$$$

 

De aiurea de pe blog... 

As vrea sa mi te ofer ca pe cel mai frumos cadou pe care l-ai primit vreodata. Aproape transparent de deschisa pana in adancul sufletului si totusi acoperind unele mistere ale mele, cu trup si suflet. Sa vezi ceea ce trebuie vazut la o prima privire, sa ti se deschida sufletul spre dorinta de a vedea mai mult, constient fiind ca ceea ce ai vrea sa descoperi trebuie sa te straduiesti sa descoperi singur, dezvelind putin cate putin.

As vrea sa mi te ofer cu trup si suflet, din trup si suflet sa imi sorbi toate tainele nedeslusite nici de mine insami. Stim amandoi ca nu vei putea niciodata sa dezlegi eterna enigma numita FEMEIE. Dar tocmai de aceea vei fi provocat sa cauti sa deslusesti tot ceea ce se poate deslusi... Sau poate ca nu se va deslusi niciodata.

As vrea sa mi te ofer ca si posesiune a tot ceea ce ai vrea sa posezi si cu mult mai mult decat vei reusi sa ai vreodata si cu mult mai mult decat vei reusi sa dobandesti vreodata prin propriile-ti puteri. Vei fi sfasiat intre dorinta de a avea tot mai mult si neputinta de a poseda nici macar o farama din tot ce ti se ofera, stiind ca ceea ce ti se ofera este totusi o farama din ceea ce ramane, totusi, neoferit pe vesnicie.

As vrea sa mi te ofer cu totul si pe de-a-ntregul, desi tin multe parti din mine pentru mine si numai pentru mine. Vei vedea in mine cea mai impenetrabila cetate pe care ai vrea sa o cuceresti si nu vei putea niciodata sa o ai pe de-a-ntregul. Dar ceea ce vei reusi sa cuceresti va fi al tau si numai al tau pe vecie, pana la moarte si dincolo de ea.

As vrea sa mi te ofer tie si doar tie, acel care vei avea puterea sa rezisti tuturor toanelor si mizeriilor ce ti le voi face. Pentru ca sub masca de inger diafan se ascunde cea mai veninoasa si otravitoare naparca care iti va iesi vreodata in cale, amestec de vipera, scorpion si cobra imperiala.Saruturile cele mai usoare si mai dulci se vor transforma in muscaturi letale, care te vor ucide incetul cu incetul, astfel incat viata sa ti se scurga din trup picatura cu picatura, intr-o durere ce-ti va amorti simturile si vointa aproape pe de-a-ntregul.

As vrea sa mi te ofer... Ma vei dori oare? Vei putea sa ma primesti in viata ta in asa fel incat vietile noastre sa se contopeasca intr-una singura?

aprilie 26, 2017

$$$

 MISTERIOASA CETATE POENARI - unul din locurile învăluite in mister, in jurul căreia circula mai multe legende care vorbesc despre vitejia domnilor de odinioară.

In zilele noastre este promovata in principal ca cetatea lui Vlad Țepeș. Si intr-adevar, in ,,Letopisetul Cantacuzinesc" este menționat faptul ca Vlad Voda Țepeș a facut cetatea de la Poenari, care a servit ca reședință secundara, pe post de fortăreață contra turcilor si loc de depozitare a vistieriei domnești. 

Alte documente istorice menționează ca: ,,in zilele acestui domn Vlad vodă au fost venit tătarii cu turcii şi au bătut cetatea cu tunuri dintr-alt munte despre răsărit unde păzesc plăiaşii, ce se chiamă Posadă. Şi după ce au bătut cetatea pe nimeni n-au găsit într-însa, că domnul şi-au fost potcovit caii îndărăt ( a montat invers potcoavele cailor)şi au fugit pre alt plai în Ţara Ungurească”.

Cea de-a doua denumire apare la sfârşitul secolului al XVIII-lea, în opera unor călători străini, precum Bauer şi Fr. J. Sulzer. Cel dintâi nota: „Cetatea Negrului Vodă, citadelă înălţată pe culmile munţilor”.                     

         Cetatea si mai ales drumul care serpuieste prin padure a fost renovat si deschis publicului. 

Ca locatie: județul Argeș, la cca 4-5 km de Barajul de la Vidraru ( înainte de a ajunge la acesta).

Merita vizitata, mai ales ca prin montarea unor garduri electrificate de-a lungul traseului prin pădure, traseul este sigur ( ursii nu mai reprezinta astfel un pericol).

O minima condiție fizica trebuie pentru ca...aveți de urcat 1480 Trepte😉🙂🙃.

Nici eu nu am o condiție fizica de invidiat, dar gândul ca înaintașii noștri urcau pe aici cu armuri de metal si arme si mai aveau si chef de lupta cand ajungeau in vârf 🙂, a fost suficient de motivant ca sa continui drumul.

Și o provocare: exista un interiorul cetății o construcție numită CISTERNA, a carei destinatie nu este inca descifrata; o încăpere parțial prăbuşită, situată intr-un spațiu amenajat in stâncă, de cca 4×3 mp, care are atât pe pereți, cat si in partea inferioară un strat gros de mortar roşu, perfect impermeabil.

Deci, mergeți in cetate, simțiți sau închipuiți-vă ce rol avea acea camera🌼

Pentru cei pasionați de istorie, cateva detalii mai jos:

          Ridicată foarte probabil de primii Basarabi, cetatea a avut, de-a lungul timpului, o utilizare complexă, servind ca loc de adăpostire a domnilor, a vistieriei ţării, dar şi de temniţă pentru boierii vinovaţi de „hiclenie”.

          Unul dintre boierii întemniţaţi aici, a fost Milea, care încercase să uzurpeze scaunul lui Vlad Călugărul. Cazul său este cunoscut dintr-un document ulterior, dat de Petru cel Tânăr la 5 aprilie 1567. Pentru a-l elibera, tatăl său, Voico al Tatului, a dăruit mănăstirii Nucet, ctitoria pârcălabului Gherghina, comandantul cetăţii, jumătate din Topoloveni.

          Primul pârcălab al Cetăţii Poenari, menţionat în documente, a fost Ratea (iulie 1481), apoi Gherghina – cel mai important personaj istoric cunoscut, care s-a aflat în fruntea fortăreţei, fratele doamnei Rada a lui Vlad Călugărul şi vlastelin al lui Radu cel Mare – între 15 decembrie 1501 şi decembrie 1507 şi Danciu, menţionat la 4 mai 1510.

          Prezenţa aici a unui dregător de talia lui Gherghina, rudă domnească, demonstrează însemnătatea ce se acorda cetăţii, prin atribuţiile şi rolul important pe care îl avea pârcălabul pus în fruntea ei.

          Aproximativ din aceeaşi perioadă este cunoscută şi o menţiune a cetăţii Poenari într-un izvor extern, Geografia (1509) lui Sebastian Compagni din Ferarra, unde, între localităţile cele mai însemnate ale Ţării Româneşti, este amintită şi cetatea Poenari, ridicată pe o stâncă ascuţită, unde se păstrează banii principelui ţării.

          În 1522, ginerele şi urmaşul la tron al lui Neagoe Basarab, Radu de la Afumaţi, în urma acordului încheiat cu regele Ungariei, Ioan Zapolya, a cedat cetatea, în schimbul posesiunilor transilvănene Vinţul de Jos şi Vurpărul, stăpânite în condominium cu voievozii Ardealului. De altfel, a paisprezecea dintre cele 20 de lupte ale acestui vrednic domn, s-a desfăşurat „la cetate, la Poenari, cu horanii”, probabil mici boiernaşi de ţară, din facţiunea potrivnică lui Radu de la Afumaţi. Ţinând cont de succesiunea celorlalte bătălii, lupta respectivă s-a purtat undeva în intervalul iunie – octombrie 1522.  

          Socotelile oraşului Sibiu menţionează în ianuarie 1524, suma trimisă prin intermediul lui Stan „Valahul” din Rips, castelanului din Poenari, Thoma Mysky.

Un al doilea comandant al garnizoanei transilvănene a fost Nicolae Thomory (1524-1526), succedat de Peter Off (1526-1529). În sprijinul acestuia, în 1526 – anul bătăliei de la Mohacs – regele Ungariei le solicita braşovenilor să-i trimită suma de 400 de florini, pentru a nu pierde cetatea, căreia trebuie că i se acorda o importanţă deosebită în cadrul sistemului defensiv antiotoman.  

Asasinarea, la 2 ianuarie 1529, la Râmnicu Vâlcea, a lui Radu de la Afumaţi, de către o grupare boierească turcofilă, complot în care a pierit şi comandantul Cetăţii Poenari, a condus la anularea tratatului din 1522, garnizoana transilvăneană retrăgându-se, totodată, domnii români pierzând stăpânirile de peste munţi.

După moartea lui Radu de la Afumaţi cetatea a revenit Ţării Româneşti, în anii următori, în fruntea garnizoanei fiind înregistraţi pârcălabi români: „Jupan Diicul şi Stan, mari pârcălabi ai cetăţii Poenari”, la 12 martie, 3 aprilie şi 10 mai 1534; „Jupan Drăghici mare pârcălab al cetăţii Poenari” apare la 27 decembrie 1534, 11 ianuarie 1535 şi probabil 18 aprilie 1535, din acest document lipsind numele pârcălabului; la 15 septembrie 1560 este amintit „jupan Milco, pârcălab al cetăţii Poenari”.

          Cetatea mai apare menţionată la 1530, 1542 şi 1543 în socotelile Braşovului, care amintesc de sosirea unui „Neagu de Poynar”; o menţionează însuşi Anton Verancsics, puţin după 1549.

          Acestea sunt ultimele informaţii care atestă funcţionarea cetăţii. Foarte probabil, undeva în a doua jumătate a secolului al XVI-lea a fost părăsită şi poate distrusă, împărtăşind astfel soarta cetăţilor ţărilor române după accentuarea dominaţiei otomane. De altfel, pe la 1542-1543, „satele Poenarii şi Cheianii şi Căpăţânenii cu tot hotarul” au fost dăruite de Radu Paisie lui Radu vistier, ceea ce demonstrează că cetatea îşi diminuase mult însemnătatea.

          Pentru a se ilustra directă legătură dintre cetatea Poenari, în forma ei originară cu oraşul Curtea de Argeş, s-a făcut un experiment, aprinzând noaptea o făclie din turnul-clopotniţă al Bisericii Sân Nicoară, semnalul luminos fiind o bservabil din turnul patrulater şi invers.

&&&

 0️⃣3️⃣Mai 2026— Puterea cuvântului 

🔴Măgarii şi libertatea. (Dedicație pentru zmeu)

de Păstorel

Fabulă

"Măgarii, odată, sfat țineau în turmă.

Au vorbit cei tineri mai întâi; pe urmă,

Lovind cu piciorul de trei ori pământul,

A făcut tăcere şi a luat cuvântul

Un bătrân. Cu toții smeriți ascultau,

Căci, pe cât se spune, printre dânşii n-au

Avut niciodată în împărăție

Un măgar ca dânsul mai de măgărie.

În fața-i nici unul nu crâcnea măcar:

Era cel mai tare şi mare măgar.

„Fraţi (le zise dansul potrivindu-şi glasul)!

Libertăţii noastre cred că-i sună ceasul.

Pentru vecinicie, vechi regim, dispari!

Căci la vremuri nouă, vrem şi noi măgari!

Ierarhie? Lege? Le vom face scrob!

De-acuma nici unul nu mai fie rob!

Să nu ne mai pese de păstor şi nici

De stăpân şi bice: suntem bolşevici!

Clipa mântuirii de când o aştept!

Omul e despotic, barbar şi nedrept.

În puf îşi răsfaţa javra lui de fox

Şi noi stăm în iesle! Nu-i un paradox?

Nu-i o nedreptate din cele mai crude?

Dar cine ne ştie şi cine ne-aude?

De mâncam bătaie, de trăim sau ba,

Ce le pasă celor de la S.P.A.?

Pentru Comitetul plin de putregaiuri

Suntem o insultă şi-un pretext ce ceaiuri!

– Răcni revoltatul din adâncul guşii –

Au ajuns măgarii mai tembeli ca ruşii!”

Şi spre-a da o pildă, însuși oratorul

Zvârli din copită, omorând păstorul.

Atunci, în urale, tribul urechet

Izbucni făcându-l şef de soviet.

Stăpânul, argaţii veniră la rând.

I-au ucis măgarii pe toţi, până când,

Nemaifiind oameni în acest infern,

Au ajuns să vie dânşii la guvern.

Toate, cale-vale, au mers până-n iarnă,

Dar când începură fulgii albi să cearnă

Frigul şi tristeţea pe satul pustiu,

Un măgar mai tânăr zise: „Bine, ştiu

Că-i frumos regimul libertăţii, dar

Observ că ovăzul ni se dă mai rar.

Aveam înainte fân, de toate cele,

Iar acum nici paie n-ai fără cartele.

De ce să ucideți sluga şi stăpânul,

Când nu știe nimeni să cosească fânul?

Nu erau comisii de-aprovizionare,

Nici măgari miniștri, dar era mâncare!”

N-avu timp sărmanul să sfârșească! Șeful

A şi dat porunca – vrând să-i taie cheful

De-a vorbi – să fie ucis veneticul,

Motivând sentinţa: pact cu inamicul.

Şi, spre siguranţă, ca să-şi ţină gura

Şi ceilalţi supuşi, întronă cenzura ;

Iar pentru aceia ce-or avea-ndrăzneală

Atacând Guvernul, Curtea Marţială.

„Poate ghilotina şi cu pușcăria

Să vă mai deprindă cu democrația”,

Le explică șeful, foarte încântat

C- a introdus regimul cel mai democrat.

Dar fânul şi orzul fiind tot mai rari,

A pierit de foame ţara de măgari.

Şi în faţa bietei turme decedate

A murit şi şeful…

Dulce libertate!

Morala

Auzii povestea nu ţin minte când.

Cum am cumpărat-o, tot aşa o vând.

De morală însă nu mă întrebaţi:

Să v-o tălmăcească domnii democraţi."

Reflecție 

♨️Toți cei care vor vota moțiunea de cenzură din 5 mai 2026 pentru a-și salva averile și privilegiile sunt măgarii din fabulă. 

Notă 

Păstorel Teodoreanu (nume real: Alexandru Osvald Teodoreanu, 1894-1964) a fost un celebru epigramist, avocat, scriitor și gastronom român, figură marcantă a boemei ieșene și bucureștene. 

C unoscut pentru umorul său caustic, a fost fratele mai mare al romancierului Ionel Teodoreanu.

$$$

 Într-o pauză de filmări, o actriță celebră îi povestește cu mare entuziasm unei prietene despre prima întâlnire cu regizorul care i-a schimbat viața. Se vedea pe chipul ei că acea discuție îi rămăsese întipărită în minte ca un moment de cotitură:

— Chiar din primele momente, mi-a spus: „dacă mă asculţi şi faci exact ce-ţi spun, îţi garantez, draga mea, că în maximum un an vei avea un Oscar”.

— Şi? a întrebat curioasă cealaltă, așteptându-se la o poveste despre succesul de la Cannes sau de pe covorul roșu.

— Şi chiar aşa a fost, a răspuns actrița cu o satisfacție deplină.

Apoi, observând o mișcare nefirească în spatele ei, se întoarce brusc și strigă spre un copilaș care se juca în iarbă:

— Oscar, fii cuminte, nu-ţi mai băga degetel e în nas!

$$$

 O polițistă tânără se apropie de geamul șoferului, își aranjează uniforma și spune pe un ton oficial:

— Buna ziua !! Permisul și actele mașinii, vă rog !!

Bătrânul de la volan, cu mâinile strânse pe covrigul volanului și privirea ușor pierdută, se întoarce spre dreapta, către partenera lui de o viață, și întreabă nedumerit:

— Hhhhhh ... ce zice, ea ??

Bătrâna soție, care stătea cuminte pe scaunul din dreapta cu poșeta în poale, îi explică răbdătoare, ridicând puțin vocea:

— Vrea să-ți vadă permisul și actele mașinii, dragă !!

În timp ce bătrânul caută prin torpedou, polițista aruncă o privire peste documentele deja întinse și, observând adresa de domiciliu, face o pauză, lăsându-se purtată de o amintire nu tocmai plăcută:

— Hmmm , văd că sunteți din Caracal. Am avut cândva un iubit din Caracal ... deplorabil, cel mai inutil bărbat pe care l-am avut ... !!

Bătrânul de la volan, auzind foșnetul vocii dar neînțelegând contextul, se întoarce din nou, cu aceeași figură mirată, către soția sa:

— Hhhhhh... ce zice, ea ??

Bătrâna soție îl privește lung, schițează un zâmbet subțire și, cu un calm desăvârșit, îi răspunde:

— Nimic, dragă..., crede că te-ar cu noaște !! 😂😂😂

$$$

 Se pregătește un jaf de proporții la o bancă din centru. Brusc, ușile se deschid larg și intră hoții, toți cu cagule negre trase pe cap! 

Unul dintre hoți, mai fioros, merge direct la casierița de la ghișeul principal și îi ordonă pe un ton brutal:

— În genunchi imediat și treci la treabă! Știi tu ce ai de făcut! 😠🔥

Casierița, tremurând de frică și cu lacrimi în ochi, încearcă să negocieze:

— Vă rog, nu! Nu pot să fac asta... Ați venit să luați toți banii, luați-i și plecați, ce mai vreți de la mine?! 😭💸💔

Hoțul nu stă la discuții, îi pune pistolul la tâmplă și urlă:

— În genunchi am zis! N-ai de ales! 🔫😤💥

Neavând ce face și temându-se pentru viața ei, casierița se conformează și începe „treaba”. După câteva momente, hoțul își dă cagula jos, zâmbește larg și spune pe un ton calm:

— Așa, nevastă, vezi că se poate?! Acasă mereu zici că te  doare capul!

$$$

 După o viață lungă și plină de evenimente, o bătrânică se trezește brusc în fața unor porți imense, strălucitoare. Cu baticul aranjat și inima bătând cu speranță, o babă ajunge la poarta raiului. Îl zărește pe Sfântul Petru care păzea intrarea și, cu o voce tremurândă, îi mărturisește dorința ei cea mai mare:

— Aş dori să ajung la soţul meu, care a murit de 5 ani şi mi-e tare dor de el.

Sfântul Petru, răsfoind printr-o carte uriașă cu pagini aurii, o privește cu îngăduință și o întreabă pentru a putea face verificările necesare:

— Desigur, cum îl cheamă?

Bătrâna răspunde imediat, cu mândrie:

— Ion Popescu.

Auzind numele, Sfântul Petru oftează ușor și ridică din umeri, arătându-i miile de înregistrări din dreptul acestui nume comun:

— Păi sunt cam mulţi cu numele ăsta, poate îţi aminteşti care au fost ultimele lui cuvinte.

Femeia își luminează chipul, amintindu-și perfect scena dramatică de pe patul de moarte al soțului ei și spune cu convingere:

— Cum să nu. A zis: „femeie de câte ori te vei culca cu altul, eu mă voi răsuci-n mormânt!”

La auzul acestor cuvinte, Sfântul Petru închide brusc cartea, zâmbește larg și face un semn spre o zonă unde se auzea un vâjit continuu:

— Ah, gata îl ştiu, noi aici îi zicem Ionic ă titirezul! 😅😅