$$$

 S-a întâmplat în 25 aprilie1940: În această zi, s-a născut actorul de film american Al Pacino. A interpretat roluri în drame şi filme de acţiune (Naşul; Serpico; După-amiază de câine; Pact cu diavolul etc). A fost distins cu Premiul „Oscar” în 1992 pentru filmul Parfum de femeie. Alfredo James „Al" Pacino este un actor american de origine italiană, considerat a fi unul dintre cei mai talentaţi din istoria cinematografiei.

Al Pacino s-a născut în sudul cartierului Bronx, din New York, într-o familie italiano-americană. Tatăl său, Salvatore Pacino, s-a născut în orașul italian Corleone, din provincia Palermo, Sicilia. Mama sa, Rose Gerard, se trăgea dintr-un nativ italian și o newyorkeză de origine italiană. Părinții săi au divorțat când Pacino avea doi ani. În 1961 a fost arestat în Rhode Island pentru că purta asupra sa o armă de calibru 38. Al s-a mutat cu mama sa în casa bunicilor, unde și-a petrecut restul copilăriei. Când era tânăr, lui Al îi plăcea să imite actorii pe care îi vedea în filme, încerca diverse voci și stări emoționale.Chiar dacă orele de la școală nu îi erau pe plac, își găsea liniștea în piesele de teatru ale școlii. După ce a renunțat la școală, Al s-a hotărât să înceapă viața de actor, găsind roluri mici în producții de teatru. În prima perioadă a actoriei, Pacino nu făcea prea mulți bani și trăia în săracie. Totul s-a schimbat din 1966, când a fost acceptat la cursurile lui Lee Strasberg. Pacino a început să obțină roluri mai importante și a obținut un premiu Obie pentru rolul din The Indian Wants the Bronx. Curând a luat și un premiu Tony pentru rolul din Does the Tiger Wear a Necktie? A devenit cunoscut după ce a jucat în Me, Natalie (1969) și The Panic in Needle Park (1971).

Tot atunci se căutau protagoniști pentru ecranizarea romanului Nașul (The Godfather) al lui Mario Puzzo. Al Pacino reușește să participe la preselecție și îl impresionează pe Francis Ford Coppola, regizorul, deși toți ceilalți participanți la acest proiect cereau un actor mai cunoscut decât „nimicul ăla de Pacino". Francis l-a susținut însă în continuare pe Pacino și i-a oferit rolul foarte important al lui Michael Corleone. Din cauza aceasta, Francis a fost speriat că ar putea fi înlocuit cu un alt regizor, așa că a filmat foarte repede. Când filmul a fost lansat, a avut un succes imens, iar toată lumea a admirat rolul lui Al Pacino, care a fost chiar nominalizat la Oscar pentru „cel mai bun actor în rol secundar".Aproape peste noapte a devenit dintr-un „nimeni" un star internațional.

Chiar dacă ar fi putut alege roluri mai ușoare, Pacino și-a ales câteva dintre cele mai grele roluri din istoria cinematografiei. Urmează rolurile din Serpico, Dog Day Afternoon, Bobby Deerfield și ...And Justice For All. Anii '80 au început cu două insuccese de casă pentru Pacino: Cruising și Author! Author!, care au avut încasări mult mai mici decât așteptările. Însă, în 1983, Scarface are un succes imens, devenind un „basm" mafiot care va fi popular încă 20 de ani.Anii '90 au fost, probabil, cei mai prolifici pentru Al Pacino, care obține, în sfârșit, Oscarul pentru cel mai bun actor cu fimul Scent Of A Woman, în 1992.Godfather Part 3, Dick Tracy și Glengarry Glen Ross sunt numai câteva din succesele lui Pacino de la începutul anilor '90. În ultima parte a acestui deceniu, au urmat Carlito's Way, Heat, City Hall, The Insider și Donnie Brasco.Al Pacino a fost toată viața burlac. Totuși a avut relații de lungă durată, cum ar fi cea cu actrița Diane Keaton. La începutul anilor '90 s-a lăsat de fumat pentru a-și reface vocea, care se deteriorase pe parcursul anilor.

În 1989, Al Pacino avea o fiică, Julia Maria, de la profesoara de actorie Jen Terrant. În 1996, Al Pacino a avut o relație intimă cu starul „Vacations" Beverly D'Angelo, care în 2001 l-a „fericit” cu gemenii Anton James și Olivia Rose. În ciuda copiilor obișnuiți cu prezenţa amândurora, în 2003, cei doi au încetat să mai aibă vreo relaţie. Al Pacino a declarat în repetate rânduri că a fi tată este cel mai bun lucru care s-a întâmplat în viața lui. El și-a planificat întotdeauna programul de lucru astfel încât să poată petrece cât mai mult timp cu copiii. Chiar și la o vârstă înaintată, Al Pacino a continuat să mențină imaginea bărbatului îndrăgostit. În 2013, a șocat fanii cu relaţia sa cu modelul latino-american de 33 de ani, Lucy Saul. Printre cele mai recente filme de succes cu participarea lui Al Pacino se numără „Second Chance" și „Manglehorn", lansate în 2014. În 2016, avea loc premiera thriller-ului regizorului japonez Shintaro Shimosawa „Mai rău decât o minciună", în care Anthony Hopkins și Josh Duhamel au jucat, de asemenea, rolurile principale.

Surse:

https://www.cinemagia.ro/actori/al-pacino-970/

https://www.britannica.com/biography/Al-Pacino

https://www.vice.com/ro/article/59jw35/povestea-lui-al-pacino

https://www.ziarulmetropolis.ro/al-pacino-epic-tribute/

https://www.ro.biography.name/actori/109-sua/582-al-pacino-1940

https://ro.odkurzacze.info/4344-al-pacino-biography-news -photo.html

$$$

 S-a întâmplat în 25 aprilie…

- „Ziua justiţiei militare" (la 25 aprilie 1919 s-a înfiinţat primul Serviciu Contencios în cadrul Armatei Românie); se celebrează din februarie 1999, printr-un ordin al ministrului apărării naţionale

-„Ziua Mondială de luptă împotriva malariei”- instituită în mai 2007, cu ocazia celei de-a 60-a Adunări a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, această zi internaţională este dedicată recunoaşterii şi reafirmării eforturilor globale de combatere a malariei. 

– „Ziua Internațională a ADN-ului” (Acidul Dezoxiribonucleic), sărbătoare care comemorează descoperirea structurii dublu elicoidale a moleculei de ADN, în anul 1953, de către James D. Watson și Frances H.C. Crick, de la Universitatea Cambridge.Tot în anul 1953, James Watson, Francis Crick, Maurice Wilkins şi Rosalind Franklin şi colegii acestora au publicat în prestigioasa revistă „Nature” mai multe articole care explicau structura ADN-ului. Mai mult decât atât, în această zi, în 2003 (- 15 ani), a fost anunțată finalizarea cercetărilor din cadrul Proiectului Genomul Uman

– 1214: S-a născut regele Ludovic al IX-lea al Franţei, cunoscut ca Sfântul Ludovic; rege al Franţei din 1226 până la moartea sa; este singurul rege al Franţei care a fost canonizat; a fost cel care a înfiinţat Parlamentul de la Paris (m. 1270)

- 1472: A murit Leon Battista Alberti, arhitect, pictor, sculptor şi scriitor renascentist italian; a publicat primul tratat modern de pictură..Leon Battista Alberti (n. 18 februarie 1404) a fost scriitor, arhitect, pictor, sculptor, filozof italian şi umanist al Renaşterii. În cadrul preocupărilor sale multiple, putem adăuga şi: lingvistica, muzica, arheologia.Una dintre cele mai de seamă contribuţii ale lui Alberti, a cărei influenţă se extinde peste secole, o constituie tratatul de arhitectură De re aedificatoria („Arta de a construi"). Lucrarea are ca punct de plecare celebrul tratat De re architectura al arhitectului roman Vitruviu (80 sau 70 î.Hr. - 15? î. Hr.). Alte surse literare utilizate includ Platon şi Aristotel.

- 1595: A murit poetul renascentist italian Torquato Tasso.Torquato Tasso (n. 11 martie 1544, Sorrento – d.Roma) a fost un poet italian, unul din cei mai însemnaţi reprezentanţi ai Renaşterii italiene. Cea mai cunoscută operă a sa este epopea în versuri „La Gerusalemme liberata" („Ierusalimul eliberat", 1581).Deşi renumele lui Torquato Tasso se bazează în primul rând pe poemele sale epice şi dramatice, nu se pot ignora creaţiile sale în domeniul liric. Cele peste 1700 poezii (sonete, madrigale, Canzone, balade) apar în volumele „Rime" (1581-1582), „Rime et prosa" (1583), „Rime spirituali" (1597).A exercitat o deosebită influenţă asupra creaţiei lui Lord Byron, Goldoni, Goethe.Goethe a scris o dramă cu titlul „Torquato Tasso" (1790), pe tema vieţii artistului. România, Alexandru Balaci a publicat un studiu foarte documentat asupra poetului italian.

- 1599: S-a născut Oliver Cromwell, om politic şi comandant de oşti englez; conducător al revoluţiei împotriva dinastiei Stuart; a înăbuşit mişcarea de eliberare naţională din Irlanda (1649-1652); în 1653 a instaurat în Anglia un regim dictatorial, devenind lord-protector; a obligat Olanda să recunoască Actul de Navigaţie, punând bazele supremaţiei maritime a Angliei (m. 1658)

- 1635: A murit scriitorul italian Alessandro Tassoni, unul dintre întemeietorii criticii literare italiene (n. 1565)

- 1687: A murit compozitorul şi organistul Ion Căianu (Caioni), de la care s-a păstrat Codicele Caioni, importantă culegere de bucăţi muzicale (n. 1629). Autor al unei antologii muzicale (Codex Caioni, 1634-1652) în care figurează şi dansuri populare româneşti. A întemeiat o tipografie la mănăstirea Şumuleu-Ciuc, unde a fost stareţ şi custode. Este primul român cu preocupări de botanică (Herbariu) etc. Ioan Căianu (în maghiară Kájoni János, latinizat Ioannes Caioni) (n. 8 martie 1629, Căianu Mic - d. Lăzarea) a fost un călugăr franciscan din Transilvania, primul autor român de muzică cultă, constructor şi reparator de orgi, culegător de folclor, gânditor renascentist şi precursor al iluminismului.Codex Caioni (lat. „codicele lui Caioni”, cunoscută şi prin grafia maghiară a numelui, Codex Kájoni) este o culegere de 346  piese muzicale la care au contribuit doi învăţaţi transilvani ai secolului al XVII-lea. Codicele a fost scris între 1632 şi 1671 de către doi autori: Mátiás Seregély (alias Matei din Şerdei) şi Ioan Căianu. Cel din urmă a primit codicele în 1652 şi a lucrat asupra lui până în 1671, pentru această muncă stabilindu-se în Mănăstirea din Lăzarea, localitate în care a rămas până în ziua morţii.

- 1719: Este publicat romanul „Robinson Crusoe” al lui Daniel Defoe. Robinson Crusoe este un roman scris de Daniel Defoe, publicat pentru prima dată în 1719 şi este adesea considerat primul roman scris vreodată în limba engleză. Cartea este o autobiografie de ficţiune a presupusului autor, al cărui nume este omonim cu cel al titlului romanului, descriind supravieţuirea şi viaţa acestuia după naufragierea sa pe o insulă tropicală din largul coastei Venezuelei de astăzi, timp în care întâlneşte locuitori nativi ai Americii, captivi şi marinari răsculaţi, înainte de a fi salvat. Modul de prezentare al acestui roman se bazează pe prezentarea amănunţită, aproape documentară a vieţii personajului, prezentând naraţiunea pe baza unor „documente false", care conferă naraţiunii un aspect real.Romanul şi conţinutul acestuia au fost foarte probabil influenţate de viaţa reală a lui Alexander Selkirk, un marinar scoţian care a trăit absolut singur pe o insulă chileană din Oceanul Pacific, denumită Más a Tierra, al cărui nume a fost schimbat în 1966 în Robinson Crusoe Island (Insula lui Robinon Crusoe). 

- 1744: A murit Anders Celsius, astronom suedez. Anders Celsius (n. Ovanåker, d. Uppsala) a fost un astronom suedez cu preocupări în geografie, meteorologie şi termometrie. Anders Celsius s-a născut la Ovanåker în Suedia la 27 noiembrie 1701. A fost profesor de astronomie la Universitatea din Uppsala între anii 1730 şi 1744. Celsius s-a ocupat în egală măsură şi de geodezie şi de fizică. A studiat aurorele boreale şi a explicat acest fenomen pentru prima dată prin magnetismul terestru.În anul 1737 participă la o expediţie în Laponia la Torneo condusă de Pierre Louis Maupertuis, Alexis Claude Clairaut şi Pierre-Charles Lemonnier pentru a determina lungimea unui grad de meridian. Expediţia a confirmat ideea lui Isaac Newton că Pământul nu este perfect sferic, ci este aplatizat la poli.În anul 1742 publică rezultatele cercetărilor efectuate pentru calibrarea unui termometru din sticlă cu mercur. Pentru acest scop alege ca puncte de reper temperatura de fierbere a apei, pe care o numeşte „0 grade”, şi cea de topire a gheţii, pe care o numeşte „100 de grade”; după moartea lui Celsius cele două repere au fost inversate.Numele său a fost atribuit în 1948 gradului centigrad de temperatură, care astfel şi-a schimbat denumirea în grad Celsius (°C).

- 1792: Este compus actualul imn al Franţei, „La Marseillaise”.

-1792: Nicolas Jacques Pelletier, un răufăcător francez, devenea prima persoană executată prin ghilotinare. Execuţia a avut loc la Hôtel de Ville, în Place de Grève, la ora locală 15:30

-1840 (stil nou: 7 mai S-a născut, la Votkinsk, Piotr Ilici Ceaikovski (m.1893), compozitor rus. Unul dintre stâlpii culturii muzicale ruse.A compus simfonii, concerte instrumentale, opere (Evgheni Oneghin, 1879; Dama de pică, 1890), balete (Lacul lebedelor; Spărgătorul de nuci), muzică de cameră, piese pentru pian etc.

-1841: S-a născut (la Kalipetrova, Bulgaria) Zaharia Petrescu, general, medic; elev şi colaborator al lui Carol Davila; medic-şef al Corpului 1 de Armată în timpul Războiului de independenţă (1878-1879); cercetări de farmacologie şi de terapeutică generală - „Elemente de terapeutică şi materie medicală", primul tratat de acest fel din România; precursor al chimioterapiei; membru corespondent al Academiei Române din 1885 (m. 1901)

– 1849: S-a născut Felix Klein, matematician german; cunoscut mai ales pentru contribuţiile sale în teoria grupurilor, analiza complexă, geometria non-euclidiană şi conexiunile dintre acestea şi geometrie (m. 1925)

- 1859: A început construirea Canalului Suez.

- 1867: S-a născut Sarmiza Bilcescu, prima femeie cu titlul de avocat din lume, născută în România. 

- 1874: S-a născut Guglielmo Marconi, fizician şi inventator italian; unul dintre promotorii radiotehnicii; în 1895 a realizat o transmisie radiotelegrafică cu un aparat propriu (brevetat în 1896), iar în 1901 prima radiocomunicaţie transatlantică; lucrări de pionierat în radiolocaţie şi radionavigaţie; Premiul Nobel pentru Fizică pe 1909, împreună cu germanul Ferdinand Braun (m. 1937). Guglielmo Marconi (n. 25 aprilie 1874 la Bologna - d. 20 iulie 1937 la Roma) a fost inginer şi fizician italian, inventatorul telegrafiei fără fir şi a antenei de emisie legate la pământ, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1909 împreună cu Karl Ferdinand Braun, pentru contribuţiile lor în dezvoltarea telegrafiei fără fir. 

- 1885: Patriarhia Ecumenică de Constantinopol recunoaşte autocefalia Bisericii Ortodoxe Române. Patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea a trimis mitropolitului primat Calinic Miclescu, în calitate de preşedinte al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Tomosul de autocefalie prin care „cu bucurie sufletească binecuvintează Biserica Ortodoxă Română, recunoscându-o autocefală întru toate de sine ocârmuită”. Urmând cursul istoriei naţionale, Biserica din România independentă trebuia să-şi revendice autocefalia, echivalent bisericesc al izbândei de la 1877 

- 1894: A început, la Cluj, (până la 13/25.V.1894), procesul politic intentat de către guvernul maghiar „memorandiştilor”, proces cu un larg ecou internaţional; 14 membri ai conducerii Partidului Naţional Român din Transilvania, printre care dr. Ioan Raţiu şi dr. Vasile Lucaciu, au fost condamnaţi la închisoare. În tot spaţiul locuit de români au avut loc puternice manifestaţii de susţinere a luptei pentru emancipare naţională a românilor transilvăneni (25.IV/7.V)

- 1898: SUA declară război Spaniei. În urma acestuia, Spania renunţă la suveranitatea asupra Cubei şi cedează SUA insulele Puerto Rico, Guam şi Filipine

- 1900: S-a născut fizicianul elveţian naturalizat american Wolfgang Pauli; contribuţii în mecanica cuantică şi fizica particulelor elementare; Premiul Nobel pentru Fizică pe 1945..Wolfgang Ernst Pauli (d. 15 decembrie, 1958) a fost un fizician austriac care s-a remarcat prin teoria spinului, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1945.Conceptul de spin pentru particule elementare a fost propus iniţial de Ralph Kronig, George Uhlenbeck, and Samuel Goudsmit, în 1925 ca fiind o rotaţie a particulelor în jurul axei proprii.

- 1901: Apărea prima plăcuţă de înmatriculare din America, în statul New York, când un act normativ reglementa pe plan local obligaţia tuturor posesorilor de automobile să-şi înregistreze vehiculul şi să afişeze pe caroserie numărul de înmatriculare obţinut. Taxa de înregistrare a maşinii era de 1 dolar.În cursul primului an, au fost emise în statul New York 954 de plăcuţe de înmatriculare

- 1913: S-a născut arheologul italian de origine română Dinu Adameşteanu; studii privind colonizarea greacă din sudul Italiei şi Sicilia, precum şi privind utilizarea aerofotoarheologiei; membru de onoare din străinătate al Academiei Române (1992) (m.21.I.2004) 

-1915: A avut loc victoria de la Çanakkale (Dardanele), cunoscută ca fiind una din cele mai mari şi grele lupte din istorie. Bătălia de la Çanakkale ocupă un loc foarte important în istoria Turciei, fiind un război între trupele aduse din coloniile franceze de Anglia şi Franţa în anul 1915 şi naţiunea turcă.Războaiele purtate atât pe uscat dar şi pe mare au început în data de 18 martie 1915. În data de 25 aprilie 1915 au început luptele de pe uscat, statele Antantei eşuând în traversarea Çanakkale şi întorcându-se aşa cum veniseră, iar în iarna anului 1916 au fost nevoite să se retragă

- 1917: S-a născut Ella Fitzgerald, cântăreaţă americană de jazz, supranumită „Regina muzicii soul".Ella Fitzgerald (n. Newport News,Virginia - d. 15 iunie 1996, Beverly Hills,California) a fost o renumită cântăreaţă de jazz americană, supranumită „The First Lady of Song". Cu un registru vocal excepţional de trei octave, s-a remarcat prin puritatea vocei şi intonaţiei, o imensă muzicalitate şi prin capacitatea de improvizare, în mod particular în stilul scat.A primit de 13 ori cunoscuta distincţie „Grammy Award". Alături de cântăreţele Billie Holiday şi Sarah Vaughan, a contribuit la dezvoltarea stilului vocal interpretativ modern în muzica de jazz. Colaborarea ei cu Louis Armstrong şi Count Basie, precum şi numeroasele turnee în cadrul seriei „Jazz At The Philarmonic" au făcut-o cunoscută în lumea întreagă. Deschisă multor impulse muzicale moderne, de la intonaţiile sud-americane până la stilul Soul, dar şi pentru Blues, Swing sau Bebop, Ella Fitzgerald a lăsat posterităţii o operă bogată, eternizată în sute de înregistrări discografice.

- 1918: S-a născut pictorul italian Remo Brindisi, considerat fondatorul mişcării „Noua Reprezentare" (m.25.VII.1996)

- 1920: S-a născut soprana Ioana Nicola (m. 2009)

– 1920: S-a născut medicul Sofia Ionescu-Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din sud-estul Europei; din 1943 a făcut parte din echipa, considerată de aur, a prof. dr. Dimitrie Bagdasar (creatorul şcolii româneşti de neurochirurgie), ea a lucrat alături de doctorii Constantin Arseni şi Ionel Ionescu (devenit din 1945 soţul său). În absenţa altor date bibliografice, poate fi considerată, foarte probabil, prima femeie medic primar neurochirurg de pe continentul european, precum şi a treia femeie neurochirurg cu formaţie completă din lume (m. 2008)

- 1923: S-a născut, la Bucureşti, Barbu Câmpina (m.1959), istoric român. Medievist, şi-a axat preocupările pe câteva din problemele istoriei medievale româneşti: feudalismul timpuriu, economia feudală în ţările române, lupta pentru independenţă. A acordat atenţie marilor figuri ale istoriei: Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare. 

- 1925: A încetat din viaţă, la Bucureşti, George Stephănescu (n. 1843), compozitor român. Iniţiatorul spectacolelor de operă în limba română şi fondatorul unor societăţi lirice premergătoare Operei Române.A compus operete, o dramă lirică (Petra, 1902), feeria Sânziana şi Pepelea, muzică simfonică (este autorul primei simfonii româneşti) şi de cameră, instrumentală şi vocală.

- 1925: S-a născut Vasile Niţulescu, actor român de teatru şi film.Vasile Niţulescu (n. Bucureşti - d. 11 februarie 1991, Bucureşti) a fost un actor român.Desfăşoară o prestigioasă activitate teatrală (Teatrul Mic).În film, ca şi în teatru, compune personaje stranii, adesea maladive.

-1929: S-a născut Sanda Râpeanu, lingvistă, specialistă în limbi romanice; traducătoare şi autoare a numeroase studii critice, realizate în colaborare cu soţul său, criticul literar Valeriu Râpeanu

-1929: S-a născut, la Pungeşti, jud. Vaslui, Constantin Huşanu, prozator român. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat romanele Pe fluviu la deal (1992), Clubul Paradis (1995), Preţul fericirii (1995), Ademenirea (1996), Vitrina cu fantasme (1998), Pastile contra morţii (2001) etc. 

- 1932: S-a născut atleta Lia Manoliu; campioană olimpică la aruncarea discului: aur la México City (1968), bronz la Roma (1960) şi Tokyo (1964); preşedinta Comitetului Olimpic Român (1992-1998); Complexul sportiv naţional din Bucureşti îi poartă astăzi numele..

- 1933: A murit medicul legist Mina Minovici, fondatorul şcolii româneşti de medicină judiciară; întemeietorul şi directorul Institutului Medico-Legal (1924-1933) şi al Serviciului antropometric din Bucureşti.Mina Minovici (n. 30 aprilie 1858, Brăila - d. Bucureşti) a fost un medic legist şi farmacist român.Este faimos pentru studiile aprofundate despre alacaloizii cadaverici, putrefacţie, simularea bolilor mintale şi antropologie medico-legală. Este fondatorul şcolii române de medicină judiciară şi a fost directorul primului Institut de Medicină Legală din România, construit în 1892.Fondator al sistemului medico-legal modern, a fost una dintre cele mai proeminente personaliăţi din acest domeniu din Europa timpurilor sale.

- 1940: S-a născut actorul de film american Al Pacino.

- 1940: S-a născut, la Sadova-Câmpulung, jud. Suceava, Gheorghe Macarie, filolog, critic şi istoric de artă român. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. A publicat: Sentimentul naturii în proza românească a sec. Al XIX-lea (1980), Geografie literară – orizonturi spirituale în proza românească (1980), Dimitrie Hârlescu (1986), Între literatură şi arte plastice (1997), Mănăstirea Horaiţa (1997) şi altele. 

- 1941: S-a născut Bertrand Tavernier, regizor, scenarist şi critic de film francez

- 1943: S-a născut Valeriu Florin Dobrinescu, istoric şi eseist român; fondator al Centrului de Istorie şi Civilizaţie Europeană (m.28.XII.2003). Dintre lucrările publicate: Relaţiile româno-engleze. 1914-1933 (1986), România şi organizarea postbelică a lumii (1988), Basarabia în anii celui de-al Doilea Război Mondial (1995), România la Conferinţa de Pace. Paris: 1919-1920; 1946-1947 (1996), România şi Ungaria de la Trianon la Paris (1996) etc. 

- 1945: Eliberarea Italiei de sub ocupaţia fascistă

- 1945: Începe Conferinţa de la San Francisco (până la 26.VI.1945) în vederea creării Organizaţiei Naţiunilor Unite, ONU; Conferinţa adoptă Carta Naţiunilor Unite (care va intra în vigoare la 24.X.1945)

- 1945: Joncţiunea trupelor americane şi sovietice la Torgau, pe Elba

- 1945: S-a născut compozitorul şi cântăreţul suedez Björn Ulvaeus, membru al renumitei formaţii ABBA

–1947: S-a născut fotbalistul şi antrenorul olandez Johan Cruyff; a primit Balonul de Aur de trei ori (m. 2016)

- 1953: Anunţarea descoperirii ADN-ului. 

- 1953: S-a născut Liviu AntoneseI, poet, eseist, publicist şi cercetător în ştiinţele educaţiei 

- 1958:A murit Iosif Iser, pictor şi grafician român, membru al Academiei Române.

- 1959: S-a născut prozatorul Tudor Vlad

-1960: Primul inconjur submersibil al Pământului de către submarinul nuclear american USS Triton. Plecat la 16 februarie din New London, Connecticut, submarinul a parcurs aproape  66.800 kilometri în 84 de zile fără să iasă la suprafaţă.

 - 1974: În Portugalia a avut loc „Revoluţia garoafelor”, care a înlăturat regimul de dictatură fascistă instaurat de Antonio de Oliveira Salazar în 1933 şi a deschis calea spre restaurarea democraţiei („Ziua libertăţii”)

- 1976: A murit Alexander Brailowsky, pianist american de origine rusă (n. 1896)

- 1976: A murit Sir Carol Reed, regizor britanic de film; unul dintre cele mai sonore nume ale filmului englez al anilor '40-'50 ai secolului XX (n. 1906)

- 1982: Se încheie retragerea Israelului din Peninsula Sinai (realizată în mai multe etape), după 15 ani de ocupaţie (Israelul a preluat controlul asupra peninsulei în luna mai 1967, în urma „războiului de şase zile") 

- 1990: Plasarea pe orbită, de către echipajul navetei Discovery, a telescopului spaţial Hubble.Telescopul spaţial Hubble (prescurtat HST, de la numele lui în engleză Hubble Space Telescope) este un telescop plasat pe orbită în jurul Pământului, numit aşa după astronomul american Edwin Hubble. Este poziţionat în afara atmosferei terestre, ceea ce îi conferă avantaje semnificative faţă de telescoapele de pe Pământ, imaginile nefiind perturbate de către turbulenţele atmosferice, iar telescopul putând capta informaţii şi în spectrul ultraviolet, ale cărui lungimi de undă sunt în mod normal puternic atenuate de către stratul de ozon al Pământului. 

 - 1992, 25-27: Cu ocazia Sărbătorilor de Paşti, regele Mihai I întreprinde prima sa vizită cu caracter privat în România (Suceava, Bucureşti, Curtea de Argeş); suveranul este întâmpinat cu căldură şi entuziasm de români; în Capitală are loc o manifestaţie populară la care participă câteva sute de mii de persoane pe tot traseul de la Piaţa Romană la Piaţa Sf. Gheorghe 

- 1995: A murit actriţa şi dansatoarea americană Ginger Rogers. Ginger Rogers (n.16 iulie 1911) a fost o cântăreaţă, dansatoare şi actriţă americană de teatru şi film, laureată a Premiului Oscar.

- 1999: A murit Vasile Dobrian, pictor,desenator, grafician şi poet avangardist (n. 1912)

- 2005: A avut loc ceremonia de semnare a Tratatelor de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană (la Abaţia Neumünster din Luxemburg), precedată de reuniunea Consiliului European, care a dat votul final asupra documentelor care consfinţeau calitatea de viitoare membre ale UE pentru România şi Bulgaria; pe Tratatul de aderare a României şi-au pus semnătura, din partea română, preşedintele ţării, primul ministru, ministrul afacerilor externe şi cel al integrării europene. De la 1.01.2007 România şi Bulgaria sunt membre ale Uniunii Europene (după ce Parlamentele tuturor ţărilor membre ale UE au ratificat cele două tratate semnate la 25.IV.2005); numărul ţărilor membre ale UE se ridică la 27.

- 2011: A murit poetul chilian Gonzalo Rojas, considerat unul dintre cei mai talentaţi scriitori moderni ai Americii Latine (n. 1917) 

- 2011: A murit cântăreaţa britanică Poly Styrene, considerată o legendă a muzicii punk (n. 1957) 

- 2015: A avut loc cutremurul din Nepal cu magnitudinea 7,9 pe scara Richter epicentrul fiind localizat în Districtul Lamjung, la aproximativ 77 km nord-vest de capitala Nepalului, Kathmandu. Este cel mai puternic cutremur care a avut loc în regiune, din 1934 încoace, când un cutremur de 8,2 pe Richter a provocat moartea a peste 17.000 de persoane.Potrivit cifrelor oficiale, peste 9.000 de oameni şi-au pierdut viaţa în Nepal şi în ţările învecinate. Districtul Sindhupalchok a fost cel mai grav afectat – 3.360 de morţi (aproape jumătate din numărul oficial al victimelor). Monumente istorice aparţinând Patrimoniului mondial UNESCO, printre care Piaţa Durbar şi Turnul Dharahara – înalt de 62 m, au fost distruse sau au fost grav avariate. Pagubele totale au fost estimate la aproximativ 15-20% din PIB-ul Nepalului, adică 5 miliarde de dolari. Potrivit ONU, opt milioane de oameni (mai mult de o pătrime din populaţia ţării) din 39 de districte au fost afectaţi de cutremur. De asemenea, 1,4 milioane de oameni au avut nevoie de asistenţă umanitară de urgenţă, dintre care 940.000 de copii

– 2016: A murit scriitorul franco-american Martin Gray, supravieţuitor al ghetoului din Varşovia din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cunos cut mai ales pentru romanul „Au nom de tous les miens” (n. 1922)

$$$

 

Transfăgărășanul, drumul uriaș ridicat în doar patru ani și aproape imposibil de repetat astăzi

Drumul care impresionează nu doar prin frumusețe, ci și prin felul în care se construiește

Astăzi, Transfăgărășanul este privit ca unul dintre cele mai spectaculoase drumuri din lume. Serpentinele lui, tunelul din creastă, pereții de stâncă și peisajele de la peste 2.000 de metri îl fac să pară aproape ireal. Dar adevărata lui forță nu stă doar în frumusețe, ci și în felul în care ajunge să existe. Vorbim despre o șosea tăiată direct prin Munții Făgăraș, într-un loc unde natura nu oferă aproape nimic ușor. Tocmai de aceea, Transfăgărășanul nu este doar un drum celebru, ci una dintre cele mai impresionante construcții făcute vreodată în România.

De ce apare acest drum

Transfăgărășanul nu se naște din dorința de a atrage turiști, ci dintr-o nevoie strategică. După invazia sovietică din Cehoslovacia, conducerea României vrea o cale rapidă de trecere peste munți, utilă în cazul unui pericol venit dinspre URSS. Până atunci, acea zonă a Făgărașilor este atât de greu de traversat, încât în multe locuri nu se poate trece nici măcar călare. Din această nevoie apare ideea unui drum spectaculos, dar și extrem de greu de realizat, printr-unul dintre cele mai dure masive muntoase din țară.

Cum începe construcția într-un loc aproape imposibil

Lucrările încep în 1970 și de la primele zile devine clar că șantierul va fi unul uriaș. Muntele este dur, abrupt, plin de apă infiltrată, iar terenul pune probleme la fiecare pas. Când oamenii lovesc în stâncă, apa țâșnește la suprafață. Versanții sunt instabili, vremea este capricioasă, iar altitudinea face orice intervenție mult mai grea. Aici nu este suficient să desenezi un drum pe hartă. Fiecare metru trebuie cucerit direct din piatră, cu efort, risc și muncă dusă la limită.

Muntele este spart cu dinamită, iar drumul se câștigă metru cu metru

Una dintre cele mai uluitoare părți ale poveștii este amploarea lucrărilor. Pentru construcția Transfăgărășanului se folosesc 6.520 de tone de dinamită, iar aproximativ 3 milioane de tone de rocă sunt dislocate. Exploziile răsună ani la rând în munte, în timp ce soldații și muncitorii sapă, fixează încărcăturile, detonează și apoi reiau totul de la capăt. Stânca este luată la târnăcop, versanții sunt tăiați, apa este dirijată, iar zonele periculoase sunt consolidate.

Drumul nu înseamnă doar asfalt. În spatele lui stau terasamente, ziduri de sprijin, podețe, viaducte, scurgeri pentru apă și lucrări uriașe de stabilizare a muntelui. Șoseaua urcă până la 2.042 de metri altitudine și este completată de sute de podețe și zeci de viaducte. Tocmai de aceea, Transfăgărășanul impresionează nu doar prin forma finală, ci și prin uriașa cantitate de muncă ascunsă în spatele fiecărei curbe.

Cum reușește să fie ridicat în numai patru ani

Poate cel mai greu de crezut lucru este viteza. Transfăgărășanul se construiește între 1970 și 1974, adică în doar patru ani. Pentru un drum ridicat într-un asemenea relief, acest ritm pare și astăzi aproape neverosimil. Explicația stă în mobilizarea uriașă din acei ani. La lucrare participă militari, geniști, constructori civili, specialiști și muncitori trimiși sus, în munte, pentru un proiect care trebuie terminat repede.

Se lucrează continuu, în frig, în ploaie, în vânt și în ninsoare. Nu se așteaptă mereu vreme bună. Nu se lucrează comod și nici într-un ritm relaxat. Mulți dintre cei implicați stau izolați pe șantier, departe de familie și de viața obișnuită. Programul este lung, disciplina este dură, iar presiunea este uriașă. Drumul este inaugurat în 1974, deși unele lucrări de finisare și asfaltare continuă și după aceea. Chiar și așa, faptul că această șosea ajunge să existe atât de repede rămâne unul dintre cele mai impresionante lucruri din întreaga ei poveste.

Proiectul care putea fi și mai ambițios

Puțini știu că planul inițial este și mai îndrăzneț. La un moment dat se ia în calcul un tunel de aproximativ 7 kilometri, care ar fi ocolit zona de gol alpin și ar fi făcut drumul mai ușor de folosit aproape tot anul. Ideea este abandonată, pentru că ar fi costat enorm și ar fi fost extrem de greu de realizat chiar și pentru ritmul dur al acelui șantier. Și acest detaliu arată că Transfăgărășanul nu este doar o lucrare mare, ci una gândită la scară uriașă.

Prețul plătit pentru acest drum

Transfăgărășanul nu se ridică doar cu ambiție și disciplină, ci și cu sacrificii omenești grele. Bilanțul oficial vorbește despre 40 de morți, însă de-a lungul timpului s-a spus adesea că numărul real ar fi putut fi mult mai mare. Oamenii mor surprinși de avalanșe, loviți de stânci, căzuți în prăpăstii sau răpuși de condițiile extreme de muncă. Șantierul seamănă, de multe ori, mai mult cu o operațiune militară decât cu o lucrare obișnuită. În spatele peisajului admirat astăzi de turiști rămâne și această realitate dură, pe care mulți o uită.

De ce astăzi aproape că nu s-ar mai putea construi așa ceva

Aici este poate cel mai important lucru. Transfăgărășanul nu uimește doar pentru că este frumos, ci pentru că astăzi aproape că nu s-ar mai putea construi în același fel. Nu pentru că nu mai există ingineri buni sau utilaje moderne, ci pentru că lumea funcționează cu totul altfel. Un asemenea proiect s-ar lovi acum de costuri uriașe, proceduri nesfârșite, avize, contestații, studii de mediu, reguli de siguranță, lipsă de mobilizare și lipsă de continuitate.

Dar mai ales, astăzi ar fi foarte greu să mai existe acel tip de șantier dus înainte cu o forță totală, cu mii de oameni ținuți ani la rând într-un ritm atât de dur, într-un loc atât de greu și cu o presiune atât de mare pentru terminarea rapidă a lucrării. Tocmai de aceea, Transfăgărășanul pare aproape imposibil de repetat. Prezentul are tehnologie mai bună, dar nu mai are același tip de organizare brutală, aceeași mobilizare totală și nici disponibilitatea de a plăti un asemenea preț uman și material.

De ce continuă să fascineze

Transfăgărășanul rămâne mai mult decât un drum spectaculos. Este dovada că, în numai patru ani, oamenii pot deschide muntele, îl pot modela și îl pot transforma într-o lucrare uriașă. Fiecare curbă, fiecare porțiune tăiată în stâncă și fiecare metru de asfalt spun aceeași poveste: aici nu se construiește ceva obișnuit, ci ceva care pare și astăzi aproape de necrezut. Tocmai de aceea, Transfăgărășanul nu impresionează doar prin priveliște, ci și prin adevărul din spatele lui: este una dintre acele lucrări pe care prezentul le admiră, dar cu greu le-ar mai putea repeta.

$$$

 DE CE DUMINICA LA BISERICĂ? 20 DE ARGUMENTE REALISTE 

Duminica este considerată „Ziua Domnului” și principala zi de odihnă în tradiția creștină, având o istorie bogată, care împletește semnificații religioase profunde cu decizii politice antice.

Iată primele 20 de curiozități și motive pentru care serbăm DUMINICA :

1. Ziua Învierii: Motivul principal este că Iisus Hristos a înviat în prima zi a săptămânii (duminica), transformând-o dintr-o zi obișnuită în zi de bucurie.

2. „Ziua a opta”: În teologia creștină, duminica este numită adesea „ziua a opta”, simbolizând o nouă creație și timpul veșniciei care începe după cei șapte zile ale creației fizice.

3. Ziua întâi a creației: Duminica este considerată prima zi a săptămânii, ziua în care Dumnezeu a creat lumina, simbolizând începutul lumii.

4. Pogorârea Duhului Sfânt: Cincizecimea (Coborârea Duhului Sfânt peste Apostoli), considerată ziua de naștere a Bisericii, a avut loc tot într-o duminică.

5. Dies Dominica: Denumirea de „duminică” vine din latină, dies Dominica, care înseamnă „Ziua Domnului” sau „ziua împărătească”.

6. Decretul lui Constantin cel Mare: La 7 martie 321, împăratul Constantin a emis primul decret oficial care stabilea duminica drept zi de odihnă în Imperiul Roman.

7. „Venerabila zi a Soarelui”: În decretul său, Constantin a numit duminica venerabilis dies Solis (venerabila zi a Soarelui), fiind o zi dedicată cultului solar, popular în acea vreme.

8. Diferențierea de iudaism: Trecerea de la sâmbătă (Sabatul evreiesc) la duminică a ajutat biserica timpurie să se diferențieze de tradițiile evreiești și să sublinieze noul legământ.

9. Frângerea Pâinii: Încă din epoca apostolică (secolul I), creștinii se adunau în prima zi a săptămânii pentru Sfânta Liturghie (frângerea pâinii).

10. Schimbarea Sabatului: Deși Decalogul menționa sâmbăta, tradiția creștină a considerat că Învierea a instituit o „nouă zi de odihnă” independentă de cea veche.

11. Arătările de după Înviere: Iisus s-a arătat ucenicilor după Înviere în mai multe duminici (inclusiv Toma), întărind importanța acestei zile.

12. Odihna pentru toți: Decretul din 321 d.Hr. obliga magistrații și orășenii să se odihnească, oferind timp liber pentru rugăciune.

13.Excepția pentru agricultori: Constantin a permis agricultorilor să lucreze duminica, dacă era necesar, pentru a nu pierde recolta, ceea ce arată că decretul a fost inițial și de ordin practic.

14. Consiliul de la Laodiceea (363 d.Hr.): Canonul 29 al acestui sinod a oficializat interdicția ca creștinii să se odihnească sâmbăta (iudaizarea) și i-a încurajat să lucreze atunci, odihnindu-se duminica.

15. Ziua de bucurie, nu de asceză: Spre deosebire de Sabat, care putea fi restrictiv, duminica a fost privită ca o zi de celebrare a biruinței asupra morții.

16. Ziua a șaptea vs. prima zi: În timp ce Sabatul (sâmbăta) amintea de odihna lui Dumnezeu după creație, duminica amintește de „recrearea” omului prin Înviere.

17. Influența Mithraismului: Alegerea duminicii a fost și o strategie a lui Constantin de a uni creștinii cu închinătorii la Soare (Mithra), ambele grupuri venerând această zi.

18. Legătura cu învierea morților: Duminica simbolizează, de asemenea, ziua viitoarei învieri generale a morților.

19. Ziua întâi a lunii: În mai multe limbi, duminica este prima zi a săptămânii, dar și „ziua soarelui” (Sunday, Sonntag), păstrând influența romană.

20. Odihnă și familie: În tradiția creștină, duminica este dedicată participării la Liturghie, rugăciunii, lecturii spirituale și timpului petrecut cu familia.

CONCLUZIE 

Duminica nu este o obligație religioasă, ci o necesitate ontologică:

fără ea, omul se dezintegrează interior;

cu ea, își regăsește centrul. 

Doxologia

INFORMAȚII CULESE DE FLORIN ȘI MARIA LAZĂR

&&&

 S-a întâmplat în 23 aprilie 1616: În această zi, a murit scriitorul spaniol Miguel de Cervantes Saavedra. Miguel de Cervantes Saavedra (n. 29 septembrie 1547, Alcalá de Henares - d. Madrid) a fost un romancier, poet şi dramaturg spaniol, considerat simbolul literaturii spaniole, cunoscut în primul rând ca autorul romanului „El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha” („hidalgo” este un reprezentant al micii nobilimi) pe care mulţi critici literari l-au considerat primul roman modern şi una din cele mai valoroase opere ale literaturii universale. A fost supranumit „Principele ingeniozităţii”.

El s-a născut în Alcalá de Henares (oraș situat la 35 km de Madrid, în care se află una dintre cele mai  prestigioase Universități din Spania) la data de 29 septembrie 1547. Din cauza numeroaselor datorii ale familiei, primii ani din viața ai lui Cervantes au fost marcați de nenumărate mutări dintr-un loc în altul, Valladolid, Cordoba, Sevilla si Madrid. Cervantes a urmat școala elementară în Cordoba și Colegiul Iezuit din Sevilla, unde, așa cum povestea el mai târziu, „am dus o viața de student, dar fără foame și râie". Cititor pasionat, Cervantes era deopotrivă interesat de poezie și de teatru. Când familia s-a mutat la Madrid, în 1566, probabil că Cervantes și-a continuat studiile acolo.

În 1569, el a plecat în Italia unde a rămas mai mulți ani și unde a intrat în contact cu arta și literatura italiană (poemele cavalerești ale lui Ludovico Ariosto și „Dialogurile de amor” ale  León Hebreo, de inspirație neoplatonică) care aveau să-l influențeze în conturarea concepțiilor artistice. În 1570 s-a înrolat în armată și a luat parte la lupta maritimă de la Lepanto (1571), unde a fost grav rănit la mâna stangă (acest incident este cauza poreclei care îl va urmări toată viața „Ciungul de la Lepanto - „el manco de Lepanto”). În următorii patru ani a continuat să participe la alte campanii militare, iar în 1575, pe când se întorcea în Spania, a fost capturat de pirați și a petrecut cinci ani în captivitate ca sclav în Alger până când a fost răscumpărat în 1580.

Întors în Spania la vârsta de treizeci și trei de ani, parțial infirm și fără nici un fel de perspectivă, Cervantes și-a petrecut următorii douăzeci și cinci de ani luptându-se cu disperare să-și câștige existenta. Și-a găsit un post de ofițer de intendență, cumpărând provizii pentru Armada, care se pregătea să invadeze Anglia, și a lucrat concomitent ca agent fiscal. A fost trimis de mai multe ori la închisoare pentru nereguli în contabilitate și, în timp ce se afla la închisoarea din Sevilla, tradiția spune că a început să lucreze la romanul Ingeniosul hidalgo Don Quijote de la Mancha a cărui prima parte se publică în 1605, iar continuarea în 1615, cu puțin timp înainte de moartea sa. Miguel de Cervantes și-a început cariera literară în 1580, prima lucrare importantă a fost „La Galatea" (1585), o scriere pastorală care s-a bucurat de prea puțină atenție din partea contemporanilor. A abordat și genul dramatic (foarte popular în acea vreme), dar nu a avut mare succes. Între 1596 si 1600, Cervantes a trăit în Sevilla, după care s-a mutat la Madrid, unde a și murit, la 23 aprilie 1616.

Don Quijote de la Mancha este capodopera literaturii spaniole. Prima parte a apărut în 1605 şi s-a bucurat de un mare succes din partea publicului. În curând s-a tradus în principalele limbi europene şi în prezent este una din operele cu cele mai multe traduceri din lume. La început, intenţia lui Cervantes a fost de a combate popularitatea atinsă de cărţile cavalereşti, satirizându-le prin povestea unui mic nobil din La Mancha care pierduse contactul cu lumea reală datorită lecturilor sale, crezându-se un cavaler în căutare de aventuri. Pentru Cervantes, stilul romanelor cavalereşti era deplorabil, iar istoriile povestite absurde. Cu toate acestea, pe măsură ce opera avansa, Cervantes a trecut de la scopul său iniţial la scopul de a reflecta societatea din timpul său şi a medita asupra comportamentului uman. Ca şi în „El licenciado Vidriera”, personajul principal, considerat de ceilalţi nebun, se dovedeşte a fi mai aproape de adevăr, datorită nobleţei gândirii şi acţiunilor sale, decât persoanele considerate „normale”.

Surse:

Daniel S. Burt, 100 cei mai mari scriitori ai lumii, Editura Lider, trad. Anca Irina Ionescu, Bucuresti, 2005

https://www.ro.biography.name/scriitori/45-spania/435-miguel-de-cervantes-1547-1616

https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/viata-lui-cervantes

http://www.rador.ro/2019/04/22/portret-miguel-de-cervantes-principele-ingeniozitatii-ciungul-de-la-lepanto-creatorul-primului-roman-european-modern-4/

https://serialreaders.com/3646-biografie-miguel-de-cervantes.html

https://www.liceulcervantes.ro/despre-noi/miguel-de-cervante s-saavedra/

&&&

 S-a întâmplat în 23 aprilie1894: În această zi, s-a născut, la Drăgăşani, jud. Olt, Gib. I. Mihăescu, prozator român. Nuvelele La Grandiflora (1928) şi Vedenia (1929), precum şi romanele Rusoaica (1933) şi Donna Alba (1935) analizează stările obsesive, mai ales cele erotice. A adus o contribuţie importantă la dezvolatrea modernismului românesc în literatură.

Gib I. Mihăescu (d. 19 octombrie 1935, Bucureşti) a fost prozator, romancier şi un dramaturg român interbelic. El a absolvit cursurile Colegiului Naţional „Carol I" din Craiova. Este autorul volumelor de nuvele Grandiflora în 1928 şi Vedenia în 1929, al unor romane de analiză psihologică a apariţiei unor stări obsesive, îndeosebi erotice: Rusoaica (tradus şi în limba slovacă), Braţul Andromedei, Femeia de ciocolată, Zilele şi nopţile unui student întârziat, Donna Alba. 

A scris şi piese de teatru (adunate în volumul Pavilionul cu umbre) şi a purtat o interesantă corespondenţă cu Cezar Petrescu, Corneliu Moldovanu, Apriliana Medianu şi Susanne Dovalova, din Bratislava. Gib Mihăescu a fost un prozator foarte apreciat de public şi stimat de critici, indiferent de orientarea lor. A fost unul dintre întemeietorii revistei neotradiţionaliste Gândirea, dar a fost comentat cu obiectivitate şi, în general, favorabil inclusiv de critica modernistă a vremii. Era privit şi ca un om bun, generos şi dezinteresat, iar sfârşitul său prematur (la doar 41 de ani) şi trist, de tuberculoză, undeva într-o clinică a Poliţiei din Bucureşti, a fost deplâns de toată lumea. Mihail Sebastian, de pildă, a scris un necrolog mişcător. Avea şi unele ciudăţenii simpatice - spre exemplu, îşi construise la Drăgăşani un observator astronomic de uz personal, era pasionat de astronomie. Era preocupat, apoi, de problematica morală şi religioasă în situaţii-limită, de criză şi în general făcea figură de idealist intratabil. Proza lui conţine destul de puţin din biografia exterioară a autorului şi foarte mult din biografia sa interioară.

Romanele lui Mihăescu au influențe ruseşti, mulţi critici vorbind despre „dostoievskianism", însă textele sale, deşi asemănătoare prin obiect, se deosebesc prin luciditate şi limpezime de tenebrele şi atmosfera neguroasă a operei lui Dostoievski. El a murit la vârsta de doar 41 de ani, bolnav de tuberculoză, şi a fost înmormântat la Drăgăşani. La Drăgăşani, un colegiu naţional îi poartă numele, iar la Râmnicu Vâlcea o stradă este numită în cinstea lui. La Muzeul Literaturii Române sunt păstrate unele manuscrise ale sale.

Surse:

http://www.viatasiopera.ro/mihaescu-gib/biografie.html

https://www.artline.ro/Gib-Mihaescu-30310-1-n.html

https://serialreaders.com/4425-biografie-gib-i-mihaescu.html

https://www.tititudorancea.org/z/biografie_gib_miha escu.htm

&&&

 S-a întâmplat în 23 aprilie 1921: În această zi, a fost semnată, la Bucureşti, Convenţia de alianţă defensivă româno-cehoslovacă (intrată în vigoare la 27.V.1921), care, împreună cu Convenţiile similare româno-iugoslavă (7.VI.1921) şi cehoslovaco-iugoslavă (14.VIII.1920), formează baza Micii Înţelegeri (organizaţie de securitate regională, defensivă, alcătuită din România, Cehoslovacia şi Iugoslavia prin convenţii bilaterale de alianţe, având drept scop menţinerea şi apărarea statu-quo-ului teritorial stabilit prin tratatele încheiate în urma primului război mondial. Cunoscută şi sub numele de Mica Antantă, aceasta şi-a încetat activitatea în 1938.

Mica Înţelegere a fost rezultatul situaţiei internaţionale nesigure de după primul război mondial, în care Societatea Naţiunilor abia fusese creată, iar puterile învingătoare exercitau presiuni asupra aliaţilor mai mici. Mai mult, alianţa a fost grăbită de încercarea de restaurare întreprinsă de Carol de Habsburg, dar şi de planul francez de întemeiere a unei confederaţii danubiene, care ar fi presupus o slăbire a suveranităţii naţionale a celor trei state. România, Cehoslovacia şi Iugoslavia s-au apropiat tot mai mult şi, în final, au format o alianţă, pentru a impune respectarea tratatelor de pace şi recunoaşterea pe plan internaţional a integrităţii lor teritoriale. Primul pas a fost semnarea la 14 august 1920 a Convenţiei de alianţă cehoslovaco-iugoslavă. În aceeaşi lună, ministrul de externe cehoslovac, Edvard Beneš, s-a deplasat la Bucureşti, moment în care România şi-a dat pentru prima oară acordul de principiu faţă de o posibilă alianţă cu Cehoslovacia şi Iugoslavia. 

Take Ionescu, ministrul de externe de atunci, plănuia o alianţă mai mare care să includă şi Polonia şi Grecia. Iugoslavia şi Cehoslovacia erau şi ele foarte favorabile alierii cu Polonia. Proiectul de alianţă care se înfiripa, avea susţinerea Franţei, Marii Britanii şi, la început, a Italiei. Proiectul alianţei celor cinci s-a lovit de neînţelegerile cehoslovaco-poloneze, între care exista o dispută teritorială. Cu toate acestea, Polonia s-a arătat foarte dispusă să se alieze cu România, astfel că, la 3 martie 1921, la Bucureşti, cele două ţări au semnat o Convenţie de alianţă defensivă româno-polonă şi o Convenţie militară. Era un pas prin care România a încercat şi ea să medieze disputa dintre Cehoslovacia şi Polonia, în scopul final de atragere a polonezilor în alianţă, însă fără un succes direct.

În fine, pe 23 aprilie, se semnează la Bucureşti Convenţia de alianţă defensivă româno-slovacă (intră în vigoare la 27 mai 1921), iar pe 7 iunie 1921 se semnează Convenţia de alianţă româno-iugoslavă, care consfinţeşte înfiinţarea Micii Înţelegeri ca organizaţie politică. Încă de la începutul activităţii, organizaţia a încercat să atragă în interiorul său Polonia şi Grecia. Mica Înţelegere devenise un punct de atracţie pentru statele mici. Cele trei state au luat de la bun început măsuri rapide şi concrete pentru a crea o zonă central europeană, aşa cum şi-au propus încă din 1918, dar pentru atingerea acestui scop era esenţial ca cele trei state să acţioneze în mod unitar. Principalul obstacol îl reprezentau cercurile revanşarde din Ungaria, Germania şi Italia, care doreau desfiinţarea Micii Înţelegeri.

Pentru a apăra pacea şi stabilitatea în zonă şi pentru a crea un spaţiu central european viabil, era imperativ ca cele două state învinse, Austria şi Ungaria, să se redreseze economic, deoarece economiile României, Cehoslovaciei şi Iugoslaviei continuau să fie interdependente cu cea austriacă şi cea ungară. Încă de la constituire, Mica Înţelegere a făcut demersurile necesare pe lângă Budapesta şi Viena pentru a relansa cooperarea, în special pe plan economic. În acest sens, România a renunţat la ipoteca datorată de Ungaria, cu condiţia ca banii să nu fie folosiţi împotriva alianţei, iar la 14 martie 1924, Franţa, Marea Britanie, Italia, România, Cehoslovacia şi Iugoslavia au semnat două protocoale destinate reconstrucţiei financiare a Ungariei. În ce priveşte Austria, protocoalele pentru reconstrucţia economică a acesteia s-au semnat la Geneva, la 4 octombrie 1922, iar în următorii ani au fost semnate numeroase acorduri de colaborare bilaterale între state.

Pe plan internaţional, Mica Înţelegere s-a prezentat de la început ca un grup unitar şi solidar. Problema majoră cu care se confrunta era că tratatele semnate de marile puteri după încheierea războiului, lăsau cale largă revizionismului şi revanşismului. De aceea Mica Înţelegere era decisă să acţioneze ferm pentru a păstra ordinea politică, juridică şi teritorială instituită după război. Pentru prima dată se impune la conferinţa de pace de la Lausanne, unde reuşeşte să se afirme, susţinută fiind şi de statele mici şi mijlocii. Se poate spune că Mica Înţelegere a fost efectiv a cincea mare putere europeană.Un capitol important din istoria Micii Înţelegeri l-a constituit combaterea agresivităţii crescânde a nazismului şi fascismului, care începe odată cu semnarea acordurilor de la Locarno dintre Marea Britanie şi Franţa pe deoparte şi Germania pe de altă parte. Ca răspuns, Mica Înţelegere creează un Locarno central european şi încearcă crearea unui Locarno balcanic, care să marginalizeze influenţa marilor puteri şi să afirme principiile Societăţii Naţiunilor: egalitatea în drepturi a statelor participante, garantarea integrităţii teritoriale, rezolvarea litigiilor prin arbitraj.

Atitudinea concesivă faţă de Germania a dus inevitabil la manifestarea veleităţilor acesteia faţă de Austria şi apoi a ofensivei către Europa centrală. Pe de altă parte, Italia era deosebit de iritată de iniţiativele Micii Înţelegeri. Mussolini rupe tratatul de pace cu Iugoslavia şi anexează Fiume, căruia tratatul de pace îi asigura statutul de oraş liber. În aceste condiţii, Mica Înţelegere este nevoită să treacă la măsuri serioase de autoapărare. La conferinţa de la Ioachymow din 1927, cele trei state decid elaborarea unui plan economic comun. Fiecare stat îşi păstra suveranitatea, dar urmau să fie înlăturate slăbiciunile economice din interiorul alianţei, până atunci axată mai mult pe latura politică şi diplomatică. Sunt semnate numeroase tratate economice bilaterale. Cooperarea economică s-a adâncit odată cu înfiinţarea în 1933 a Consiliului Economic al alianţei. Erau vizate aplicarea de tarife preferenţiale între cele trei state, un sistem de contingentare, colaborarea în industrie şi agricultură, camere de comerţ mixte, unificarea tarifelor pe căile ferate, colaborarea în navigaţia aeriană şi maritimă. Era urmărită circulaţia rapidă a obiectelor de aprovizionare şi a armamentului. 

Cehoslovacia a propus formarea unui cartel industrial care să facă faţă marilor carteluri internaţionale. România acorda Cehoslovaciei o zonă franco-porto la Galaţi. S-au mai luat măsuri de îmbunătăţire a navigaţiei pe Dunăre, a comunicaţiilor feroviare, aeriene, poştale, telefonice, telegrafice şi radiofonice. În ce priveşte colaborarea pe latura militară, fiecare stat a pus la punct un plan amănunţit de mobilizare economică şi industrială în caz de război. Toate aceste măsuri au iritat Germania şi Italia, care considerau că astfel statele alianţei duceau o politică agresivă.

Cu toate eforturile depuse pentru menţinerea păcii, după 1936 principiul forţei se impune definitiv în relaţiile internaţionale. Planul Hodza de reconciliere a Europei centrale este subminat de marile puteri fasciste şi revizioniste. Germania şi Italia reuşesc să spargă solidaritatea alianţei şi conving Iugoslavia să semneze pacte separate cu Bulgaria şi Italia. În acest climat tensionat se constituie un nou Directorat în patru. Sub presiunea Marii Britanii şi a Franţei, România şi Cehoslovacia se văd nevoite să adopte o atitudine concesivă faţă de Ungaria horthystă, sperând astfel să îşi salveze integritatea teritorială. În 1938 Germania anexează Austria, bizuindu-se pe aceeaşi politică concesivă a Marii Britaniei şi a Franţei. În fine, după mai multe eforturi disperate de a-şi păstra integritatea şi de a menţine principiul dreptului în relaţiile internaţionale, prin Acordurile de la München din 29 septembrie 1938, Directoratul european în patru distruge Mica Înţelegere. În acest fel se deschide drumul larg pentru planurile expansioniste ale Germaniei, care va dezmembra Cehoslovacia şi va atrage mai târziu România în rândurile Axei.

Surse:

Campus, Eliza, Mica Înţelegere (ediţia a II-a), Editura Academiei Române, Bucureşti, 1997 

Vanku, Milan, Mica Înţelegere şi politica externă a Iugoslaviei, Editura Politică, Bucureşti, 1979

Georgiana-Margareta Scurtu, Tratative între Franța și Mica Înțelegere pentru încheierea unui pact de asistență mutuală (1936-1937), SMIC, 2003

https://istoriecontemporana.wordpress.com/2011/05/07/cum-s-a-format-mica-intelegere/

https://www.scribd.com/doc/75387160/Mica-Intelegere-Si-Inteleg erea-Balcanica