cel-mai-iubit-suveran-pontif-din-istorie/

https://www.cristofori.ro/21-de-lucruri-extraordinare-papa-ioan-paul-al-ii-lea/

https://www.magisteriu.ro/categorie/papa-ioan-paul-al-ii-lea/page/4/

$$$

 S-a întâmplat în 2 aprilie 2008: În perioada 2- 4 aprilie, s-a desfăşurat, la Bucureşti, Summit-ul la nivel înalt al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, reprezentând cel mai mare eveniment de politică externă organizat de România, dar şi Summit-ul de cele mai mari dimensiuni din istoria NATO de până atunci. Reuniunea a impresionat atât prin întreaga logistică desfăşurată pentru organizarea sa cât mai ales prin numărul mare de înalţi demnitari care au fost prezenţi la Bucureşti cu acest prilej. În cifre este vorba de peste 6.500 de participanţi, 26 de state membre, 23 de state partenere, reprezentanţi de rang înalt ai organizaţiilor internaţionale, 23 de preşedinţi de state, 22 de prim-miniştri şi 7 miniştrii de externe.

A fost organizată cu acest prilej o reuniune a statelor contributoare la misiunea NATO în Afganistan, la care au luat parte şi secretarul general al ONU, preşedintele Comisiei Europene, directorul Băncii Mondiale şi oficiali din statele de contact, respectiv Australia, Japonia, Noua Zeelandă şi Iordania.Reuniunea la nivel înalt a NATO de la Bucureşti a fost prima la care preşedintele în exerciţiu al Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, a luat parte la sesiunea Consiliului NATO-Rusia, de la momentul creării acestui format de cooperare în anul 2002.În cadrul summitului au fost adoptate patru documente publice: Declaraţia de la Bucureşti; Declaraţia comună NATO-Ucraina; Viziunea strategică a Forţei Internaţionale de Asistenţă pentru Securitate (ISAF) şi Declaraţia preşedintelui Consiliului NATO-Rusia. Totodată, şefii de state şi de guverne au luat notă în ceea ce priveşte un număr de 13 documente clasificate care au fost elaborate la nivelul comitetelor specializate ale NATO.

În contextul summitului au fost organizate mai multe evenimente de diplomaţie publică care au abordat tematica reuniunii: Conferinţa de la Bucureşti (1-3 aprilie 2008), organizată de Ministerul român al Afacerilor Externe, German Marshall Fund şi Chatham House şi Summitul Tinerilor Atlantişti (1-4 aprilie 2008), organizate de Comitetul Atlantic al SUA şi Consiliul Euro-Atlantic România. Extinderea Alianţei Nord-Atlantice a fost tema cea mai sensibilă a summitului NATO de la Bucureşti. A fost vorba de diferendul dintre Grecia şi Macedonia privind numele oficial al statului macedonean, drept pentru care reprezentanţii greci s-au opus categoric privind o invitaţie adresată autorităţile de la Skopje în Alianţă, rămânând totuşi ca invitaţia să fie adresată numai după ce ambele state se pun de acord asupra numelui Macedoniei.

Negocierile cele mai ample au vizat eventuala invitare a Georgiei şi Ucrainei la NATO, fiind înregistrat un blocaj, neexistând consens între aliaţi pe această chestiune. Şefii de stat şi de guverne au stabilit însă că această decizie în ce priveşte candidaturile celor două state poate reveni în autoritatea miniştrilor de externe. Bosnia-Herţegovina şi Muntenegru au primit un nivel sporit de cooperare cu NATO, respectiv la nivelul unui Dialog Intensificat cu privire la întreaga paletă de teme politice, militare şi de securitate.Croaţia şi Albania au primit invitaţii de aderare şi au fost invitate să demareze negocierile pentru semnarea protocoalelor de aderare. În ce priveşte reuniunea Consiliului NATO-Rusia (NRC) şefii de stat şi de guvern au hotărât să-şi intensifice colaborarea ca 27 de parteneri egali, pentru a combate ameninţările comune la adresa securităţii, potrivit Declaraţiei adoptată la finalul întâlnirii. În plus, au reafirmat angajamentul faţă de obiectivele şi principiile stabilite în Actul Fondator şi în Declaraţia de la Roma, reamintind că NRC a fost conceput ca un element strategic de consolidare a securităţii euro-atlantice, pe baza principiului conform căruia securitatea tuturor statelor din comunitatea euro-atlantică este indivizibilă.

Potrivit textului declaraţiei, în condiţiile extinderii şi intensificării dialogului în interiorul NRC, această structură s-a dovedit a fi un forum de schimburi deschise şi transparente, inclusiv în cazul unor dosare în care punctele de vedere erau divergente. Ca exemple pot fi date extinderea NATO, Tratatul privind Forţele Armate Convenţionale din Europa (CFE) şi Kosovo.„Statele membre ale NRC vor rămâne angajate faţă de viabilitatea pe termen lung a Regimului Tratatului CFE.Statele membre ale NRC vor continua, în conformitate cu prevederile importante ale Declaraţiei de la Roma şi ale deciziilor NRC luate pe baza acesteia, să caute, printr-un dialog cuprinzător, o soluţie pentru problemele deosebite privitoare la CFE", se menţionează în acelaşi document.Referitor la dosarul Kosovo, membrii Consiliului NATO-Rusia s-au declarat decişi să ofere un viitor stabil, democratic, multietnic, paşnic şi sigur în Balcanii de Vest. În acelaşi timp, ţările membre ale Alianţei şi Rusia au lansat un apel la renunţarea la violenţă în Balcanii de Vest şi la evitarea oricăror acţiuni care ar putea submina supremaţia şi statul de drept în regiune, subliniind că securitatea din Kosovo va rămâne o prioritate pe agenda NRC.

Cele 27 de state din Consiliul NATO-Rusia au fost de acord că succesul eforturilor internaţionale în sprijinul guvernului afgan pentru promovarea păcii şi a stabilităţii în interiorul şi în jurul Afganistanului are o importanţă capitală, iar pentru atingerea acestui obiectiv a fost definit un mecanism care va facilita tranzitarea teritoriului rus de către transporturi nemilitare pentru ISAF, în conformitate cu Rezoluţia 1386 a Consiliului de Securitate al ONU.Şefii de stat şi de guvern au recunoscut cu prilejul discuţiilor la nivelul Consiliului Nord-Atlantic importanţa strategică a Mării Negre şi a întregii regiuni pentru securitatea euro-atlantică.Consiliul Nord-Atlantic a evidenţiat necesitatea sporirii sprijinului militar acordat de NATO Afganistanului pentru stabilizarea acestei ţări, drept pentru care a fost adoptat un plan strategic întins pe cinci ani.

Proliferarea rachetelor balistice constituie o ameninţare pentru forţele, teritoriul şi populaţia statelor membre ale Alianţei, iar apărarea antirachete face parte din reacţia globală pentru a contracara această ameninţare, conform declaraţiei finale a Summitului NATO. Statele membre au mandatat Consiliul Nord-Atlantic, „în spiritul principiului indivizibilităţii securităţii aliaţilor, ca şi al solidarităţii NATO", să găsească variante pentru o „arhitectură amplă a apărării anti-rachetă, pentru a o extinde asupra întregului teritoriu şi întregii populaţii a statelor aliate, dar nu într-o manieră diferită de cea acoperită de sistemul Statelor Unite".Totodată, liderii statelor membre au reafirmat susţinerea pentru integritatea teritorială, independenţa şi suveranitatea statelor afectate de conflicte îngheţate fiind menţionate în acest sens Armenia, Azerbaidjan, Georgia şi Republica Moldova. NATO a reiterat cu acest prilej sprijinirea găsirii unor soluţii pe principii de integritate teritorială, independenţă şi suveranitate.

Summitul NATO de la Bucureşti a fost deosebit de important atât din perspectiva de ţară organizatoare cât şi pentru Alianţă, deopotrivă, dată fiind amploarea şi complexitatea dezbaterilor mai ales în ce priveşte procesul de extindere al organizaţiei şi dosarul relaţiilor cu Federaţia Rusă. Deciziile adoptate la Bucureşti au stabilit parcursul următor al organizaţiei în noi dosare de interes pentru securitatea euro-atlantică, precum apărarea antirachetă, securitatea energetică şi securitatea zonei Mării Negre...Și acel an a fost și primul în care „pohta” de cotropire a lui Putin și-a început manifestarea prin războiul din Georgia! Dar Vestul și-a întors privirea atunci, sub farmecul gazului și petrolului rusesc...

Surse:

http://www.summitbucharest.ro/ro/1.html

https://www.mae.ro/node/1574

https://www.agerpres.ro/documentare/2018/04/02/documentar-summitul-nato-de-la-bucuresti-zece-ani--83261

https://www.dw.com/ro/summit-nato-bucure%C5%9Fti-2-4-aprilie-2008/a-3227681

$$$

 S-a întâmplat în 2 aprilie…

- „Ziua internaţională de conştientizare a Autismului – World Autism Awareness Day (WAAD)”; declarată din data de 18 decembrie 2007 de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite prin rezoluţia 62/139; rezoluţia World Autism Awareness Day încurajează toate statele membre ale Naţiunilor Unite să ia măsuri pentru creşterea conştientizării autismului în rândul societăţii şi pentru diagnosticarea precoce a acestei afecţiuni, în scopul intervenţiei terapeutice timpurii

- „Ziua internaţională a cărţii pentru copii"; este aniversată, din 1967, pentru a marca ziua de naştere a lui Hans Christian Andersen (1805 -1875), scriitor danez pentru copii

– 742: S-a născut Carol cel Mare, rege al francilor (768-814); în timpul domniei sale a reformat administraţia, justiţia, armata, a sprijinit cultura şi biserica; la 25.XII.800 a fost încoronat, la Roma, ca împărat de către Papa Leon al III-lea, într-o încercare de refacere a Imperiului Roman (m. 814)

– 1565: S-a născut Cornelis de Houtman, explorator olandez (m. 1599)

–1618: S-a născut Francesco Maria Grimaldi, matematician, fizician şi astronom italian (m. 1663) 

– 1647: S-a născut Maria Sibylla Merian, naturalist, entomolog şi ilustrator ştiintific german, care a intrat în istorie pentru desenele sale foarte detalitate despre plante şi insecte (m. 1717)

– 1725: S-a născut Giovanni Giacomo Casanova, aventurier italian, celebru prin peripeţiile sale galante evocate în memoriile intitulate „Povestea vieţii mele” (m. 1798)

- 1711: Are loc tratatul de alianţă dintre Moldova şi Rusia, încheiat la Luţk între Dimitrie Cantemir şi ţarul Petru I. Acest tratat prevedea o alianţă militară antiotomană,dar prin el se recunoştea şi domnia ereditară în familia Cantemireştilor şi autoritatea absolută a domnului

- 1791: A murit Honoré Gabriel de Riquetti, conte de Mirabeau, publicist şi politician francez; orator de mare talent; participant la Revoluţia franceză (1789-1794) (n. 1749) 

- 1792: Prima lege monetară în SUA. Se stabileşte ca monedă unică dolarul

- 1800: La Burgtheater din Viena, a avut loc premiera Simfoniei Nr. 1 în Do major a lui Ludwig van Beethoven. Lucrarea, op. 21, a fost dedicată Baronului Gottfried van Swieten, un protector al compozitorului şi publicată la Leipzig în 1801. Nu se ştie cu exactitate când a finalizat Beethoven această simfonie, dar schiţele ultimei părţi datează din 1795

- 1801: Bătălia de la Copenhaga. Bătălia de la Copenhaga este o victorie navală a britanicilor împotriva Danemarcei, în războaiele napoleoniene. Tratatul de neutralitate din 1794, dintre Danemarca şi Suedia, la care Rusia şi Prusia au aderat în 1800, a fost considerat de Anglia un act de ostilitate.În 1801, un detaşament al flotei britanice a fost trimis la Copenhaga. După o cruntă bătălie în port, amiralul Horatio Nelson, ignorând ordinele de retragere ale comandantului flotei, sir Hyde Parker, a continuat să distrugă flota daneză. Pierderile în rândul danezilor au fost de 6.000 de morţi şi răniţi, de şase ori mai mult decât în rândul britanicilor. În consecinţă, Danemarca s-a retras din tratatul de neutralitate.

- 1803: Are loc premiera piesei de teatru, tragedia „Die natürliche Tochter" („Fica naturală”) scrisă între anii 1801—1803 de Johann Wolfgang von Goethe, la teatrul naţional din Weimar.

- 1805: S-a născut scriitorul danez Hans Christian Andersen; poveştile sale sunt adevărate capodopere ale literaturii pentru copii (m. 1875).Hans Christian Andersen (n. Odense, Danemarca - d. 4 august 1875, Copenhaga) a fost scriitor și poet danez, celebru pentru basmele sale. Printre cele mai cunoscute povești ale sale se numără „Crăiasa Zăpezilor”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului” și „Rățuşca cea urâtă”. În timpul vieții Andersen a fost celebrat de regalitate și aclamat pentru că a adus bucurie copiilor din întreaga Europă. Basmele sale au fost traduse în peste o sută de limbi și continuă să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume.În portul din Copenhaga există o statuie a micii sirene, plasată în memoria lui Hans Christian Andersen

- 1830: S-a născut Leon Gambetta, om politic, unul dintre fondatorii celei de a treia Republici Franceze (1875) (d. 31.12.1882)

- 1832: Se înfiinţează Eforia spitalelor din Bucureşti

– 1834: S-a născut sculptorul francez Frédéric Bartholdi; a realizat statuia „Libertăţii”, oferită în dar de statul francez SUA cu ocazia aniversării, în 1876, a 100 de ani de la declararea independenţei Statelor Unite ale Americii (m. 1904).

– 1840: S-a născut scriitorul francez Émile Zola (m. 1902)

- 1839: Apărea, la Iaşi, până la 24.VI/6.VII.1851, sub conducerea lui Gheorghe Asachi, periodicul „Foaia sătească a Prinţipatului Moldovii”, cu suplimente consacrate agriculturii, industriei şi negoţului (2/14)

- 1840: S-a născut scriitorul francez Émile Zola. Émile Zola (d.29 septembrie 1902) a fost un romancier francez, cel mai important exemplu al școlii naturaliste și o figură majoră a eliberării politice a Franței.

- 1858: S-a născut Barbu Delavrancea (pseudonimul lui Barbu Ştefănescu), scriitor (prozator şi dramaturg), orator remarcabil şi publicist, avocat (a pledat în procese care i-au adus celebritatea: de exemplu, apărător al lui Caragiale împotriva calomniatorului Caion) şi om politic (ministru de mai multe ori şi primar al Bucureştiului între anii 1899 şi 1906); membru al Academiei Române, vicepreşedinte al acestui for (1915-1918) (m.29.IV.1918)

- 1864: S-a adoptat Legea comunală, de inspirație franceză, care prevedea organizarea comunelor urbane și rurale. A fost adoptată Legea pentru înfiinţarea consiliilor judeţene, prima care organizează sistematic şi metodic administraţia judeţelor ţării noastre. În fiecare judeţ se alegea un consiliu care se întrunea periodic şi reprezenta interesele locale colective şi economice ale judeţului (2/14)

- 1866, 2/14 - 8/20: A avut loc plebiscitul prin care populaţia României a fost consultată asupra aducerii ca domn al ţării a unui prinţ străin, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen (proclamat domnitor al României la 10.V.1866; după declararea Independenţei, în 1877, la 10.V.1881 Carol I este încoronat, devenind primul rege al României); alegerea unui prinţ străin pe tronul ţării îşi găseşte explicaţia în dorinţa românilor de a se pune capăt disensiunilor şi luptelor politice interne, pe de o parte, iar pe de alta, de creare, pe plan extern, a condiţiilor pentru un sprijin diplomatic eficient în vederea obţinerii independenţei 

- 1867: Mihai Eminescu publică, în revista „Familia", poemul „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie" 

-1872: A murit inventatorul american Samuel Morse; a realizat un aparat electromagnetic pentru telegrafie (brevetat în 1840) şi alfabetul ce-i poartă numele, folosit şi în prezent (n. 1791) 

- 1875: S-a născut industriaşul american Walter Chrysler; în 1925 a fondat compania de automobile care-i poartă numele (m. 1940) 

- 1877: S-a născut Tiberiu Brediceanu, compozitor şi folclorist român (d. 19.12.1968)

- 1884: Academia Română însărcinează pe B.P. Haşdeu cu realizarea dicţionarului „Etymologicum Magnum Romaniae, al limbii istorice şi poporane"

- 1891: S-a născut pictorul francez de origine germană Max Ernst (d.01.04.1976) 

- 1905: S-a născut Kurt Herbert Adler, dirijor american de origine austriacă (m. 1988) 

– 1909: A murit Elena Cuza, soţia domnitorului Alexandru Ioan Cuza; după Unirea din 1859, devenind prima doamnă a României, a contribuit la opera reformatoare a domnitorului, ea inspirând Legea instrucţiunii publice; a fost şi o energică susţinătoare a reformei agrare; şi-a dedicat întreaga viaţă şi avere acţiunilor caritabile: a patronat azilul de fete orfane de la Cotroceni (care i-a purtat numele, „Azilul Elena Doamna”), şi a lucrat benevol ca infirmieră la spitalul „Caritatea” din Iaşi (n. 1825)

– 1912: S-a născut medicul Ion Emil Bruckner; în cercetările sale s-a ocupat de fenomenele de imunitate, de identificarea şi clasificarea formelor anatomo-clinice ale hepatitei cronice, de bolile reumatismale, ca şi de colagen; a introdus metode noi de cercetare de laborator în domeniul nefrologiei; membru titular al Academiei Române din 1974 (m. 1980)

- 1914: S-a născut Sir Alec Guinness, actor britanic de film (d. 05.08.2000) (filme: „Să fii o dată milionar”, „Cheile spre Paradis”, „ Podurile peste Kwai”, „Omul nostru în Havana”, „Hitler. Ultimele zece zile”)  

- 1914: A murit Paul Heyse, scriitor german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1910. Heyse și-a asigurat un loc bine definit în istoria literaturii datorită contribuției aduse, atât practic cât și teoretic, la evoluția nuvelei. (n. 15.03.1830)

- 1915: S-a născut cântăreţul şi compozitorul de muzică uşoară Gică Petrescu (m. 2006)

– 1922: S-a născut (în Basarabia) arhimandritul Roman Braga, unul din marii duhovnici ai neamului românesc; a stat 11 ani în temniţele comuniste, fiind supravieţuitor al experimentului Piteşti; misionar al Ortodoxiei în America în ultimii 40 de ani (m. 2015)

- 1925: A murit Petru Poni, chimist şi mineralog; unul dintre fondatorii şcolii româneşti de chimie anorganică; autor al primelor manuale de fizică şi chimie în limba română; membru al Academiei Române, preşedinte al acestui for (1898-1901, 1916-1920) (n. 1841)

– 1927: S-a născut fotbalistul maghiar de renume mondial Ferenc Puskás (m. 2006)

- 1928: S-a născut Serge Gainsbourg, cântăreţ francez. Serge Gainsbourg, numele la naștere, Lucien Ginsburg (d. 2 martie 1991) a fost un poet, compozitor, actor și regizor francez.Născut la Paris, în Franţa, din părinţi evrei ruşi care s-au refugiat în Franţa după Revoluţia Rusă din 1917, Gainsbourg a practicat numeroase stiluri muzicale, făcându-l greu de categorizat.A fost unul dintre cei mai fertili şi inspiranţi compozitori ai epocii sale, fiind de asemenea autorul mai multor filme şi video-clipuri. Opera sa fiind una dintre cele mai complexe şi admirate, Gainsbourg este adesea considerat ca unul dintre cei mai influenţi muzicieni ai lumii. 

- 1931: S-a născut istoricul american Keith Hitchins; specialist în istoria modernă a României şi a Europei de Sud-Est; membru de onoare din străinătate al Academiei Române (1991) 

- 1931: S-a născut Alexandru Balaban, inginer chimist; cercetări în domeniul chimiei organice şi radiochimiei; membru al Academiei Române, vicepreşedinte al acestui for (1995-1998); începând cu anul 2000 a predat la diverse universităţi din Statele Unite şi din alte ţări  

- 1934: S-a născut baritonul Vasile Martinoiu 

–1934: S-a născut inginerul de sunet american Richard Portman, care a obţinut 11 nominalizări la Premiile Oscar şi a câştigat o statuetă pentru sunetul peliculei „The Deer Hunter”, regizată de Michael Cimino; a realizat sunetul a peste 200 de filme şi a mixat sunetul seriei „Star Wars”, a lui George Lucas (m. 2017)

– 1937: S-a născut dirijorul spaniol Antoni Ros-Marbà

- 1939: Apare, la Bucureşti, săptămânal, revista „România literară", sub conducerea lui Cezar Petrescu 

- 1942: S-a născut Gabriela Adameşteanu. Gabriela Adameşteanu (n. Târgu Ocna, judeţul Bacău) este o scriitoare, jurnalistă şi traducătoare româncă. A fost redactor-şef al revistei de analiză politică 22, redactor şef al suplimentului „Bucureştiul cultural" şi membru marcant al Grupului pentru dialog social.

-1944: Guvernul sovietic, prin vocea ministrului de externe, Viaceslav Molotov, declara că „intrarea trupelor sovietice pe teritoriul României este dictată exclusiv de necesităţi de război”, fără scopul de a dobândi vreo parte din teritoriul României sau de a schimba orânduirea socială din România”. Declaraţia era o manevră tactică, menită să satisfacă guvernele de la Londra şi Washington şi cercurile politice din România. În realitate, îndată după 23 august 1944 autorităţile militare sovietice au sprijinit activ şi continuu Partidul Comunist din România pentru preluarea puterii şi efectuarea tranziţiei spre regimul comunist

- 1945: S-a născut actriţa de film americană Linda Hunt, singura actriţă căreia i s-a acordat un Oscar la categoria „cea mai bună actriţă", pentru interpretarea unui rol de sex opus, Billy Kwan, în filmul „The Year of Living Dangerously" (1983) 

- 1949: Prin Decretul 134, au fost naţionalizate farmaciile urbane, depozitele de medicamente, laboratoarele chimico-farmaceutice şi de analiză medicală precum şi depozitele de medicamente. Unităţile sanitare naţionalizate au trecut în proprietatea Statului ca bunuri comune ale întregului popor, libere de orice sarcini, fiind administrate de Ministerul Sănătăţii

- 1968: S-a născut actriţa Manuela Hărăbor 

– 1974: A murit Georges Pompidou, om politic francez; prim-ministru în perioada 1962-1968 şi preşedinte al Franţei între anii 1969 şi 1974 (n. 1911)

- 1975: Prin Acordul privind relaţiile comerciale dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la această dată, României i se acorda clauza naţiunii celei mai favorizate. La 25 şi 28 iulie 1975 Congresul SUA (Senatul, respectiv Camera Reprezentanţilor) va ratifica Rezoluţia prin care se acorda României clauza.Printr-o declaraţie a Guvernului SUA, din 26 februarie 1988, se anunţa că începând din 3 iulie acelaşi an înceta aplicarea clauzei. La 3 noiembrie 1993 preşedintele SUA, Bill Clinton, semna textul Rezoluţiei comune a Senatului şi Camerei Reprezentanţilor privind (re)acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate României. Permanentizarea clauzei a fost decisă pe data de 17.VII.1996

- 1979: Au fost retrase ultimele trupe britanice din Malta, punându-se, astfel, capăt unei prezenţe militare străine în insulă de 164 de ani (în urma Congresului de la Viena din 1814-1815, Malta devenise colonie engleză şi şi-a proclamat independenţa la 21.IX.1964)

- 1982: Trupe argentiniene debarcau în Insulele Falkland (Malvine), declanşând „războiul Malvinelor”, ceea ce a dus la ruperea relaţiilor diplomatice dintre Marea Britanie şi Argentina. La 21.V.1982 a fost lansată acţiunea de recucerire a arhipelagului de către Marea Britanie (războiul s-a încheiat la 15.VI.1982 cu victoria Marii Britanii)

- 1989: A murit Tudor Vornicu, cunoscut ziarist şi om de televiziune (n. 1926) 

- 1995: A murit Hannes Alfvén, fizician suedez (n. 1908), care a primit Premiul Nobel pentru Fizică în anul 1970 pentru dezvoltarea teoriei magnetohidrodinamicii. El a contribuit în fizicile plasmei, precum şi cu teorii descriind fenomenul aurorei, centurii lui Van Allen, efectul furtunii magnetice asupra câmpului magnetic al Pământului, magnetosfera terestră şi dinamicile plasmei în galaxia noastră.

- 1998: Radu Vasile este desemnat prim-ministru de către preşedintele României, Emil Constantinescu

- 2001: A murit compozitorul de muzică uşoară Aurel Giroveanu (n. 1916) 

- 2004: A avut loc (în prezenţa preşedintelui Ion Iliescu şi a premierului Adrian Năstase) 2004) ceremonia solemnă a arborării drapelului naţional şi a drapelului NATO în faţa sediului Palatului Parlamentului din Bucureşti, ceremonie ce s-a desfăşurat simultan cu înălţarea drapelului României la sediul NATO de la Bruxelles (ora 10:45, ora locală – ora 9:45, la Bruxelles). La 29.III.2004 România a devenit membru cu drepturi depline al Alianţei Nord-Atlantice (alături de alte şase state foste comuniste – Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia şi Slovenia), în cadrul unei ceremonii oficiale care a avut loc la Washington, în prezenţa preşedintelui SUA, George W. Bush, a secretarului de stat american, Colin Powell, a secretarului general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, şi a premierilor celor şapte state. Acest lucru s-a petrecut după ce decizia summit-ului de la Praga (din 21-22.XI.2002, de invitare oficială de a adera la NATO a celor şapte state) a fost ratificată de Parlamentele tuturor statelor aliate. Astfel, numărul ţărilor membre ale Alianţei (fondate în 1949) se ridica la 26. În prezent organizaţia numără 28 de membri

-2004: A murit inginerul german de origine greacă John H. Argyris, considerat întemeietor al metodei elementelor finite, aplicată iniţial în domeniul elasticităţii şi al structurilor, extinsă astăzi în variate domenii ale ştiinţei şi tehnicii; membru de onoare din străinătate al Academiei Române (1992) (n. 1916, în insula Volos/Grecia). 

- 2005: A murit Papa Ioan Paul al II-lea (cardinalul polonez Karol Wojtyla, arhiepiscop de Cracovia, ales papă la 16.X.1978; a urcat în Scaunul Pontifical la 22.X.1978; alegerea sa ca papă a fost considerată un eveniment de excepţie, fiind vorba de primul papă neitalian începând din anul 1522, când a fost desemnat olandezul Hadrian al VI-lea); membru de onoare străin al Academiei Române (2001) (n. 1920)

- 2008: În perioada 2 – 4 aprilie s-a desfăşurat, la Bucureşti, Summit-ul la nivel înalt al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, reprezentând cel mai mare eveniment de politică externă organizat de România, dar şi Summit-ul de cele mai mari dimensiuni din istoria NATO. 

– 2009: A murit matematicianul Lazăr Dragoş; lucrări în domeniile mecanicii fluidelor, magnetoelasticităţii, aerodinamicii; membru titular al Academiei Române din 1992 (n. 1930)

– 2013: A murit Jesús Franco (născut Jesús Franco Manera), prolific regizor de film, scenarist şi actor spaniol (n. 1930) 

– 2015: A murit dirijorul şi profesorul George Vintilă (n. 1924)

– 2015: A murit regizorul, scenaristul, producătorul, directorul de imagine şi actorul portughez Manoel de Oliveira (nume real: Manoel Candido Pinto de Oliveira) (n. 1908)

– 2016: A murit saxofonistul de jazz şi compozitorul argentinian Leandro „Gato” Barbieri (n. 1932)

$$$

 S-a întâmplat în 2 aprilie…

- „Ziua internaţională de conştientizare a Autismului – World Autism Awareness Day (WAAD)”; declarată din data de 18 decembrie 2007 de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite prin rezoluţia 62/139; rezoluţia World Autism Awareness Day încurajează toate statele membre ale Naţiunilor Unite să ia măsuri pentru creşterea conştientizării autismului în rândul societăţii şi pentru diagnosticarea precoce a acestei afecţiuni, în scopul intervenţiei terapeutice timpurii

- „Ziua internaţională a cărţii pentru copii"; este aniversată, din 1967, pentru a marca ziua de naştere a lui Hans Christian Andersen (1805 -1875), scriitor danez pentru copii

– 742: S-a născut Carol cel Mare, rege al francilor (768-814); în timpul domniei sale a reformat administraţia, justiţia, armata, a sprijinit cultura şi biserica; la 25.XII.800 a fost încoronat, la Roma, ca împărat de către Papa Leon al III-lea, într-o încercare de refacere a Imperiului Roman (m. 814)

– 1565: S-a născut Cornelis de Houtman, explorator olandez (m. 1599)

–1618: S-a născut Francesco Maria Grimaldi, matematician, fizician şi astronom italian (m. 1663) 

– 1647: S-a născut Maria Sibylla Merian, naturalist, entomolog şi ilustrator ştiintific german, care a intrat în istorie pentru desenele sale foarte detalitate despre plante şi insecte (m. 1717)

– 1725: S-a născut Giovanni Giacomo Casanova, aventurier italian, celebru prin peripeţiile sale galante evocate în memoriile intitulate „Povestea vieţii mele” (m. 1798)

- 1711: Are loc tratatul de alianţă dintre Moldova şi Rusia, încheiat la Luţk între Dimitrie Cantemir şi ţarul Petru I. Acest tratat prevedea o alianţă militară antiotomană,dar prin el se recunoştea şi domnia ereditară în familia Cantemireştilor şi autoritatea absolută a domnului

- 1791: A murit Honoré Gabriel de Riquetti, conte de Mirabeau, publicist şi politician francez; orator de mare talent; participant la Revoluţia franceză (1789-1794) (n. 1749) 

- 1792: Prima lege monetară în SUA. Se stabileşte ca monedă unică dolarul

- 1800: La Burgtheater din Viena, a avut loc premiera Simfoniei Nr. 1 în Do major a lui Ludwig van Beethoven. Lucrarea, op. 21, a fost dedicată Baronului Gottfried van Swieten, un protector al compozitorului şi publicată la Leipzig în 1801. Nu se ştie cu exactitate când a finalizat Beethoven această simfonie, dar schiţele ultimei părţi datează din 1795

- 1801: Bătălia de la Copenhaga. Bătălia de la Copenhaga este o victorie navală a britanicilor împotriva Danemarcei, în războaiele napoleoniene. Tratatul de neutralitate din 1794, dintre Danemarca şi Suedia, la care Rusia şi Prusia au aderat în 1800, a fost considerat de Anglia un act de ostilitate.În 1801, un detaşament al flotei britanice a fost trimis la Copenhaga. După o cruntă bătălie în port, amiralul Horatio Nelson, ignorând ordinele de retragere ale comandantului flotei, sir Hyde Parker, a continuat să distrugă flota daneză. Pierderile în rândul danezilor au fost de 6.000 de morţi şi răniţi, de şase ori mai mult decât în rândul britanicilor. În consecinţă, Danemarca s-a retras din tratatul de neutralitate.

- 1803: Are loc premiera piesei de teatru, tragedia „Die natürliche Tochter" („Fica naturală”) scrisă între anii 1801—1803 de Johann Wolfgang von Goethe, la teatrul naţional din Weimar.

- 1805: S-a născut scriitorul danez Hans Christian Andersen; poveştile sale sunt adevărate capodopere ale literaturii pentru copii (m. 1875).Hans Christian Andersen (n. Odense, Danemarca - d. 4 august 1875, Copenhaga) a fost scriitor și poet danez, celebru pentru basmele sale. Printre cele mai cunoscute povești ale sale se numără „Crăiasa Zăpezilor”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului” și „Rățuşca cea urâtă”. În timpul vieții Andersen a fost celebrat de regalitate și aclamat pentru că a adus bucurie copiilor din întreaga Europă. Basmele sale au fost traduse în peste o sută de limbi și continuă să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume.În portul din Copenhaga există o statuie a micii sirene, plasată în memoria lui Hans Christian Andersen

- 1830: S-a născut Leon Gambetta, om politic, unul dintre fondatorii celei de a treia Republici Franceze (1875) (d. 31.12.1882)

- 1832: Se înfiinţează Eforia spitalelor din Bucureşti

– 1834: S-a născut sculptorul francez Frédéric Bartholdi; a realizat statuia „Libertăţii”, oferită în dar de statul francez SUA cu ocazia aniversării, în 1876, a 100 de ani de la declararea independenţei Statelor Unite ale Americii (m. 1904).

– 1840: S-a născut scriitorul francez Émile Zola (m. 1902)

- 1839: Apărea, la Iaşi, până la 24.VI/6.VII.1851, sub conducerea lui Gheorghe Asachi, periodicul „Foaia sătească a Prinţipatului Moldovii”, cu suplimente consacrate agriculturii, industriei şi negoţului (2/14)

- 1840: S-a născut scriitorul francez Émile Zola. Émile Zola (d.29 septembrie 1902) a fost un romancier francez, cel mai important exemplu al școlii naturaliste și o figură majoră a eliberării politice a Franței.

- 1858: S-a născut Barbu Delavrancea (pseudonimul lui Barbu Ştefănescu), scriitor (prozator şi dramaturg), orator remarcabil şi publicist, avocat (a pledat în procese care i-au adus celebritatea: de exemplu, apărător al lui Caragiale împotriva calomniatorului Caion) şi om politic (ministru de mai multe ori şi primar al Bucureştiului între anii 1899 şi 1906); membru al Academiei Române, vicepreşedinte al acestui for (1915-1918) (m.29.IV.1918)

- 1864: S-a adoptat Legea comunală, de inspirație franceză, care prevedea organizarea comunelor urbane și rurale. A fost adoptată Legea pentru înfiinţarea consiliilor judeţene, prima care organizează sistematic şi metodic administraţia judeţelor ţării noastre. În fiecare judeţ se alegea un consiliu care se întrunea periodic şi reprezenta interesele locale colective şi economice ale judeţului (2/14)

- 1866, 2/14 - 8/20: A avut loc plebiscitul prin care populaţia României a fost consultată asupra aducerii ca domn al ţării a unui prinţ străin, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen (proclamat domnitor al României la 10.V.1866; după declararea Independenţei, în 1877, la 10.V.1881 Carol I este încoronat, devenind primul rege al României); alegerea unui prinţ străin pe tronul ţării îşi găseşte explicaţia în dorinţa românilor de a se pune capăt disensiunilor şi luptelor politice interne, pe de o parte, iar pe de alta, de creare, pe plan extern, a condiţiilor pentru un sprijin diplomatic eficient în vederea obţinerii independenţei 

- 1867: Mihai Eminescu publică, în revista „Familia", poemul „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie" 

-1872: A murit inventatorul american Samuel Morse; a realizat un aparat electromagnetic pentru telegrafie (brevetat în 1840) şi alfabetul ce-i poartă numele, folosit şi în prezent (n. 1791) 

- 1875: S-a născut industriaşul american Walter Chrysler; în 1925 a fondat compania de automobile care-i poartă numele (m. 1940) 

- 1877: S-a născut Tiberiu Brediceanu, compozitor şi folclorist român (d. 19.12.1968)

- 1884: Academia Română însărcinează pe B.P. Haşdeu cu realizarea dicţionarului „Etymologicum Magnum Romaniae, al limbii istorice şi poporane"

- 1891: S-a născut pictorul francez de origine germană Max Ernst (d.01.04.1976) 

- 1905: S-a născut Kurt Herbert Adler, dirijor american de origine austriacă (m. 1988) 

– 1909: A murit Elena Cuza, soţia domnitorului Alexandru Ioan Cuza; după Unirea din 1859, devenind prima doamnă a României, a contribuit la opera reformatoare a domnitorului, ea inspirând Legea instrucţiunii publice; a fost şi o energică susţinătoare a reformei agrare; şi-a dedicat întreaga viaţă şi avere acţiunilor caritabile: a patronat azilul de fete orfane de la Cotroceni (care i-a purtat numele, „Azilul Elena Doamna”), şi a lucrat benevol ca infirmieră la spitalul „Caritatea” din Iaşi (n. 1825)

– 1912: S-a născut medicul Ion Emil Bruckner; în cercetările sale s-a ocupat de fenomenele de imunitate, de identificarea şi clasificarea formelor anatomo-clinice ale hepatitei cronice, de bolile reumatismale, ca şi de colagen; a introdus metode noi de cercetare de laborator în domeniul nefrologiei; membru titular al Academiei Române din 1974 (m. 1980)

- 1914: S-a născut Sir Alec Guinness, actor britanic de film (d. 05.08.2000) (filme: „Să fii o dată milionar”, „Cheile spre Paradis”, „ Podurile peste Kwai”, „Omul nostru în Havana”, „Hitler. Ultimele zece zile”)  

- 1914: A murit Paul Heyse, scriitor german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1910. Heyse și-a asigurat un loc bine definit în istoria literaturii datorită contribuției aduse, atât practic cât și teoretic, la evoluția nuvelei. (n. 15.03.1830)

- 1915: S-a născut cântăreţul şi compozitorul de muzică uşoară Gică Petrescu (m. 2006)

– 1922: S-a născut (în Basarabia) arhimandritul Roman Braga, unul din marii duhovnici ai neamului românesc; a stat 11 ani în temniţele comuniste, fiind supravieţuitor al experimentului Piteşti; misionar al Ortodoxiei în America în ultimii 40 de ani (m. 2015)

- 1925: A murit Petru Poni, chimist şi mineralog; unul dintre fondatorii şcolii româneşti de chimie anorganică; autor al primelor manuale de fizică şi chimie în limba română; membru al Academiei Române, preşedinte al acestui for (1898-1901, 1916-1920) (n. 1841)

– 1927: S-a născut fotbalistul maghiar de renume mondial Ferenc Puskás (m. 2006)

- 1928: S-a născut Serge Gainsbourg, cântăreţ francez. Serge Gainsbourg, numele la naștere, Lucien Ginsburg (d. 2 martie 1991) a fost un poet, compozitor, actor și regizor francez.Născut la Paris, în Franţa, din părinţi evrei ruşi care s-au refugiat în Franţa după Revoluţia Rusă din 1917, Gainsbourg a practicat numeroase stiluri muzicale, făcându-l greu de categorizat.A fost unul dintre cei mai fertili şi inspiranţi compozitori ai epocii sale, fiind de asemenea autorul mai multor filme şi video-clipuri. Opera sa fiind una dintre cele mai complexe şi admirate, Gainsbourg este adesea considerat ca unul dintre cei mai influenţi muzicieni ai lumii. 

- 1931: S-a născut istoricul american Keith Hitchins; specialist în istoria modernă a României şi a Europei de Sud-Est; membru de onoare din străinătate al Academiei Române (1991) 

- 1931: S-a născut Alexandru Balaban, inginer chimist; cercetări în domeniul chimiei organice şi radiochimiei; membru al Academiei Române, vicepreşedinte al acestui for (1995-1998); începând cu anul 2000 a predat la diverse universităţi din Statele Unite şi din alte ţări  

- 1934: S-a născut baritonul Vasile Martinoiu 

–1934: S-a născut inginerul de sunet american Richard Portman, care a obţinut 11 nominalizări la Premiile Oscar şi a câştigat o statuetă pentru sunetul peliculei „The Deer Hunter”, regizată de Michael Cimino; a realizat sunetul a peste 200 de filme şi a mixat sunetul seriei „Star Wars”, a lui George Lucas (m. 2017)

– 1937: S-a născut dirijorul spaniol Antoni Ros-Marbà

- 1939: Apare, la Bucureşti, săptămânal, revista „România literară", sub conducerea lui Cezar Petrescu 

- 1942: S-a născut Gabriela Adameşteanu. Gabriela Adameşteanu (n. Târgu Ocna, judeţul Bacău) este o scriitoare, jurnalistă şi traducătoare româncă. A fost redactor-şef al revistei de analiză politică 22, redactor şef al suplimentului „Bucureştiul cultural" şi membru marcant al Grupului pentru dialog social.

-1944: Guvernul sovietic, prin vocea ministrului de externe, Viaceslav Molotov, declara că „intrarea trupelor sovietice pe teritoriul României este dictată exclusiv de necesităţi de război”, fără scopul de a dobândi vreo parte din teritoriul României sau de a schimba orânduirea socială din România”. Declaraţia era o manevră tactică, menită să satisfacă guvernele de la Londra şi Washington şi cercurile politice din România. În realitate, îndată după 23 august 1944 autorităţile militare sovietice au sprijinit activ şi continuu Partidul Comunist din România pentru preluarea puterii şi efectuarea tranziţiei spre regimul comunist

- 1945: S-a născut actriţa de film americană Linda Hunt, singura actriţă căreia i s-a acordat un Oscar la categoria „cea mai bună actriţă", pentru interpretarea unui rol de sex opus, Billy Kwan, în filmul „The Year of Living Dangerously" (1983) 

- 1949: Prin Decretul 134, au fost naţionalizate farmaciile urbane, depozitele de medicamente, laboratoarele chimico-farmaceutice şi de analiză medicală precum şi depozitele de medicamente. Unităţile sanitare naţionalizate au trecut în proprietatea Statului ca bunuri comune ale întregului popor, libere de orice sarcini, fiind administrate de Ministerul Sănătăţii

- 1968: S-a născut actriţa Manuela Hărăbor 

– 1974: A murit Georges Pompidou, om politic francez; prim-ministru în perioada 1962-1968 şi preşedinte al Franţei între anii 1969 şi 1974 (n. 1911)

- 1975: Prin Acordul privind relaţiile comerciale dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la această dată, României i se acorda clauza naţiunii celei mai favorizate. La 25 şi 28 iulie 1975 Congresul SUA (Senatul, respectiv Camera Reprezentanţilor) va ratifica Rezoluţia prin care se acorda României clauza.Printr-o declaraţie a Guvernului SUA, din 26 februarie 1988, se anunţa că începând din 3 iulie acelaşi an înceta aplicarea clauzei. La 3 noiembrie 1993 preşedintele SUA, Bill Clinton, semna textul Rezoluţiei comune a Senatului şi Camerei Reprezentanţilor privind (re)acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate României. Permanentizarea clauzei a fost decisă pe data de 17.VII.1996

- 1979: Au fost retrase ultimele trupe britanice din Malta, punându-se, astfel, capăt unei prezenţe militare străine în insulă de 164 de ani (în urma Congresului de la Viena din 1814-1815, Malta devenise colonie engleză şi şi-a proclamat independenţa la 21.IX.1964)

- 1982: Trupe argentiniene debarcau în Insulele Falkland (Malvine), declanşând „războiul Malvinelor”, ceea ce a dus la ruperea relaţiilor diplomatice dintre Marea Britanie şi Argentina. La 21.V.1982 a fost lansată acţiunea de recucerire a arhipelagului de către Marea Britanie (războiul s-a încheiat la 15.VI.1982 cu victoria Marii Britanii)

- 1989: A murit Tudor Vornicu, cunoscut ziarist şi om de televiziune (n. 1926) 

- 1995: A murit Hannes Alfvén, fizician suedez (n. 1908), care a primit Premiul Nobel pentru Fizică în anul 1970 pentru dezvoltarea teoriei magnetohidrodinamicii. El a contribuit în fizicile plasmei, precum şi cu teorii descriind fenomenul aurorei, centurii lui Van Allen, efectul furtunii magnetice asupra câmpului magnetic al Pământului, magnetosfera terestră şi dinamicile plasmei în galaxia noastră.

- 1998: Radu Vasile este desemnat prim-ministru de către preşedintele României, Emil Constantinescu

- 2001: A murit compozitorul de muzică uşoară Aurel Giroveanu (n. 1916) 

- 2004: A avut loc (în prezenţa preşedintelui Ion Iliescu şi a premierului Adrian Năstase) 2004) ceremonia solemnă a arborării drapelului naţional şi a drapelului NATO în faţa sediului Palatului Parlamentului din Bucureşti, ceremonie ce s-a desfăşurat simultan cu înălţarea drapelului României la sediul NATO de la Bruxelles (ora 10:45, ora locală – ora 9:45, la Bruxelles). La 29.III.2004 România a devenit membru cu drepturi depline al Alianţei Nord-Atlantice (alături de alte şase state foste comuniste – Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia şi Slovenia), în cadrul unei ceremonii oficiale care a avut loc la Washington, în prezenţa preşedintelui SUA, George W. Bush, a secretarului de stat american, Colin Powell, a secretarului general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, şi a premierilor celor şapte state. Acest lucru s-a petrecut după ce decizia summit-ului de la Praga (din 21-22.XI.2002, de invitare oficială de a adera la NATO a celor şapte state) a fost ratificată de Parlamentele tuturor statelor aliate. Astfel, numărul ţărilor membre ale Alianţei (fondate în 1949) se ridica la 26. În prezent organizaţia numără 28 de membri

-2004: A murit inginerul german de origine greacă John H. Argyris, considerat întemeietor al metodei elementelor finite, aplicată iniţial în domeniul elasticităţii şi al structurilor, extinsă astăzi în variate domenii ale ştiinţei şi tehnicii; membru de onoare din străinătate al Academiei Române (1992) (n. 1916, în insula Volos/Grecia). 

- 2005: A murit Papa Ioan Paul al II-lea (cardinalul polonez Karol Wojtyla, arhiepiscop de Cracovia, ales papă la 16.X.1978; a urcat în Scaunul Pontifical la 22.X.1978; alegerea sa ca papă a fost considerată un eveniment de excepţie, fiind vorba de primul papă neitalian începând din anul 1522, când a fost desemnat olandezul Hadrian al VI-lea); membru de onoare străin al Academiei Române (2001) (n. 1920)

- 2008: În perioada 2 – 4 aprilie s-a desfăşurat, la Bucureşti, Summit-ul la nivel înalt al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, reprezentând cel mai mare eveniment de politică externă organizat de România, dar şi Summit-ul de cele mai mari dimensiuni din istoria NATO. 

– 2009: A murit matematicianul Lazăr Dragoş; lucrări în domeniile mecanicii fluidelor, magnetoelasticităţii, aerodinamicii; membru titular al Academiei Române din 1992 (n. 1930)

– 2013: A murit Jesús Franco (născut Jesús Franco Manera), prolific regizor de film, scenarist şi actor spaniol (n. 1930) 

– 2015: A murit dirijorul şi profesorul George Vintilă (n. 1924)

– 2015: A murit regizorul, scenaristul, producătorul, directorul de imagine şi actorul portughez Manoel de Oliveira (nume real: Manoel Candido Pinto de Oliveira) (n. 1908)

– 2016: A murit saxofonistul de jazz şi compozitorul argentinian Leandro „Gato” Barbieri (n. 1932)