£££

 S-a întâmplat în 1 august 1977, 1-3: Începea greva minerilor din Valea Jiului (circa 35.000 de participanţi), la care se revendica îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă; această grevă este considerată cea mai mare acţiune revendicativă organizată de muncitori în timpul regimului comunist din România.

Revolta minerilor din perioada 1-3 august 1977 a avut loc în contextul unor condiţii foarte grele de muncă. Mijloacele tehnologice erau foarte precare iar accidentele de muncă erau destul de frecvente. În plus, anul 1977 a fost un an greu pentru economia României, urmările crizei energetice mondiale din 1973-74 încă erau resimţite iar cutremurul din 4 martie 1977 a îngreunat şi mai mult situaţia. Cu o lună mai devreme, pe 30 iunie 1977, Ceauşescu semnase Legea nr.3 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, care interzicea plata simultană a salariului și pensiei de invaliditate. Mulţi mineri, aflaţi în invaliditate de gradul III, mai lucrau în subteran. Mai mult, legea schimba limita de vârstă la pensionare de la 50 la 52 de ani, plus că programul de lucru a fost prelungit de la 6 la 8 ore. Magazinele erau goale, deşi zona fusese până atunci oarecum privilegiată. România nu-şi revenea după cutremurul devastator din 4 martie, iar condiţiile de trai în Valea Jiului s-au înrăutăţit considerabil.

Nicolae Ceauşescu nu a acceptat, în acest context, reducerea planului de producţie şi a insistat ca toţi indicatorii stabiliţi anterior să fie îndepliniţi. Greva propriu-zisă a început la mina Lupeni pe 1 august 1977 şi s-a încheiat pe 3 august 1977. Minerii şi-au stabilit revendicările privind îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă, pe care au hotărât să le prezinte la Bucureşti printr-o delegaţie. Ulterior s-a renunţat la această idee.

Greviştii de la Lupeni s-au adunat în curtea minei şi li s-au alăturat colegi din alte exploatări miniere din Valea Jiului, unde şi-au susţinut revendicările. Protestele minerilor din Lupeni nu aveau cum să treacă neobservate. De la Bucureşti au venit la negocieri activişti de frunte ai puterii comuniste, în frunte cu secretarul CC al PCR, Ilie Verdeț. De asemenea, au încercat să stingă conflictul: Gheorghe Pană (ministrul Muncii) și Constantin Băbălău (ministrul Minelor, Petrolului și Geologiei), cărora li s-au alăturat activişti locali ai conducerii de partid şi de stat. 

Minerii au refuzat dialogul, iar Verdeţ şi Pană au fost sechestrați în ghereta portarului de la intrarea nr.2 a Minei Lupeni. Minerii voiau să discute direct cu Nicolae Ceauşescu, acolo la ei în curtea minei. Datele vremii arată că, la insistenţa greviştilor, Verdeț l-a sunat pe Ceaușescu, care se afla în concediu pe litoral. „Cel mai iubit fiu al poporului” şi-a întrerupt concediul şi a plecat de la Neptun, mai întâi la Craiova, apoi la Târgu-Jiu și Deva, să preia comanda trupelor de Securitate și a activului PCR, cu toţii însărcinaţi să înăbuşe greva.         

Când Ceaușescu ajunge în curtea Minei Lupeni, numărul participanților la manifestație se dublase, iar discuţiile s-au purtat într-o atmosferă extrem de tensionată. Constantin Dobre este cel care citește în fața lui Ceaușescu revendicările minerilor, constând din 26 de puncte, referitoare la programul de lucru, norme, pensii, aprovizionare, locuințe, investiții. 

La început, Ceauşescu a refuzat, dar a cedat când gardul depozitului de lemne se prăbuşeşte brusc sub greutatea minerilor urcați pe el, producând un zgomot infernal şi creează panică. Nicolae Ceauşescu promite să îmbunătăţească condiţiile de muncă şi de trai pentru mineri. După trei ore, timp în care a stat printre minerii grevişti, Ceauşescu este chiar aplaudat, când spune că revendicările vor fi aprobate, punct cu punct. Şi într-adevăr, a hotărât ca până la 31 decembrie 1977 pensionarii de invaliditate care lucrează să-și păstreze atât pensia, cât și salariul. Ceaușescu a ordonat să fie satisfăcute unele din promisiunile sale, respectiv reducerea zilei de lucru de la 8 la 6 ore, aprovizionarea magazinelor din zonă a fost îmbunătățită, dar revendicările referitoare la limita de vârstă de pensionare a rămas nemodificată.

După Ziua Minerului, încep acţiunile de „corecţie” împotriva greviştilor. În prima etapă, minerii au fost prelucraţi în şedințe de partid și de sindicat, fiind catalogaţi drept elemente anarhiste, declasate, „oameni de nimic”, „derbedei”, „impostori”, „infractori” etc. Greviștii care erau membri de partid au fost sancționați sau excluși din PCR. 

Forțele de Securitate și Miliție din zonă au fost dublate, iar după 15 septembrie au fost înfiinţate unități militare în preajma tuturor minelor din Valea Jiului. Organele specializate ale Securității, Miliției și procuraturii au lucrat la identificarea minerilor care au participat în mod activ la grevă. Au fost chemaţi la audieri unii ingineri și șefi de sectoare pentru a identifica cu ajutorul fotografiilor făcute pe ascuns pe cei cu rol important în grevă. Cel puțin 600 de greviști au fost interogați brutal în mod repetat. A urmat apoi întocmirea dosarelor penale. Au fost întocmite 150 de dosare cu procese de drept comun şi acuzaţii de ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea liniștii publice, iar în cazurile mai grave, cu acuzaţii de lovire și vătămare corporală. 

În urma proceselor, au fost internați la psihiatrie 50 de protestatari şi au fost condamnați la închisoare, între 2-5 ani, 15 greviști. Pentru majoritatea condamnaților la închisoare, pedeapsa a trebuit ispășită la un loc de muncă în afara Văii Jiului (un fel de deportare mascată). Au fost siliți să părăsească domiciliul și să se mute într-o localitate desemnată de autorități cel puțin 300 de greviști, împreună cu familiile lor şi au fost concediați între 2.000 și 4.000 de mineri. După ispăşirea pedepsei, cei mai mulți au rămas sub stricta supraveghere a Securității și hărțuiți ani mulţi după aceea.

Surse:

http://www.memorialsighet.ro/greva-minerilor-din-valea-jiului-din-august-1977/

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/mineriada-lui-ceausescu-din-1977

http://www.bibliotecadeva.eu/repere/v/velica/remember.pdf

https://jurnalul.antena3.ro/scinteia/special/greva-minerilor-din-1977-in-lumina-securitatii-516661.html

https://glasul-hd.ro/recurs-la-istorie/

&&&

 1 august - „Ziua tanchiştilor” din Armata României. La 1 august 1919 se înfiinţa, prin ordin al regelui Ferdinand I, prima subunitate de tancuri din armata română. Ziua tanchiștilor români a fost instituită la 1 august 1919, prin ordin al regelui Ferdinand I, avându-se în vedere faptul că la garnizoana militară din Mihai Bravu (județul Giurgiu) s-a înființat un batalion de „care de asalt”, act care a marcat apariția armei tancuri în Armata României.

Prima unitate blindată în armata română nu a fost constituită din tancuri ci din autoblindate, sau mai pe înţelesul tuturor, din maşini blindate. Această unitate a purtat numele iniţial de Grupul de Automitraliere ce a fost înfiinţat în 1916 şi pus la dispoziţia Marelui Cartier General. Din noiembrie 1916, grupul a fost redenumit Grupul de Autoblindate şi a fost pus la dispoziţia Diviziei 1 Cavalerie. De altfel, maşinile blindate ale epocii erau afectate cavaleriei, fiind considerat că tactica operativă a acestei arme este cea mai potrivită pentru utilizarea noilor vehicule de luptă.Totodată, a apărut şi al doilea tip de vehicul mecanic înarmat, şi anume motomitraliera. Aceste motomitraliere, în martie 1917 în număr de 32, au intrat în componenţa Companiei de motomitraliere ce se găsea afectată Regimentului de Tracţiune Automobilă. 

În perioada războiului mai sunt de menţionat şi primele autotunuri care ajung în uzul armatei noastre. Conform aceleaşi statistici din martie 1917, acestea erau în număr de 5, fiind afectate câte unul la Batalionul 2 şi 3 automobile şi trei afectate Companiei de motomitraliere.

Tancurile și-au dovedit rapid utilitatea, contribuind la accelerarea acțiunilor de luptă. cestea și-au justificat întrebuințarea preponderentă în acțiunile ofensive prin mobilitate, putere de izbire și de foc, dar și prin eficiență în protecția echipajelor. România a fost printre primele țări din Europa care și-a înzestrat armata cu acest tip de armament. Încă din primăvara anului 1919, Ministerul de Război îşi propusese să înfiinţeze atât o şcoală, cât şi un batalion de care de luptă, lucru consfinţit prin contractul încheiat de guvernul român cu cel francez. Sediul şcolii a fost la Giurgiu iniţial, spaţiul hotărât pentru Mihai Bravu, fiind considerat insuficient. Cazarma aleasă a fost cea a Regimentului 5 Infanterie, iar comandatul şcolii a fost locotenent-colonelul Pandele Predescu. 

Materialul utilizat pentru instrucţia iniţială era luat iniţial din Compania 302 Care de Asalt franceză, parte componentă a Armatei de Dunăre, ce se găsea la Reni. Aceste vehicule de luptă erau tancuri uşoare franţuzeşti Renault FT-17 atât varianta „mascul” cu tun de 37 mm, cât şi varianta „femelă”, armat cu o mitralieră „Hotchkiss” de 6 mm. Numărul iniţial al blindatelor folosite a fost de 6 din care unul era demontat, pentru demonstraţii tehnice.

Pentru formarea cadrelor armei carelor de luptă în Armata Română, de fapt şi de drept au funcţionat două şcoli. Prima şcoală este efectuată de ofiţeri şi subofiţeri francezi, a cărei funcţionare a început la 21 iulie 1919 şi al cărei rol era acela de a pregăti instructorii români, ofiţeri, subofiţeri şi mecanici asimilaţi în armată. Din cadrele formate în această primă şcoală a fost formată la 1 august, prima şcoală românească.

Dacă la 1 august se înfiinţează prima şcoală românească, la finele lunii începea recepţionarea comenzii de material, compusă din 72 care de luptă şi vehicule conexe, iar la 1 noiembrie 1919, se înfiinţează prima unitate combatantă de tancuri din Armata Română: Batalionul de Care de Asalt, cu cazarma la Târgovişte, în cazarma Regimentului 10 Roşiori. La 1 ianuarie 1921, prin Înalt Decret nr. 5488 din 25 decembrie 1920 s-a trecut la înfiinţarea primei unităţi de tancuri de tip regiment din armata română, prin transformarea Batalionului Carelor de Asalt în Regimentul Carelor de Luptă, garnizoana acestei unităţi fiind în oraşul Târgovişte.

Vârful gloriei acestei arme s-a întâmplat în perioada 1968, după invadarea Cehoslovaciei, când România a înființat a doua divizie de tancuri, care a dispărut apoi în 1994, prin înfiinţarea corpurilor de armată, iar tancurile au fost introduse ca brigăzi în cadrul acestora. În zilele noastre au rămas puţine unităţi de tancuri. Probabil pentru costurile financiare destul de ridicate pentru acest tip de maşini de luptă dar „si vis pacem para bellum” e un dicton care, în societatea modernă, e încă, din păcate, valabil!

La mulţi ani tanchiştilor români, atâţia câţi mai sunt!

Surse:

https://www.forter.ro/ro/calendar-militar

https://www.desteptarea.ro/1-august-ziua-tanchistilor-din-armata-romana/

https://www.ziuaconstanta.ro/diverse/stiri-calde/ziua-tanchistilor-este-marcata-in-fiecare-an-la-1-august-602053.html

http://trofi53.blogspot.com/2015/08/1-august-ziua-tanchistilor-din-armata.html

http://www.resboiu.ro/95-de-ani-de-la-infiintarea-armei-tancurilor/

£££

 S-a întâmplat în 1 august…

- „Ziua tanchiştilor" (la 1 august 1919, în oraşul Giurgiu, se înfiinţa, prin ordin al regelui Ferdinand I, prima subunitate de tancuri din Armata română)

- „Ziua Inspectoratului General de Aviaţie”; sărbătorită din 2010, ca urmare a unui ordin al ministrului administraţiei şi internelor, această zi corespunde reînfiinţării prin decret, în anul 1978, a structurii de aviaţie a Ministerului de Interne, după ce în anul 1973 fusese trecută în structura Ministerului Apărării Naţionale; tot la această dată, sediul unităţii a fost stabilit pe aerodromul Băneasa, unde funcţionează şi în prezent

1401: S-a născut Nicolaus Casanus, filosof și savant italian de origine germană; este autorul teoriei coincidenței contrariilor și a primei hărţi geografice a Europei Centrale și de Răsărit (d.1464) 

- 1464: A murit Cosimo de Medici (Cosimo cel Bătrân), primul membru al familiei de bancheri Medici care a ajuns la conducerea Republicii florentine (din 1434); protector al literaturii şi artelor; întemeietor al bibliotecii „Laurenziana" (n. 1389)

- 1495: S-a născut pictorul Jan van Scorel; a fost primul pictor olandez important care a studiat şi lucrat în Italia, fiind cel care a introdus principiile Renaşterii italiene în arta Ţărilor de Jos (m. 1562) 

- 1714: Dimitrie Cantemir a devenit primul român, membru al unui înalt for ştiinţific internaţional (Academia din Berlin)

- 1733: S-a născut Richard Kirwan, chimist şi mineralog irlandez (d. 1812). Richard Kirwan a excelat ca geolog, chimist, meteorolog şi mineralog, aducând contribuţii semnificative la dezvoltarea acestor ştiinţe. Astfel, a pus bazele metodelor folosite şi azi ale chimiei analitice, respectiv, începând cu 1784, a iniţiat metoda modernă de clasificare a mineralelor după compoziţia lor chimică.

- 1744: S-a născut Jean-Baptist Lamarck, naturalist francez, fondator al primei teorii unitare despre evolutia lumii organice; este una dintre marile personalitati din istoria biologiei; el a elaborat o metoda de clasificare a plantelor simpla si foarte eficienta. Lamarck a creat termentul folosit si in prezent "nevertebrate" in clasificarea carora a descris numeroase specii cu o mare precizie. (d. 18.12.1829, Paris)

- 1770: S-a născut William Clark, explorator american. William Clark (n. Comitatul Carolina, Virginia – d.1 septembrie 1838, Saint Louis, Missouri), a fost un ofiţer al Armatei SUA, călător şi explorator american, iar ulterior guvernator al Teritoriul Missouri, ce a condus, împreună cu Meriwether Lewis, între 1804 şi 1806, expediţia numită Expediţia Lewis şi Clark, iniţiată de preşedintele Statelor Unite Thomas Jefferson şi finanţată de Congresul SUA pentru a obţine informaţii amănunţie despre imensul teritoriu Louisiana, care fusese cumpărat de la Imperul Francez al lui Napoleon conform tratatului numit Louisiana Purchase în anul 1803.

- 1774: Chimistul englez Joseph Priestley obține pentru prima dată oxigen pur pe care-l numește „un nou tip de aer”

- 1793: Kilogramul este introdus în Franţa ca prima unitate de măsură metrică a greutăţii. Franţa devine primul stat care utilizează sistemul metric

- 1798: A avut loc bătălia navală de la Abukir (sau Bătălia Nilului) în care escadra franceză a fost nimicită de flota engleză condusă de amiralul H. Nelson

- 1818: S-a născut Maria Mitchell, prima femeie astronom de origine americană. A elaborat primul raport privind observarea unei comete; a fost prima femeie membră a Asociaţiei Americane pentru Artă şi Ştiinţă (d.28.06.1889)

- 1819: S-a născut scriitorul american Herman Melville, cunoscut mai ales pentru romanul său „Moby Dick” (m. 1891). 

- 1828: A murit Alexandru Ipsilanti, conducătorul mişcării eteriste de la 1821 (n.12.12.1792)

- 1834: Sclavia este abolită în Imperiul Britanic

- 1860: S-a născut Bazil Assan, inginer (împreună cu fratele său, George, a introdus metoda de extracţie cu benzină a uleiurilor - 1893) şi explorator (primul român care a explorat zona Oceanului Arctic - 1896; în perioada 1897-1898 a efectuat o călătorie în jurul lumii) (m. 1918, Montreux/Elveţia) 

- 1862, 1/13: Înfiinţarea (prin decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza) a Ministerului Trebilor Străine al României

- 1865, 1/13: A apărut (până în 1867 şi va reapărea în 1870, pentru scurt timp), la Bucureşti, „Tipograful român", prima gazetă muncitorească din ţară, sub conducerea lui Petre Ispirescu şi G. Walter 

- 1867, 1/13: Prima sesiune a Societăţii Literare Române; se adoptă hotărârea de a schimba denumirea în Societatea Academică Română şi se alege primul ei preşedinte, în persoana lui Ion Heliade-Rădulescu (1867-1870) 

- 1873: Inventatorul britanic Andrew Smith Hallidie (1836-1900), stabilit din 1852 în SUA, testează cu succes cabina de funicular, pe care a proiectat-o ca o soluţie la problema transportului în zona deluroasă a oraşului San Francisco

- 1883: S-a născut (la Cubolta, azi în R. Moldova) Pan (Pantelimon) Halippa, publicist şi om politic; vicepreşedinte al Sfatului Ţării, care, la 27.III.1918, a hotărât unirea Basarabiei cu România; membru marcant al PNŢ, parlamentar în toate legislaturile între anii 1918 şi 1940; ministru în mai multe rânduri în Guvernul de la Bucureşti în perioada 1927 - 1931; membru corespondent al Academiei Române (m. 1979)

- 1891: S-a născut Grigore Brezeanu, regizor. A realizat filme documentare şi primele filme de ficţiune româneşti (d. 1919)

- 1902: Statele Unite cumpără drepturile asupra Canalului Panama de la Franţa.

- 1907: Pe insula Brownsea din sudul Angliei, se deschide prima tabără de cercetaşi (în jur de 20 de tineri), organizată de ofiţerul britanic Robert Baden-Powell, iniţiatorul mişcării de cercetaşi. La 22 februarie se marchează, anual, în peste 170 de ţări de pe toate continentele, „Ziua mondială a cercetaşilor", în ziua de naştere a lordului Baden-Powell (22.II.1857 - 8.I.1941)

- 1908: A murit Ştefan Dimitrie Grecianu, istoric, membru de onoare al Academiei Române (n.19.10.1825) 

- 1912: Intră în funcţiune, la Bucureşti, aerodromul de la Băneasa şi Şcoala de pilotaj; la 5.V.1912 se înfiinţase societatea Liga Naţională Aeriană, din iniţiativa prinţului George Valentin Bibescu, „având drept scop înzestrarea Armatei române cu aeroplane" 

- 1912: S-a născut compozitorul Ion Totan (m. 1983) 

- 1913: S-a născut Coca Farago (prenumele la naştere: Ana-Virginia), fiica poetei Elena Farago; poetă, prozatoare şi autoare dramatică; actriţă la teatrele din Craiova şi Cernăuţi; pictor scenograf la Teatrul Naţional din Craiova (m.1.IX.1974) 

 - 1915: S-a născut Gellu Naum, poet, prozator, dramaturg şi traducător. Gellu Naum (n. Bucureşti — d. 29 septembrie 2001, Bucureşti) a fost un poet, prozator şi dramaturg român, considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist şi unul dintre ultimii mari reprezentanţi ai acestuia pe plan european.

- 1921: La Haga a fost creată Curtea Internaţională de Justiţie. Curtea Internaţională de Justiţie (cunoscută şi drept Curtea Mondială sau CIJ; franceză Cour internationale de justice) este principalul organ judiciar al Naţiunilor Unite. Ea are sediul în Palatul Păcii de la Haga 

- 1923: S-a născut sculptoriţa Iulia Oniţă (m.24.IV.1987). Iulia Oniţă s-a născut la Dorohoi şi a studiat (1941-1943) la Academia de Belle-Arte din Iaşi, cu profesorii I. Irimescu (sculptură) şi I.L. Cosmovici (desen). Îşi continuă studiile la Academia de Belle-Arte din Bucureşti, la clasa maestrului Cornel Medrea. În 1952 devine membră a Uniunii Artiştilor Plastici. Din 1963 predă sculptura la Facultatea de Arte Plastice din Universitatea Bucureşti. În ziua de 28 aprilie 1987- moare în Bucureşti, ca urmare a unui accident în Atelier, prin supraefort fizic. Expoziţii personale la Bucureşti (1965, 1966, 1970, 1973), la saloane oficiale (începând din 1946), în selecţii de artă românească peste hotare (1957-Praga; 1960-Budapesta, Atena, Bratislava, Praga, Istambul, Damasc; 1965-Varşovia; 1966-Aachen, Berlin; 1967-München etc.). Distinsă cu premiul pentru sculptură al Uniunii Artiştilor Plastici (1965).„Iulia Oniţă e unul dintre sculptorii cei mai reprezentativi ai unei generaţii care a contribuit în chip esenţial la afirmarea unei viziuni specific româneşti în acest câmp al artelor” (Dan Grigorescu).„Deşi sub auspiciile clasicismului, chipurile [Iuliei Oniţă] sunt profund lirizate, simplificându-le stilistic. Graţia este trăsătura feminităţii portretelor sale” (Cristina Ştefan).Monumentul „Arhitectură” înfăţişează o femeie într-o atitudine sobră, care ţine în mâini o casă. Această metaforă a ocrotirii pare să sugereze mai degrabă dimensiunea „feminină” a acestei arte (spaţiu interior) decât forţa ei viril-constructivă (spaţiu exterior). Arhitectura este omagiată ca artă a locuirii familiare, iar nu ca expansiune civilizatoare.Statuia Ecaterinei Teodoroiu realizată în 1978 de Iulia Oniţă, se află pe bulevardul ce-i poartă numele, vis-a-vis de Şcoala Generală „Ecaterina Teodoroiu”, înfăţişează figura semeaţă a tinerei eroine, gata la datorie cu preţul vieţii.

 - 1924: S-a născut (în Ucraina, într-o familie de origine poloneză) fizicianul francez Georges Charpak; a inventat numeroase detectoare de particule (camerele proporţionale multiple, camerele de derivă); Premiul Nobel pentru Fizică pe 1992

-1928: S-a născut medicul genetician Constantin Maximilian; a organizat, în 1958, primul laborator de genetică medicală din România; a redactat peste 20 de volume de antropologie, bioetică şi genetică umană; membru corespondent al Academiei Române (m.11.IV.1997) 

-1930: S-a născut Pierre Bourdieu, francez, unul dintre cei mai importanţi filosofi şi sociologi contemporani (d.23.01.2002) 

- 1926: S-a născut bas-baritonul german Theo Adam

- 1930: S-a născut Lionel Bart (Lionel Begleiter), scriitor şi compozitor britanic (m. 1999) 

- 1933: S-a născut actorul de comedie american, de origine italiană, Dom DeLuise (m. 2009)

- 1936: Se deschid Jocurile Olimpice de la Berlin

- 1936: S-a născut (la Oran, Algeria) Yves Saint Laurent, cunoscut creator de modă francez (m. 2008)

- 1939: S-a născut Valeria Seciu, actriţă româncă de teatru şi film.Valeria Seciu a fost căsătorită cu actorul Octavian Cotescu. În 1968 s-a născut fiul lor, Alexandru; acesta este astăzi călugăr la Muntele Athos, purtând numele de Monahul Daniil; el se numără printre traducătorii celei mai recente ediţii româneşti a culegerii de texte teologice Everghetinos (din gr. „Binefăcătoarea”). 

- 1941: S-a născut dirijorul şi violoncelistul spaniol Jordi Savall

- 1941: A fost produs primul Jeep. Revista Parade magazine prezinta noul „gadget" al trupelor de uscat americane, un mic camion „ce putea să facă aproape totul”.A fost proiectat şi realizat de catre firma Willys Truck. 

- 1943: A murit Horia Creangă, arhitect român, nepotul lui Ion Creangă. Promotor al arhitecturii moderne în România, a construit mai multe edificii (peste 70) administrive, social-culturale (Teatrul Giulesti), industriale, dar şi clădiri de locuinţe (cea mai cunoscută fiind blocul ARO) (n. 20.07.1892)

- 1943: Puternic bombardament al aviaţiei anglo-americane asupra oraşului Ploieşti (în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale), vizând, în mod deosebit, rafinăriile de petrol

 - 1944: S-a născut Iuri V. Romanenko, cosmonaut rus, unul dintre membrii echipajului de pe Soyuz 26, Soyuz 38, Soyuz TM-2.

- 1944: A murit Jean Prévost, scriitor, publicist şi critic literar francez (n. 1901)

     - 1945: S-a născut actorul şi cantautorul Tudor Gheorghe. S-a născut în comuna Podari, judetul Dolj.Studii: Institutul de Teatru in 1966, în prezent actor la Teatrul Naţional din Craiova.Tudor Gheorghe are o vervă incredibilă. Artistul cântă despre dragoste, despre bucuriile şi tristeţile oamenilor. Este căsătorit cu actriţa Georgeta Luchian Tudor şi împreună au un fiu, Adrian. Deşi ar fi putut sa rămână in Occident definitiv, nu a făcut-o. Copilăria sa a fost nefericită, pentru ca tatăl lui, Tudor Ilie, a fost condamnat politic. În 1966 a fost angajat la Teatrul Naţional din Craiova, devenind, la 21 de ani, unul dintre cei mai tineri actori din ţară. După rolurile jucate în studenţie, a debutat pe scena Naţionalului craiovean în rolul Paznicul tânăr din „Cocoşul negru”, de Victor Eftimiu. Până la adevărata afirmare, ce a urmat peste câţiva ani, a continuat să joace roluri de comedie sau dramă alături de mari actori craioveni ai timpului, în piese ca „Visul unei nopţi de iarnă” de Tudor Muşatescu, „D-ale carnavalului” de I. L. Caragiale sau „Doamna nevăzută” de Pedro Calderón de la Barca.În perioada 1970-1980 şi 1980-1990 a jucat în creaţii de mare profunzime artistică, cum ar fi „Mitică Popescu” de Camil Petrescu, „Filfizonul pedepsit” de John Vanbrugh, „Unchiul Vanea” de Anton Cehov sau în „Piticul din grădina de vară”, de Dumitru Radu Popescu.În 1969, după trei ani de studiu asiduu, a ieşit la rampă cu primul său recital, „Menestrel la curţile dorului"”, cu poezia poeţilor Lucian Blaga, Tudor Arghezi şi Ion Barbu. După alţi doi ani de studii aprofundate, făcute la Institul de folclor din Bucureşti a urmat al doilea recital - „Şapte balade”.Succesul, cariera si evoluţia lui Tudor Gheorghe pot părea „venite de la sine", dar în spatele uriaşului succes se găsesc ani de munca înverşunată, de studiu intens şi de multe oprelişti şi nevoi. Având nenumărate probleme cu organele de represiune din perioada comunistă, lui Tudor Gheorghe i s-a interzis apariţia în public pentru aproape zece ani, până la Revoluţia din 1989. I-au fost cenzurate, totodată, spectacolele, represiunea culminând în anul 1979, când spectacolul „Pe-un franc poet", pe versuri de Ion Luca Caragiale, a fost oprit imediat după premieră. În 1992 ,Tudor Gheorghe a avut primul spectacol după revoluţie, numit „Cântece cu gura închisă”. A revenit pe scenă în 1998, şi din 1999 a început seria de spectacole „Anotimpurile poeziei româneşti” în colaborare cu dirijorul Marius Leonard Hristescu.Anul 2008 îl readuce pe îndrăgitul artist într-o piesă de teatru după aproape zece ani de la ultima apariţie. Tudor Gheorghe apare în musicalul Omul din La Mancha, la numai câteva zile de la premiera altui spectacol - „Taina cuvintelor”. Omul din La Mancha este un musical după cartea lui Dale Wasserman, care, la rândul său, îşi inspiră povestea după romanul de secol XVII al lui Miguel de Cervantes - „El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha”. Astăzi, Tudor Gheorghe îşi continuă cariera începută în 1966, susţinând în continuare recitaluri în ţară şi străinătate şi interpretând roluri pe scena Naţionalului craiovean.

- 1948: S-a născut prozatorul şi eseistul Horia Ursu (provenit din gruparea revistei clujene „Echinox")

 - 1949: S-a născut Mugur Constantin Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României din anul 1990; fost prim-ministru în perioada decembrie 1999 - decembrie 2000; membru titular al Academiei Române din 2006

- 1952: S-a născut Horaţiu Mălăele, actor, regizor, scenarist şi caricaturist 

- 1953: S-a născut actriţa Dana Dogaru. 

-1957: Crearea NORAD (North American Aerospace Defense Command).NORAD este o organizaţie americano-canadiană a cărei misiune constă în supravegherea spaţiului aerian nord-american.

 - 1958, 1-5: Submarinul american cu propulsie nucleară „Nautilus" efectuează prima traversare în imersiune a Polului Nord, de la Point Barrow/Alaska, în Marea Groenlandei 

 -1965: S-a născut regizorul de film american Sam (Samuel Alexander) Mendes 

- 1966: În China a început, sub directa conducere a lui Mao Tzedong, marea Revoluţie Culturală, care a durat între 1966-1968. În fapt, „revoluţia culturală” era o exacerbare a principiilor realismului socialist şi o delimitare de moştenirea culturală ancestrală a Chinei, o ţară cu o cultură străveche, ale cărei vestigii datează din mileniul al II-lea î.Hr.

- 1970: A murit Otto Heinrich Warburg, biochimist german, laureat al Premiul Nobel (n. 1883)

- 1973:A murit Gian Francesco Malipiero, compozitor, muzicolog şi critic muzical italian (n.18.III.1882) 

- 1975: Şefii de state şi de guverne ai celor 35 de ţări participante la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE), între care şi România, semnează, la Helsinki, Actul final al Conferinţei (în prezent CSCE se numeşte Organizaţia pentru Cooperare şi Securitate în Europa - OSCE)

- 1977, 1-3: Grevă a minerilor din Valea Jiului (circa 35.000 de participanţi), la care se revendica îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă; această grevă este considerată cea mai mare acţiune revendicativă organizată de muncitori în timpul regimului comunist din România 

- 1981: A fost inaugurat canalul de televiziune MTV, primul canal tv. din lume specializat în muzică (transmite 24 de ore din 24); MTV Networks este parte a corporaţiei Viacom, care include numeroase societăţi media, printre care celebrele CBS, Paramount, Infinity, Simon & Schuster şi Blockbuster

- 1987: A murit actriţa germană de film Pola Negri, divă a filmului mut, prima actriţă europeană care devine star hollywoodian, datorită regizorului Ernst Lubitsch (n. 1894) 

- 1990: România a preluat, conform principiului rotaţiei, preşedinţia Consiliului de Securitate al ONU, în care era membru nepermanent pentru doi ani, începând de la 1.I.1990 (hotărârile luate de acest organism în cursul lunii august s-au dovedit a fi esenţiale pentru rezolvarea situaţiei create de invadarea Kuweitului de către Irak)

- 1996: A murit Tadeus Reichstein, chimist elveţian de origine poloneză; cercetări fundamentale în domeniul hormonilor corticosuprarenali; Premiul Nobel pentru Medicină pe 1950 (n. 1897) 

- 1997: A murit pianistul rus Sviatoslav Richter. Sviatoslav Teofilovici Richter (n. 20 martie 1915, Jitomir, d. Moscova) a fost un pianist ucrainian de origine germană-rusă, unul dintre cei mai mari pianişti ai secolului XX. A fost recunoscut pentru profunzimea interpretării sale, virtuozitatea sa tehnică şi repertoriul mare pe care îl stăpânea.

- 1998: A murit actriţa britanică de origine maghiară Eva Bartok (n. 1927)

- 1999: A murit Silvia Dumitrescu-Timica, actriţă cu o îndelungată carieră teatrală (Teatrul Naţional Bucuresti; Teatrul Nottara). (n. 29.10.1902)

- 1999: A murit scriitorul indian Nirad Chaudhuri (n. 1897)

- 2001: A intrat în vigoare textul Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare a Consiliului Europei, prezentat spre semnare statelor membre ale CE la 5.XI.1992, la Strasbourg (România a semnat Carta la 17.VII.1995)

- 2003: A murit actriţa franceză de film Marie Trintignant (n. 1962)

-2005: În Piaţa Revoluţiei, a avut loc inaugurarea ansamblului monumental „Memorialul Renaşterii”, realizat de sculptorul Alexandru Ghilduş şi închinat Revoluţiei române. Memorialul Renaşterii pe numele său complet Memorialul renaşterii – Glorie Eternă Eroilor şi Revoluţiei Române din Decembrie 1989 este un ansamblu monumental situat în Piaţa Palatului din Bucureşti, ridicat în memoria victimelor Revoluţiei române din 1989. Autorul lucrării este Alexandru Ghilduş. Ansamblul memorial are 25 de metri.În anul 2004 în ultimul an al mandatului ministrului Răzvan Theodorescu, a fost organizat un concurs pentru ridicarea unui monument în cinstea eroilor revoluţiei. La acest concurs au participat 15 proiecte. Juriul, care a analizat aceste proiecte şi l-a ales pe cel câştigător, a fost format din plasticienii Ion Marchiş şi Bogdan Bârleanu, un reprezentant al Secretariatului de Stat pentru Revoluţionari Ovidiu Popescu, arhitectul Gheorghe Bălăşoiu şi reprezentantul Ministerului Culturii şi Cultelor Ştefan Damian.Memorial este format din mai multe elemente, numele acestor elemente fiind simbolice având menirea de a sublinia importanţa revoluţiei din 1989 pentru istoria României.Piaţa reculegerii - este o piaţă în miniatură, se află în centrul memorialului, în centrul acesteia fiind amplasată Piramida Izbânzii. „Piaţa”, prezintă un zid, pe care sunt scrise în piatră numele revoluţionarilor care şi-au pierdut viaţa în timpul evenimentelor din 1989. Se poate afirma că acest element al memorialului este spaţiul de pietate al întregului ansamblu.

£££

 CODUL BUNELOR MANIERE :         

    1. La spectacole de teatru, operă, gale sau expoziții, vom merge îmbrăcați elegant.

2. Când ne întâlnim cu cineva pe stradă, nu vom rămâne în mijlocul străzii sau în mijlocul trotuarului.

3. Nu ne vom întrerupe niciodată interlocutorul, în cadrul unei discuții.

4. Autoprezentarea se obișnuiește frecvent, în diferite ocazii: într-o societate mai numeroasă, la solicitarea unei vizite, la prezentarea în fața superiorului pe care încă nu l-ai cunoscut.

5. Într-un restaurant sau bar, bărbatul va intra mereu primul.

6. Când strănutăm, tușim sau căscăm, se pune întotdeauna mâna la gură, indiferent de distanța sau de relația pe care o avem cu o persoană. Este indicat să purtăm mereu la noi șervețele sau batistă.

7. La intrarea în mijloacele de transport în comun, întâi sunt lăsați să iasă afară cei care coboară, după care vor intra ceilalți pasageri.

8. La masă, se va aplica „Regula gheișei”: Nu suflați în mâncare/ceai/cafea! Așteptați să se răcească!

9. De fiecare dată când o doamnă se ridică de la masă sau se așază, toți bărbații trebuie să se ridice odată cu ea.

10. O doamnă nu va intra niciodată singură într-un bar sau local în care se vând cu predilecție băuturi acoolice.

11. Bărbatul este prezentat femeii, cel mai tânăr celui mai în vârstă, iar gradul mai mic celui superior.

12. În mijloacele de transport în comun: Dacă o doamnă este însoțită de un bărbat, acesta îi va cumpăra biletul și îi va oferi locul de lângă geam. Dacă există doar un singur loc liber, el va fi oferit doamnei, iar domnul va rămâne lângă ea în picioare. Niciodată nu o va părăsi, grăbindu-se să prindă un loc liber când se ivește ocazia.

13. A nu răspunde la gestul celui care întinde mâna este în sine o ofensă, chiar mai gravă decât cea de a nu saluta.

14. Punctualitatea, atunci când suntem invitați la masă este deosebit de importantă.

15. Nu așezați coatele pe masă! Dacă folosiți doar o mână, așezați-o în poală.

16. Întotdeauna, salutul trebuie însoţit de un zâmbet. Când salutăm trebuie să-l privim în ochi pe cel salutat, nu salutăm o persoană stând cu spatele către persoana respectivă sau privind spre cer sau pământ.

17. Nu vorbiți cu gura plină! Mestecați cu gura închisă! Mulțumiți chelnerului când vă servește!

18. Cum se taie mâncarea din farfurie: Bucata de mâncare trebuie tăiată exact lângă furculiță. În plus, se taie numai pentru o înghițitură, nu se fac „soldăței”.

19. Nu vorbiți la telefon în timpul mesei. Dacă primiți un apel foarte important, trebuie să vă scuzați și să vă ridicați de la masă.

20. Nu salutăm ţinând mâinile în buzunare sau cu gura plină. Nu salutăm făcând gesturi ample, nefireşti.

21. După ce terminați de mâncat, nu împingeți farfuria spre colțul mesei! Așteptați să vină chelnerul să o ia.

22. Nu se apelează oamenii la telefon înainte de 10 dimineața, între orele 13-17 și după ora 21, cu excepția celor apropiați, cărora le știți programul.

23. O convorbire convențională nu trebuie să depășească 5 minute!

24. Dacă un cadou nu ne place, ne vom ascunde nemulțumirea

Ambalajul unui dar este foarte important.

25. Nu se duc flori bărbaților decât dacă sunt la spital.

26. Nu salutăm grăbit şi cu aerul că suntem preocupaţi de ceva.

27. Băieţii trebuie să-şi scoată căciula de pe cap când salută. Formulele cele mai des folosite sunt: „ Bună ziua!”, „Bună seara!” , „Bună dimineaţa!”. Între prieteni sau colegi se folosesc de regulă „Bună!”, „Salut!” Niciodată nu vom saluta o persoană mai în vârstă cu „Bună!” sau „Salut!”

Se salută cu „Bună dimineaţa!” până la ora 11 dimineaţa, cu „ Bună ziua !” după ora 11 şi până la lăsarea serii, iar apoi cu „Bună seara!”

28. Când se intonează imnul de stat în locuri publice, ne ridicăm în picioare, luăm o poziţie decentă, băieţii îşi scot căciulile şi se ascultă în perfectă linişte.

29. Prețul de pe cadouri va fi înlăturat cu grijă. Excepție fac discurile și cărțile, de pe acestea prețul nu se șterge. Cartea nu se atinge!

Florile se oferă fără ambalajul în care le-am cumpărat, chiar dacă este foarte frumos.

30. Florile primite trebuie așezate imediat într-un vas cu apă.

31. Cel care primește un dar îl va deschide în fața musafirului și nu-i va strica bucuria protestând că este prea scump, că nu trebuia sau mai rău, că nu-i place, nu-i trebuie, că nu-l poate accepta.

32. Când distanţa sau zgomotul nu ne permit să salutăm verbal, atunci salutăm printr-o uşoară înclinare a capului.

33. Băieţii salută primii fetele, bărbaţii salută primii femeile, copiii sau persoanele mai tinere salută persoanele mai în vârstă. Când intrăm într-o încăpere îi salutăm pe cei aflaţi deja acolo. Când ne prezentăm unui grup salutăm primii. După ce ne salutăm, nu întrerupem discuţia în care sunt antrenaţi membrii grupului.

34. Întotdeauna cel care merge îl salută pe cel care stă pe loc, iar cel care se află într-o maşină pe cel care este pieton, dar întotdeauna, nu trebuie să ne sfiim să salutăm primii, chiar dacă regula cere să fim salutaţi. A saluta este o dovadă de politeţe. A aştepta să fii salutat este o dovadă de impoliteţe.

35. Bărbatul va merge întotdeauna la marginea dinspre stradă a trotuarului, în momentul în care merge alături de o femeie sau mai multe femei. Dacă sunt doi bărbați și o femeie, atunci aceasta va sta la mijloc.

36. Întotdeauna se întreabă unde este toaletă și nu se folosesc alte cuvinte referitoare la aceasta, cum ar fi „baia”.

37. "O femeie nu poate fi lovită nici măcar cu o floare!”, nici măcar în glumă și nici nu se poate insinua lovirea unei femei. #ByGentlemensLadysSocietyRomania

£££

 G.B. Shaw, apologet al stalinismului și al uciderii în masă, s-a nascut pe 26 iulie 1856.

George Bernard Shaw este unul din marile nume ale dramaturgiei britanice, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1925. În Marea Britanie interbelică, Shaw s-a remarcat nu doar prin opera sa, ci și prin poziția extrem de favorabilă adoptată vis-a-vis de stalinism. Cunoscutul dramaturg a fost un fervent apărător al Uniunii Sovietice și al stalinismului, și adept al eugeniei, promovând ideea de ucidere în masă a celor care nu sunt de folos societății.

George Bernard Shaw este unul din marile nume ale dramaturgiei britanice, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1925. Aproape toate scrierile sale – piese, nuvele, eseuri, articole – abordează tema problemelor sociale ale lumii contemporane, analizând educația, căsătoria, religia, problemele de clasă, sistemele de sănătate etc.

Influențat de cărțile citite, Shaw a devenit un socialist fervent. El a fost membru în cunoscuta Societate Fabiană, o organizație de esență socialistă înființată în 1884 care propunea evoluția către un socialism democratic prin intermediul reformelor graduale, nu al revoluției violente.

Shaw susținea că fiecare clasă socială încearcă să-și servească propriile scopuri, iar clasele superioare au câștigat această luptă, în timp ce clasa muncitoare a pierdut. El condamna sistemul democratic, fiind de părere că muncitorii, exploatați fără milă de angajatorii lacomi, trăiau într-o sărăcie abjectă și erau prea ignoranți și apatici pentru a vota în mod inteligent. El credea că această deficiență avea să fie corectată prin emergența unor oameni superiori, dotați cu experiența și inteligența necesară pentru a guverna corespunzător. El numea procesul de dezvoltare elective breedingsau eugenie shaviană;el credea că acest proces era condus de ”forță” ce le face pe femei, în subconștient, să aleagă pe acei bărbați care le pot oferi copii ”superiori”.

Ca socialist, Shaw a lăudat Revoluția bolșevică din Rusia și nașterea Uniunii Sovietice, primul stat socialist din lume. Ba mai mult, s-a transformat într-un loial apărător al acesteia, justificând în fața Occidentului toate crimele sovietice.

Întrebat dacă e de părere că revoluția a ”atras și tipuri degenerate”, Shaw a răspuns că ”dimpotrivă, revoluția a atras tipuri umane superioare din toată lumea, acolo unde a fost înțeleasă. Dar vârful puterii este un loc dur pentru vechii revoluționari care nu aveau experiență administrativă, care nu aveau experiență financiară, care au trăit ca fugari lefteri și vânați, avându-l pe Marx în creier, și nu ca oameni de stat. Aceștia trebuie adesea împinși de la vârf cu o funie în jurul gâtului”. Justifica astfel execuția multora dintre revoluționarii bolșevici care luptaseră pentru victoria revoluției din 1917.

În timpul foametei care a omorât milioane de oameni la sfârșitul anilor '20 – începutul anilor '30, în presa occidentală au apărut informații cu privire la ce se întâmpla în Uniunea Sovietică. Oficialii de la Kremlin negau însă aceste ”zvonuri” și, pentru a demonstra că totul este de fapt doar o invenție a propagandei capitaliste occidentale, mai mulți jurnaliști și oameni de vază din Vest au fost invitați să viziteze Uniunea Sovietică și Ucraina, organizând tururi foarte atent pregătite pentru a arăta străinilor ”paradisul sovietic”.

În 1931, Bernard Shaw a vizitat Uniunea Sovietică împreună cu Lord și Lady Astor, două figuri publice importante în Marea Britanie, cu simpatii socialiste, și s-a întors cu o impresie cât se poate de favorabilă despre URSS, devenind chiar un loial apologet al lui Stalin. Întors în Marea Britanie, Shaw a descris Gulagul ca fiind un fel de vacanță de lux, de unde oamenii nu mai vor să plece. ”Din câte mi-am dat seama, ei pot sta acolo cât de mult timp doresc”. În ultima zi a ”pelerinajului” său prin patria socialismului, Shaw spunea cu regret ”Mâine părăsesc acest pământ al speranței și mă întorc în țările occidentale ale disperării”. Despre Stalin, Shaw a spus[1]:„mă aşteptam să descopăr un muncitor rus şi am găsit un gentleman georgian. Deţinea arta de a ne înlătura temerile. Era într-o dispoziţie fermecătoare. Nu era deloc maliţios, dar nici credul.“

Shaw despre Uniunea Sovietică

- „Marele experiment comunist care se va răspândi în întreaga lume va împiedica prăbuşirea şi falimentul civilizaţiei”

- „Nu am văzut nicio singură persoană subnutrită, tânără sau bătrână. Erau căptuşiţi? Le erau împinşi obrajii goi cu bucăţi de cauciuc înfipte în gură?“.

- „Rusia va fi un succes de răsunet. Rusia îşi face ordine în casă, în timp ce toate celelalte naţiuni se comportă precum nebunii. I-aş sfătui pe tineri să meargă şi să se stabilească în Rusia“.

- ”Stalin, este un om de o mare abilitate şi mult mai capabil decât toţi cei care conduc capitalismul“.

În 1933, Shaw trimite o scrisoare editorului ziarului Manchester Guardian, denunțând un articol semnat de Malcolm Muggeridge, în care acesta denunța foametea din Uniuna Sovietică. Un an mai târziu, Shaw a publicat o apologie de 16.000 de cuvinte pentru crimele staliniste, în care își exprima simpatia pentru ”nefericitul Comisar” care ”s-a găsit obligat să-și pună un pistol în buzunar și cu propriile mâini să împuște muncitorii nesupuși”, pentru a arăta celorlalți că ordinele sale trebuie executate.

Shaw spunea că procesele din Rusia (cele din timpul Marii Terori) au fost exagerate și respingea ideea că acuzații pledaseră vinovați doar pentru că fuseseră drogați sau torturați. De fapt, unii dintre ei își recunoșteau într-adevăr presupusa ”vină”, din convingerea că Partidul are întotdeauna dreptate, căci el este infailibil;. În 1936, Shaw a apărat public Marea Teroare stalinistă, spunând că ”chiar și în opinia celor mai aprigi dușmani ai Uniunii Sovietice și ai guvernului sovietic, procesele de epurare au demonstrat clar existența unor conspirații active împotriva regimului....Sunt convins că acesta este adevărul și sunt convins că adevărul va ajunge și în Europa Occidentală”.

Bernard Shaw a fost și un apărător al eugeniei, teoria care preconizează ameliorarea populațiilor umane prin măsuri genetice (alegerea părinților, sterilizarea, interzicerea procreării etc.). Shaw a mers însă mai departe, promovând ideea de exterminare a celor care nu sunt de folos societății. ”Exterminarea trebuie desfășurată pe o bază științifică dacă e să fie vreodată efectuată uman. [...] Dacă ne dorm un anumit tip de civilizație și cultură, trebuie exterminați cei care nu își au locul în ea.” Mai mult decât atât, Shaw a apărat ideea propusă de naziști, aceea de Lebensunwertes Leben– ”viață nedemnă de viață”. El considera că există oameni care nu sunt de folos în această lume, care aduc mai multe probleme decât valorează. În opinia sa, aceștia ar trebui puși să-și justifice existența, și dacă nu o pot face, dacă nu produc atât cât consumă – sau, preferabil, mai mult, dacă nu se pot autosusține, dacă societatea trebuie să-i țină în viață, atunci viața acestor oameni nu aduce niciun beneficiu societății și, spune Shaw, nu poate fi de prea mult folos nici lor.

Una din obsesiile pe termen lung ale lui Shaw era uciderea în masă cu ajutorul unui gaz otrăvitor. Într-o conferință ținută în 1910 la Eugenics Education Society, Shaw a declarat că ”trebuie să ne dedicăm uciderii unui număr mare de oameni pe care acum îi lăsăm să trăiască. O parte a politicii eugenice ne va duce în final la folosirea pe scară largă a camerei letale. Un număr mare de oameni ar trebui omorâți pentru simplul fapt că irosesc timpul altor oameni care trebuie să aibă grijă de ei.” În 1933, Shaw a făcut un apel către chimiști ”să descopere un gaz uman care ucide instant și fără durere”. Apelul său avea să prindă formă ani mai târziu în Germania nazistă.

 Shaw nu îl admira doar pe Stalin, ci și pe Mussolini și chiar pe Hitler:”Mussolini, Hitler și restul se pot baza pe mine că nu îi voi judeca prin prisma unor noțiunicomfortabilede libertate”. Întrebat ce ar trebui britanicii să facă dacă naziștii ar trece Canalul, Shaw a răspuns simplu:”Welcome them as tourists.”

Surse:

George Bernard Shaw:de la negaţionism la prostie, de Codrut Constantinescu , în Revista 22

&&&

 Odiseea celebrului vagon 2419-D: Aici s-a semnat armistițiul care a pus capăt Primului Război Mondial

Cu câțiva ani înainte de război, când amenințarea doar plutea în aer, Compania Internațională de Vagoane de Dormit a luat decizia de a reînnoi în întregime parcul de vagoane-restaurant. Una din filialele Companiei, aflată la Saint–Denis, primește în 1913 o comandă de 37 de vagoane-restaurant, ce urmau să fie livrate începând cu anul 1914.

Vagonul 2419-D, celebrul vagon de care este legată în două rânduri soarta Europei moderne, este livrat la 20 mai 1914 și primește apoi autorizația de a circula pe liniile Saint-Brieuc (1914), Le Mans (1915-1916) și apoi Deauville-Trouville (1918).

La izbucnirea primului război mondial, în 1914, comandamentul militar a destinat acest vagon deplasării ofițerilor de stat major ai armatelor aliate. În septembrie 1918, vagonul revine la Saint-Denis pentru anumite modificări, fiind transformat în vagon salon, ce servea drept birou pentru generalul Weygand. Începând din 29 octombrie 1918, vagonul este încorporat trenului Marelui Cartier General de la Senlis, pentru a fi pus la dispoziția mareșalului Ferdinand Foch.

În ziua armistițiului, adică în 11 noiembrie 1918, vagonul se afla deci în serviciul statului major. Întâmplarea a făcut ca delegația franceză să se deplaseze în pădurea Compiegne în acest vagon. Aici au fost cazate comisiile de armistițiu, în vederea tratativelor ce aveau să urmeze. A venit apoi pacea. Armata a încercat apoi să rechiziționeze trenul, dar guvernul s-a opus la început. Apoi, la 1 octombrie 1919 a fost încheiat un acord cu Compania Internațională de vagoane de dormit și trenul a revenit armatei.

Apoi, în 1920, același tren a fost afectat președintelui Franței, care a efectuat o călătorie la Verdun. Vagonul a fost apoi transportat la Paris și instalat definitiv, după mai multe proiecte, în Curtea de Onoare a Domului Invalizilor, începând din 28 aprilie 1921. În aprilie 1927, după ce fusese expus timp de șase ani intemperiilor, vagonul ajunsese însă într-o stare jalnică. El revine la Compiègne, unde se afla deja monumentul armistițiului, inaugurat la 11 noiembrie 1922 de către președintele Millerand.

Vagonul istoric a fost transportat aici la 11 noiembrie 1927, în cadrul unei ceremonii la care a luat parte mareșalul Foch. Apoi, prin grija lui Arthur H. Fleming, un bogat și original american din Pasadena, vagonul a fost restaurat și transportat în pădurea Compiègne, unde acesta cumpărase un mic teren. Vagonul a rămas mult timp în pădure, aproape dat uitării... 22 de ani mai târziu, armistițiul dintre Franța și Germania avea să fie semnat în același vagon, ca revanșă pentru afrontul suferit în 1918.

Din ordinul lui Hitler, la două zile după armistițiu, vagonul a fost trimis pe cale rutieră la Berlin și expus la Lutsgarten. După ce a stat un timp expus, a fost transportat într-o gară de triaj, în apropiere de Berlin. Vagonul va fi dus ulterior în apropiere de Ohrdruf, o mică localitate din Turingia. În aprilie 1945, îndată ce blindatele americane își fac apariția în Ohrdruf, un detașament de soldați germani acționează conform ordinelor și dau foc vagonului.

Un alt vagon, identic, având numărul 2439-D, a fost adus la Compiègne, cu prilejul festivitaților de la 11 noiembrie 1950. Acest vagon se află în prezent aici, constituind o parte din muzeul amenajat, în care se află și o parte din vestigiile celuilalt vagon, recuperate în anul 1992 de către locuitorii din Ohrdruf. În fața muzeului se află material militar, calificat la timpul său drept „armele victoriei”: un tun de 75 mm și un tanc Renault FT. Muzeul creat în anul 1927 a fost distrus din ordinul lui Hitler.

Reconstruit în 1950, muzeului i-a mai fost adăugat, în 1960, încă o sală, iar în 1993, încă două săli. Așadar, în prima sală se află celebrul vagon al armistițiului, în cea de-a doua se află fotografii ale conflictului din 1914-1918. Cea de-a treia sală cuprinde documente legate de armistițiul din 1940 (reviste, ziare, fotografii, manechine), iar cea de-a patra, documente privitoare la armistițiul din 1918.

£££

 Ion Țuculescu (n. 19 mai 1910, Craiova - d. 27 iulie 1962, București), personalitate complexă, biolog și medic, s-a făcut cunoscut însă mai ales ca pictor.

Numele lui Ion Țuculescu a izbucnit exploziv în primăvara lui 1965, odată cu neuitata lui retrospectivă postumă, care a situat publicul pe negândite în fața unuia dintre marii pictori europeni ai epocii de după război.

Ion Țuculescu s-a născut la 19 mai 1910 la Craiova, provenit dintr-o familie de intelectuali. Urmează cursurile Colegiului Național "Carol I" din Craiova, unde în orele de desen primește primele îndrumări de la profesorul său Eugen Ciolac, de la care a aflat o parte din tainele picturii. Prima expoziție la care a fost remarcată prezența "pictorului diletant Ion Țuculescu" - alături de a fratelui său Șerban - este cea organizată în 1925, în sala de recepții a Palatului Administrativ al județului Dolj. Deși apreciat pentru talentul său artistic, Țuculescu nu se va îndrepta către o școală superioară cu profil artistic, ci se înscrie la Facultatea de Științe Naturale a Universității din București, pe care o va absolvi în 1936. Paralel frecventează și Facultatea de Medicină, obținând doctoratul în 1939 cu calificativul magna cum laude. Deși se dedicase studiului, Ion Țuculescu continuă să picteze și are prima expoziție personală în 1938 în sala Ateneului Român din București.

Până în anul 1960 participă la mai multe expoziții colective, expune la Salonul Oficial în 1941 și 1945, deschide șapte expoziții personale în clădirea Ateneului Român.

Dacă medicina nu l-a solicitat prea mult, cu excepția anilor de război, când fiind medic militar uimește prin devotament și abnegație, biologia devine celălalt pol al existenței sale în calitate de cercetător științific la Academia Română, zilele și nopțile împărțindu-le între paletă și microscop.

Pictura a învățat-o ca autodidact și distanța de la primele sale tablouri până la cele din epoca maturității a parcurs-o muncind cu înverșunare disperată. Deși a fost prezent în viața artistică fără întrerupere, opera lui a rămas aproape fără ecou, adevăratele sale dimensiuni vădindu-se abia în anii când nu mai expune, claustrat în locuința lui, unde materia lui plastică avea să se cristalizeze orbitor după îndelungate și misterioase mutații.

În vara lui 1962 o boală neiertătoare îl doboară. Este înmormântat în cimitirul mănăstirii Cernica, în cavoul familiei Galaction.

Postum, pictura lui Țuculescu provoacă o revelație uluitoare, descoperindu-se un mare artist al cărui nume, în timpul vieții, n-a depășit surâsul îngăduitor al unei admirații palide. Tablourile sunt acum expuse în nenumărate expoziții organizate în țară și străinătate.

Pictura lui Țuculescu frapează prin excepționala ei forță cromatică, culorile sale obligă însă să se vorbească mai curând despre magia decât despre violența lor. Astfel încât nu este hazardat să se spună că avem de a face cu un "expresionist întârziat de extracție impresionistă", oricât de paradoxal ar părea această afirmație. În realitate opera lui Țuculescu este produsul unic al unui artist original de geniu, care tocmai prin aceasta se refuză oricărei încadrări artificiale.